Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
DECIZIE Nr. 124 din 5 decembrie 1995 cu privire la constitutionalitatea Legii pentru aprobarea Ordonantei Guvernului nr. 17/1995 pentru modificarea si completarea Legii nr. 32/1991 privind impozitul pe salarii, republicata, referitor la art. 6 lit. g) din ordonanta
EMITENT: CURTEA CONSTITUTIONALA PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL NR. 293 din 19 decembrie 1995
Curtea Constituţionalã a fost sesizatã, la 1 noiembrie 1995, de cãtre 25 senatori, şi anume: Gabor Menyhert Hajdu, Adrian Dumitru Popescu Necsesti, Nicolae Manolescu Apolzan, Ştefan Radoff, Tanase Tavala, Denes Seres, Radu Ceontea, Lajos Magyari, Gheorghe Frunda, Nistor Badiceanu, Adrian Sarbu, Matei Boila, Emilian Buzica, Karoly Ferenc Szabo, Emil Negrutiu, Iosif Csapo, Attila Verestoy, Florin Buruiana, Mihai Buracu, Dumitru Calueanu, Ion Paun Otiman, Gabor Kozsokar, Tiberiu Vladislav, Maria Matilda Tetu şi Ioan Paul Popescu, asupra neconstitutionalitatii Legii pentru aprobarea <>Ordonanţei Guvernului nr. 17/1995 pentru modificarea şi completarea <>Legii nr. 32/1991 privind impozitul pe salarii, republicatã, referitor la art. 6 lit. g) din ordonanta.
În motivarea sesizãrii se arata ca prin ordonanta a fost modificat textul <>art. 6 lit. d) din Legea nr. 32/1991 , în sensul ca dispoziţiile referitoare la scutirea de impozitul pe salariu a invalizilor de gradul I sau II şi a persoanelor handicapate încadrabile în gradul I sau II de invaliditate au fost preluate în cadrul unei noi dispoziţii ce face obiectul prevederilor de la lit. g) a acestui articol, introducîndu-se unele restrictii cu caracter neconstitutional, şi anume:
- scutirea se aplica doar dacã invalizii de gradul I sau II, ori persoanele handicapate încadrabile în gradul I sau II de invaliditate sînt impiedicate, din aceasta cauza, în exercitarea profesiei sau a funcţiei [art. 6 lit. g), teza I];
- aceasta scutire nu se aplica pentru persoanele fizice care au calitatea de asociat la societãţile comerciale şi la alţi agenţi economici, dacã îndeplinesc în acelaşi timp şi funcţia de administrator sau orice alta funcţie remuneratã în cadrul acestora [art. 6 lit. g), teza a II-a].
Or, susţin autorii sesizãrii, introducerea - în prima situaţie - a circumstantierii legate de împiedicarea în exercitarea profesiei sau a funcţiei "...... anihileaza posibilitatea acordatã prin <>Legea nr. 32/1991 persoanelor aparţinînd categoriei invalizilor de gradul I şi II şi handicapaţilor asimilaţi acestora de a se bucura de scutire de impozit pe salarii, respectiv le pretinde sa-şi schimbe profesia sau funcţia."
Cît priveşte cea de-a doua restrictie, aceasta - ca şi cea dintii - aduce atingere, în opinia autorilor sesizãrii, prevederilor art. 46 din Constituţie, potrivit cãrora persoanele handicapate se bucura de protecţie specialã, restrîngerea fiind astfel contrarã textului constituţional precitat. Mai mult decît atît, ultima restrictie violeaza şi dispoziţiile art. 16 din Constituţie, care consacra principiul egalitãţii în fata legii, pentru ca: "Este inadmisibil sa se facã o diferentiere între persoanele vizate de art. 6 lit. g), bazatã pe funcţia detinuta de aceste persoane în cadrul societãţilor comerciale şi al altor agenţi economici".
Potrivit art. 19 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, s-au solicitat puncte de vedere preşedinţilor celor doua Camere ale Parlamentului şi Guvernului.
În punctul de vedere al preşedintelui Senatului se solicita respingerea sesizãrii, considerindu-se ca argumentele invocate nu sînt concludente spre a se retine încãlcarea textelor constituţionale, deoarece handicapul unei persoane, fiind din cauze şi de natura diferite, precizarea facuta de ordonanta, în sensul împiedicãrii în exercitarea profesiei sau a funcţiei, este cu atît mai necesarã, în mod eronat fiind interpretatã, în sesizare, ca un mijloc prin care s-ar impune schimbarea profesiei sau a funcţiei.
