Copierea de continut din prezentul site este supusa regulilor precizate in Termeni si conditii! Click aici.
Prin utilizarea siteului sunteti de acord, in mod implicit cu Termenii si conditiile! Orice abatere de la acestea constituie incalcarea dreptului nostru de autor si va angajeaza raspunderea!
X
DECIZIE nr. 125 din 16 aprilie 2002 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 322 pct. 4 din Codul de procedura civila, modificat si completat prin Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 138/2000
Nicolae Popa - preşedinte Costica Bulai - judecãtor Nicolae Cochinescu - judecãtor Constantin Doldur - judecãtor Kozsokar Gabor - judecãtor Petre Ninosu - judecãtor Şerban Viorel Stanoiu - judecãtor Lucian Stangu - judecãtor Ioan Vida - judecãtor Paula C. Pantea - procuror Mihai Paul Cotta - magistrat-asistent
Pe rol se afla soluţionarea exceptiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 322 pct. 4 din Codul de procedura civilã, modificat şi completat prin <>Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 138/2000 , excepţie ridicatã de Constantin Marcu în Dosarul nr. 1.463/2000 al Curţii de Apel Bucureşti Secţia a VI-a comercialã. La apelul nominal se constata lipsa pãrţilor, fata de care procedura de citare a fost legal îndeplinitã. Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a exceptiei de neconstituţionalitate ca fiind neîntemeiatã, deoarece autorul acesteia sesizeazã, în realitate, ca exista o necorelare a textului de lege criticat cu alte texte legale, aspect ce nu priveşte controlul de constitutionalitate. Totodatã se arata ca dispoziţiile art. 125 alin. (3) din Constituţie nu sunt incalcate, în condiţiile în care în practica, exista situaţii în care constatarea infracţiunii nu se poate face printr-o hotãrâre penalã.
CURTEA, având în vedere actele şi lucrãrile dosarului, retine urmãtoarele: Prin Încheierea din 19 octombrie 2001, Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a VI-a comercialã a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 322 pct. 4 din Codul de procedura civilã, modificat şi completat prin <>Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 138/2000 , excepţie ridicatã de Constantin Marcu într-un dosar având ca obiect soluţionarea unei cereri de revizuire. În motivarea exceptiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine ca, în conformitate cu dispoziţiile art. 125 alin. (3) din Constituţie, "legea penalã, codul de procedura penalã şi codul penal stabilesc competenta organelor de cercetare penalã şi a instanţei penale de a identifica autorul unei infracţiuni". Cu toate acestea prevederile art. 322 pct. 4 din Codul de procedura civilã, introduse prin <>Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 138/2000 , stabilesc ca "instanta sa citeze pe cel invinuit de sãvârşirea infracţiunii şi în cazul în care constatarea infracţiunii nu se mai poate face printr-o hotãrâre penalã", ceea ce în opinia autorului exceptiei reprezintã "o încãlcare flagrantã a competentei instanţei civile". Autorul exceptiei considera, de asemenea, ca "pentru cazurile în care temeiul de revizuire vizeazã un înscris fals, identificarea autorului falsului prin mijloace de drept civil este imposibila mai ales ca de cele mai multe ori persoana care uzeaza de actul fals nu este aceeaşi cu cea care a sãvârşit falsul intelectual sau material". În susţinerea exceptiei se mai arata ca prevederea legalã criticata "vine în contradictie cu reglementãrile din art. 183 şi 184 Cod de procedura civilã". Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a VI-a comercialã apreciazã ca excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiatã. Se arata ca, "în mod corect, legiuitorul, prin modificarea art. 322 pct. 4 din Codul de procedura civilã, a prevãzut ca la rezolvarea cererii de revizuire sa fie citat şi cel invinuit de sãvârşirea infracţiunii". În opinia instanţei de judecata, "atâta timp cat instanta de revizuire are a se pronunţa mai întâi pe cale incidentala asupra existenţei sau inexistentei infracţiunii, este firesc sa se indice persoana invinuita de sãvârşirea infracţiunii". Potrivit <>art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , republicatã, încheierea de sesizare a fost comunicatã preşedinţilor celor doua Camere ale Parlamentului şi Guvernului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra exceptiei de neconstituţionalitate. Guvernul considera ca excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiatã. În fundamentarea acestui punct de vedere se arata ca, "departe de a constitui o încãlcare a dispoziţiilor art. 125 alin. (3) din Constituţie [...], normele de procedura conţinute de textul criticat de semnatarul exceptiei constituie, în ansamblul lor, expresia aplicãrii dispoziţiei constituţionale invocate". Preşedinţii celor doua Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra exceptiei de neconstituţionalitate.
