Copierea de continut din prezentul site este supusa regulilor precizate in Termeni si conditii! Click aici.
Prin utilizarea siteului sunteti de acord, in mod implicit cu Termenii si conditiile! Orice abatere de la acestea constituie incalcarea dreptului nostru de autor si va angajeaza raspunderea!
X
DECIZIE nr. 125 din 1 martie 2005 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 40^1 din Legea nr. 137/2002 privind unele masuri pentru accelerarea privatizarii
Ioan Vida - preşedinte Nicolae Cochinescu - judecãtor Aspazia Cojocaru - judecãtor Constantin Doldur - judecãtor Acsinte Gaspar - judecãtor Kozsokar Gabor - judecãtor Petre Ninosu - judecãtor Ion Predescu - judecãtor Şerban Viorel Stãnoiu - judecãtor Florentina Baltã - procuror Patricia Marilena Ionea - magistrat-asistent
Pe rol se aflã soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 40^1 din Legea nr. 137/2002 privind unele mãsuri pentru accelerarea privatizãrii, excepţie ridicatã de Societatea Comercialã "Romarta" - S.A. din Bucureşti în Dosarul nr. 10.770/2004 al Judecãtoriei Sectorului 5 Bucureşti. La apelul nominal lipsesc pãrţile, faţã de care procedura de citare este legal îndeplinitã. Cauza este în stare de judecatã. Reprezentantul Ministerului Public, având în vedere jurisprudenţa constantã în materie a Curţii Constituţionale şi faptul cã în cauzã nu au intervenit elemente noi care sã justifice schimbarea acesteia, pune concluzii de respingere a excepţiei ca neîntemeiatã.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrãrile dosarului, constatã urmãtoarele: Prin încheierea din 3 noiembrie 2004, pronunţatã în Dosarul nr. 10.770/2004, Judecãtoria Sectorului 5 Bucureşti a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 40^1 din Legea nr. 137/2002 privind unele mãsuri pentru accelerarea privatizãrii, excepţie ridicatã de Societatea Comercialã "Romarta" - S.A. din Bucureşti cu prilejul soluţionãrii unei contestaţii la executare. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine, în esenţã, cã prevederile legale criticate contravin dispoziţiilor art. 16 alin. (1) şi ale art. 44 alin. (1) din Constituţie. În acest sens aratã cã scutirea instituţiilor publice de la plata taxelor judiciare de timbru duce la un grav dezechilibru între persoanele care stau în faţa justiţiei şi încurajeazã autoritãţile şi instituţiile publice sã promoveze acţiuni împotriva particularilor, lezând interesul public. De asemenea, apreciazã cã dispoziţiile <>art. 40^1 din Legea nr. 137/2002 sunt contrare şi prevederilor constituţionale potrivit cãrora statul garanteazã creanţele asupra sa, deoarece, prin acest text de lege statul nu face decât sã încurajeze instituţiile publice sã introducã cereri care au ca obiect blocarea realizãrii acestui tip de creanţe. Judecãtoria Sectorului 5 Bucureşti apreciazã cã <>art. 40^1 din Legea nr. 137/2002 nu contravine dispoziţiilor constituţionale invocate. În acest sens aratã cã instituirea de taxe şi cauţiuni, ca şi stabilirea unor scutiri de la plata acestora reprezintã atributul exclusiv al legiuitorului. Scutirea de la plata taxelor a autoritãţilor şi instituţiilor publice nu constituie discriminare, ci este în concordanţã cu prevederile art. 139 alin. (1) şi ale art. 135 alin. (2) lit. b) din Constituţie, având în vedere legãturile strânse între bugetul statului şi realizarea interesului public. Potrivit prevederilor <>art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicatã preşedinţilor celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate. Guvernul apreciazã cã excepţia de neconstituţionalitate nu este întemeiatã. Astfel, aratã cu prevederile art. 16 alin. (1) din Constituţie nu sunt incidente în ceea ce priveşte relaţiile dintre persoanele juridice. De asemenea, menţioneazã cã scutirea de la plata taxelor de timbru şi a cauţiunii reprezintã un atribut exclusiv al legiuitorului, iar, în cazul textului de lege criticat, aceastã scutire este conformã obligaţiei statului, prevãzutã de art. 135 alin. (2) lit. b) din Constituţie, de a asigura protejarea intereselor naţionale în activitatea economicã, financiarã şi valutarã. În consecinţã, "reglementãrile adoptate pentru susţinerea