Cu privire la limitarea cuprinsã în art. 6 lit. g) din teza a II-a, se considera a fi fireasca şi necesarã, deoarece nu este vorba despre o funcţie salariata în regimul contractului de munca, şi despre o activitate libera, pe care fiecare şi-o organizeazã şi o realizeazã pe mãsura posibilitãţilor personale, care produce venituri aleatorii; numai salariile justifica scutirea de impozite, iar nu şi cistigurile din operaţiuni comerciale.
Guvernul apreciazã, în punctul sau de vedere, ca "noua prevedere a legii, asa cum este formulatã în ordonanta, acorda o protecţie socialã realã, prin scutirea de la plata impozitului a persoanelor care, datoritã handicapului, nu îşi pot îndeplini sarcinile specifice profesiei sau funcţiei şi, ca atare, sînt remunerate cu niveluri scãzute de salarizare în comparatie cu persoanele fãrã handicap". De aceea considera ca ordonanta elimina astfel criteriile arbitrare de acordare a scutirii doar ca urmare a stãrii de persoana handicapata, fãrã a tine seama de mãrimea venitului realizat. Referitor la critica adusã textului art. 6 lit. g), teza a II-a, raportat la prevederile art. 16 din Constituţie, se arata ca prin aceste dispoziţii "nu se face o discriminare între persoanele fizice cu acelaşi statut juridic, întrucît handicapatul asociat, în cadrul unor agenţi economici, chiar dacã are calitatea de salariat, se afla într-o poziţie socialã şi materialã fata de handicapatul simplu angajat". Din aceste considerente, Guvernul a solicitat respingerea sesizãrii.
La solicitarea judecãtorului-raportor au comunicat informaţii şi date statistice Ministerul Muncii şi Protecţiei Sociale, precum şi Secretariatul de Stat pentru Handicapati.
Preşedintele Camerei Deputaţilor nu a comunicat punctul sau de vedere.
CURTEA,
examinînd sesizarea formulatã, punctele de vedere ale preşedintelui Senatului şi Guvernului, celelalte lucrãri ale dosarului, precum şi concordanta dintre textul ce face obiectul sesizãrii şi dispoziţiile constituţionale, retine urmãtoarele:
Curtea constata, cu majoritate de voturi, ca este competenta sa soluţioneze obiecţia de neconstituţionalitate, în temeiul art. 144 lit. a) coroborat cu art. 114 din Constituţie şi al art. 17 din Legea nr. 47/1992, minoritatea considerind ca sînt aplicabile exclusiv prevederile art. 144 lit. c) din Constituţie.
Cît priveşte fondul, obiecţia de neconstituţionalitate vizind teza I a art. 6 lit. g) din ordonanta, potrivit cãreia beneficiazã de scutirea de impozite invalizii de gradul I sau II şi persoanele handicapate încadrabile în aceste grade de invaliditate, doar dacã starea lor îi impiedica în exercitarea profesiei sau a funcţiei, este nefondata. În cazul în care aceste persoane presteazã, ca şi oricare alt salariat, o activitate pentru care invaliditatea lor nu constituie un impediment, reducerea de impozit ar avea exclusiv semnificatia unui avantaj contrar prevederilor art. 16 din Constituţie, potrivit cãrora cetãţenii sînt egali în fata legii, fãrã privilegii şi fãrã discriminãri.
În obiecţia de neconstituţionalitate se susţine ca acordarea reducerii de impozit numai persoanelor impiedicate în exerciţiul funcţiei, din cauza invaliditatii, contravine dispoziţiilor art. 46 din Constituţie, potrivit cãrora "Statul asigura realizarea unei politici naţionale de prevenire, de tratament, de readaptare, de învãţãmînt, de instruire şi de reintegrare socialã a handicapaţilor ...." . Din aceste dispoziţii constituţionale rezulta însã ca scutirea de impozite nu este prin natura ei o mãsura de protecţie socialã specifica. Ocrotirea socialã a handicapaţilor urmãreşte, în esenta, integrarea lor socioprofesionala. În acest sens, prin legile nr. 53/1992 şi nr. 57/1992 s-au instituit forme şi modalitãţi speciale de ocrotire, în scopul integrãrii socioprofesionale a persoanelor handicapate, îndeosebi în domeniile medical, vamal (legat de importul unor produse specifice), al învãţãmîntului, al transportului, locativ, al recalificarii în munca, al regimului de munca, al pensiilor şi concediilor de odihna, al taxelor de abonament la diverse servicii etc.