CURTEA, examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, raportul întocmit de judecãtorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi <>Legea nr. 47/1992 , retine urmãtoarele: Curtea Constituţionalã a fost legal sesizatã şi este competenta, potrivit dispoziţiilor art. 144 lit. c) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (1), ale <>art. 2, 3, 12 şi 23 din Legea nr. 47/1992 , republicatã, sa soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate ridicatã. Obiectul exceptiei îl constituie dispoziţiile art. 322 pct. 4 din Codul de procedura civilã, astfel cum a fost modificat prin <>art. I pct. 123 din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 138/2000 , text care are urmãtorul cuprins: "Revizuirea unei hotãrâri rãmase definitiva în instanta de apel sau prin neapelare, precum şi a unei hotãrâri data de o instanta de recurs atunci când evoca fondul, se poate cere în urmãtoarele cazuri: [...] 4. dacã un judecãtor, martor sau expert, care a luat parte la judecata, a fost condamnat definitiv pentru o infracţiune privitoare la pricina sau dacã hotãrârea s-a dat în temeiul unui înscris declarat fals în cursul sau în urma judecaţii. În cazul în care, în ambele situaţii, constatarea infracţiunii nu se mai poate face printr-o hotãrâre penalã, instanta de revizuire se va pronunţa mai întâi, pe cale incidentala, asupra existenţei sau inexistentei infracţiunii invocate. La judecarea cererii va fi citat şi cel invinuit de sãvârşirea infracţiunii." Din examinarea exceptiei de neconstituţionalitate, astfel cum aceasta a fost formulatã, Curtea retine ca, deşi se susţine încãlcarea dispoziţiilor art. 125 alin. (3) din Constituţie, intreaga motivare a exceptiei de neconstituţionalitate vizeazã, în realitate, o pretinsa necorelare a textului de lege criticat cu alte dispoziţii din Codul de procedura civilã şi mai ales cu cele din Codul de procedura penalã, referitoare la competenta instanţei penale. Sub acest aspect, existenta unor eventuale necorelari legislative la care se referã autorul exceptiei, Curtea constata ca, acestea chiar dacã ar exista cu adevãrat, constatarea lor şi eliminarea eventualelor contradictii nu intra în competenta instanţei de contencios constituţional, ci sunt de resortul autoritãţii legiuitoare. Curtea retine, de asemenea, ca, potrivit dispoziţiilor <>art. 2 alin. (2) din Legea nr. 47/1992 , republicatã, sunt neconstituţionale prevederile legilor care contravin dispoziţiilor sau principiilor Constituţiei. În cauza însã dispoziţiile art. 125 alin. (3) din Constituţie nu numai ca nu sunt incalcate, ci, dimpotriva, dispoziţia procedurala cuprinsã în textul de lege criticat constituie tocmai o expresie a aplicãrii acestei prevederi constituţionale.
Fata de cele de mai sus, în temeiul art. 144 lit. c) şi al art. 145 alin. (2) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, 12, al art. 13 alin. (1) lit. A.c), al art. 23 şi al <>art. 25 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , republicatã,
CURTEA În numele legii DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 322 pct. 4 din Codul de procedura civilã, modificat şi completat prin <>Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 138/2000 , excepţie ridicatã de Constantin Marcu în Dosarul nr. 1.463/2000 al Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a VI-a comercialã. Definitiva şi obligatorie. Pronunţatã în şedinţa publica din data de 16 aprilie 2002.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE, prof. univ. dr. NICOLAE POPA
Magistrat-asistent, Mihai Paul Cotta
──────────────────
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