şi accelerarea procesului de privatizare, cum sunt cele ce fac obiectul criticilor de neconstituţionalitate, nu reprezintã o discriminare în raport cu titularul dreptului de proprietate, ci, dimpotrivã, asigurã realizarea interesului public general, de consolidare a economiei de piaţã, prin accelerarea procesului de privatizare". În ceea ce priveşte susţinerile autorului excepţiei, potrivit cãrora, prin scutirea instituţiilor publice de la plata taxelor de judecatã, aceste instituţii ar fi favorizate şi încurajate sã blocheze realizarea creanţelor asupra statului, aratã cã sunt neîntemeiate, deoarece ridicã probleme de aplicare a legii, iar nu de constituţionalitate. În sprijinul celor arãtate, invocã jurisprudenţa Curţii Constituţionale prin <>Decizia nr. 102/1995 , <>Decizia nr. 179/2003 , <>Decizia nr. 461/2003 , <>Decizia nr. 24/2004 , <>Decizia nr. 153/2004 şi <>Decizia nr. 264/2004 . Avocatul Poporului considerã cã dispoziţiile legale criticate sunt constituţionale. În acest sens aratã cã principiul egalitãţii în faţa legii, consacrat de art. 16 alin. (1) din Constituţie, este aplicabil numai cetãţenilor, nu şi persoanelor juridice. De asemenea, menţioneazã cã stabilirea unor excepţii de la plata taxelor judiciare este conformã art. 139 alin. (1) din Constituţie, fiind la latitudinea legiuitorului sã prevadã scutiri de la plata acestor taxe, în considerarea unor situaţii diferite. În fine, aratã cã prevederile legale criticate nu sunt contrare dispoziţiilor constituţionale ale art. 44 alin. (1) din Constituţie. Preşedinţii celor douã Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecãtorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi dispoziţiile <>Legii nr. 47/1992 , reţine urmãtoarele: Curtea Constituţionalã a fost legal sesizatã şi este competentã, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţia României, ale art. 1 alin. (2), <>art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992 , sã soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate ridicatã. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile <>art. 40^1 din Legea nr. 137/2002 privind unele mãsuri pentru accelerarea privatizãrii, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 215 din 28 martie 2002, dispoziţii ce au fost introduse prin prevederile <>art. I pct. 15 din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 208/2002 pentru modificarea şi completarea <>Legii nr. 137/2002 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 961 din 28 decembrie 2002, astfel cum au fost modificate prin <>Ordonanţa Guvernului nr. 36/2004 pentru modificarea şi completarea <>Legii nr. 137/2002 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 90 din 31 ianuarie 2004. Textul de lege criticat are urmãtoarea redactare: - Art. 40^1: "Cererile formulate de instituţia publicã implicatã, în legãturã cu calitatea de acţionar la societãţile comerciale aflate în portofoliul acesteia, cu procesul de privatizare, cu obligaţiile decurgând din contractele de vânzare-cumpã rare de acţiuni, cu obligaţiile prevãzute de <>Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 88/1997 , aprobatã prin <>Legea nr. 44/1998 , cu modificãrile şi completãrile ulterioare, sau de prezenta lege, cu executarea hotãrârilor judecãtoreşti şi cu orice alte acte procedurale, efectuate de şi pentru aceasta, sunt scutite de la plata taxelor judiciare de timbru şi a timbrului judiciar, cauţiuni şi orice alte taxe care se fac, potrivit legii, venit la bugetul de stat." În susţinerea neconstituţionalitãţii acestui text de lege, autorul acesteia invocã dispoziţiile art. 16 alin. (1) şi art. 44 alin. (1) din Constituţie, potrivit cãrora: - Art. 16 alin. (1): "Cetãţenii sunt egali în faţa legii şi a autoritãţilor publice, fãrã privilegii şi fãrã discriminãri."; - Art. 44 alin. (1): "Dreptul de proprietate, precum şi creanţele asupra statului, sunt garantate. Conţinutul şi limitele acestor drepturi sunt stabilite de lege." Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constatã cã dispoziţiile legale criticate au constituit în mai multe rânduri obiect al controlului de constituţionalitate. Astfel, prin <>Decizia nr. 24 din 27 ianuarie 2004 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 173 din 27 februarie 2004, şi <>Decizia nr. 153 din 30 martie 2004 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 414 din 10 mai 2004, Curtea s-a pronunţat asupra constituţionalitãţii prevederilor <>art. 40^1 din Legea nr. 137/2002 în raport cu principiul constituţional al egalitãţii în drepturi. În acest sens Curtea a statuat cã: "Instituirea de taxe şi cauţiuni în legãturã cu procedurile judiciare reprezintã un atribut exclusiv al legiuitorului, pe care acesta şi-l exercitã fie din raţiuni legate de descurajarea exercitãrii cu rea-credinţã a drepturilor procesuale - în cazul cauţiunilor, fie în considerarea unor situaţii concrete în care se impune gratuitatea serviciului public al justiţiei sau, dimpotrivã, stabilirea în sarcina pãrţilor din proces a unor obligaţii fiscale - în cazul taxelor judiciare de timbru şi al timbrului judiciar. Scutirea instituţiilor publice implicate în procesul de privatizare de la plata taxelor de timbru şi a celorlalte taxe în cazurile determinate de lege îşi are justificarea în strânsa legãturã a acţiunilor în justiţie pentru care textul criticat prevede scutirea cu bugetul de stat (alimentat, printre altele, şi prin încasarea taxelor judiciare), precum şi în interesul general pe care-l prezintã aceste instituţii publice. Astfel, dispoziţiile legale criticate sunt în concordanţã cu prevederile art. 135 alin. (2) lit. b) din Constituţia României, potrivit cãruia statul are obligaţia sã asigure protejarea intereselor naţionale în activitatea economicã, financiarã şi valutarã." De asemenea, Curtea a statuat, în acord cu practica sa anterioarã, cã "instituirea de cãtre legiuitor a unor excepţii de la regula generalã a plãţii taxelor judiciare de timbru (scutiri de la plata taxei) nu constituie o discriminare sau o atingere adusã principiului constituţional al egalitãţii în drepturi". În acest sens a amintit cã, potrivit art. 139 alin. (1) din Constituţie, "Impozitele, taxele şi orice alte venituri ale bugetului de stat şi ale bugetului asigurãrilor sociale de stat se stabilesc numai prin lege", astfel cã legiuitorul este în drept sã stabileascã scutiri de taxe sau impozite, având în vedere situaţii diferite, fãrã ca prin aceasta sã aducã atingere principiului egalitãţii în drepturi. În consecinţã, Curtea a reţinut cã <>art. 40^1 din Legea nr. 137/2002 nu contravine art. 16 alin. (1) din Constituţie, întrucât situaţia juridicã a pãrţilor din procesele respective nu este identicã şi nici similarã, justificându-se în mod obiectiv şi raţional tratamentul juridic diferit în ceea ce priveşte plata taxelor judiciare de timbru şi a celorlalte taxe. Prin <>Decizia nr. 461 din 2 decembrie 2003 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 53 din 22 ianuarie 2004, şi <>Decizia nr. 264 din 22 iunie 2004 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 732 din 13 august 2004, Curtea s-a pronunţat asupra conformitãţii textului de lege criticat cu prevederile art. 44 alin. (1) din Constituţie, statuând cã scutirea de la plata taxelor judiciare de timbru şi a timbrului judiciar, cauţiuni şi alte taxe nu afecteazã existenţa dreptului de proprietate şi nici protecţia acestuia. Întrucât nu au intervenit elemente noi de naturã sã justifice schimbarea jurisprudenţei în materie a Curţii Constituţionale, considerentele şi soluţia din deciziile anterioare îşi menţin valabilitatea şi în prezenta cauzã.
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al <>art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ în numele legii DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 40^1 din Legea nr. 137/2002 privind unele mãsuri pentru accelerarea privatizãrii, excepţie ridicatã de Societatea Comercialã "Romarta" - S.A. din Bucureşti în Dosarul nr. 10.770/2004 al Judecãtoriei Sectorului 5 Bucureşti. Definitivã şi general obligatorie. Pronunţatã în şedinţa publicã din data de 1 martie 2005.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE, prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent, Patricia Marilena Ionea
---------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