În orice caz, constituie o prerogativa exclusiva a legiuitorului de a institui formele şi modalitãţile de protecţie socialã a persoanelor handicapate şi a invalizilor în funcţie de politica sa în acest domeniu.
În ce priveşte teza a II-a a art. 6 lit. g) din ordonanta, potrivit cãreia reducerile instituite în prima teza a acestui articol nu se aplica celor care au calitatea de asociaţi şi îndeplinesc, totodatã, funcţia de administrator sau o alta funcţie remuneratã la unitatea unde sînt asociaţi, Curtea constata ca aceasta prevedere nu include persoanele care îndeplinesc o asemenea funcţie remuneratã pe baza contractului de munca.
Potrivit Legii privatizãrii societãţile comerciale nr. 58/1991, Legii nr. 77/1994 privind asociaţiile salariaţilor şi membrilor conducerii societãţilor comerciale care se privatizeazã, Legii nr. 55/1995 pentru accelerarea procesului de privatizare, cît şi principiile generale ale economiei de piata, orice salariat poate sa dobindeasca acţiuni la societatea unde este încadrat. Legea nr. 77/1994 chiar presupune ca unica ipoteza o asemenea situaţie. Or, dacã salariaţii ar fi, din cauza invaliditatii de care suferã, decãzuţi de la reducerea de impozit, ca urmare a dobîndirii calitãţii de asociaţi, s-ar crea o discriminare între aceştia şi ceilalţi salariaţi, care, prin exercitarea drepturilor lor de a dobîndi acţiuni, nu suferã nici un neajuns de ordin fiscal, ca o consecinta a optiunilor lor. În fond, persoana salariata avînd o asemenea incapacitate, dar care este şi asociat, se gãseşte în aceeaşi situaţie cu salariatul aflat în incapacitate, dar care însã nu are şi calitatea de asociat. De aceea diferentierea între aceste doua categorii este contrarã prevederilor art. 16 din Constituţie privind egalitatea în drepturi a cetãţenilor în fata legii şi nu se încadreazã în nici una dintre ipotezele prevãzute în art. 49 din Constituţie, referitoare la restrîngerea unor drepturi.
În consecinta, prin expresia orice alta funcţie remuneratã nu se poate înţelege şi categoria de persoane cu invaliditate, la care face referire textul, ci numai situaţiile în care aceste persoane ar fi remunerate pe alt temei decît contractul de munca, cum sînt colaboratorii externi, administratorii unei societãţi comerciale care, potrivit Legii nr. 31/1990, desfãşoarã activitatea pe baza unei împuterniciri acordate de adunarea generalã a actionarilor. Cu referire la aceasta ultima categorie, întrucît situaţia lor este aceea de mandatari ai actionarilor, ea este similarã cu calitatea, în general, de mandatar al unei persoane. În fond, actionarii, ca orice mandant, atunci cînd le-au acordat încrederea de a fi administratori, au avut în vedere, în mod necesar, şi invaliditatea lor, iar administratorii au acceptat mandatul fãrã a ignora starea lor de invaliditate.
Avînd în vedere considerentele expuse, vazind şi dispoziţiile art. 16, art. 46 şi art. 144 lit. a) din Constituţie, precum şi prevederile art. 20 din Legea nr. 47/1992, în unanimitate, cît priveşte fondul,
CURTEA
În numele legii
DECIDE:
1. Legea pentru aprobarea <>Ordonanţei Guvernului nr. 17/1995 pentru modificarea şi completarea <>Legii nr. 32/1991 privind impozitul pe salarii, republicatã, cu referire la dispoziţiile art. 6 lit. g), teza I, din ordonanta, este constituţionalã.
2. Dispoziţiile tezei a II-a a art. 6 lit. g) din ordonanta sînt constituţionale numai în mãsura în care expresia orice alta funcţie remuneratã se referã la funcţiile îndeplinite pe alt temei decît contractul de munca.
Deliberarea a avut loc la data de 5 decembrie 1995 şi la ea au participat: Ioan Muraru, preşedinte, Costica Bulai, Viorel Mihai Ciobanu, Mihai Constantinescu, Ioan Deleanu, Antonie Iorgovan, Lucian Stangu, Florin Bucur Vasilescu şi Victor Dan Zlatescu, judecãtori.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN MURARU
Magistrat-asistent,
Florentina Geangu
----------------------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
