Copierea de continut din prezentul site este supusa regulilor precizate in Termeni si conditii! Click aici.
Prin utilizarea siteului sunteti de acord, in mod implicit cu Termenii si conditiile! Orice abatere de la acestea constituie incalcarea dreptului nostru de autor si va angajeaza raspunderea!
X
DECIZIE nr. 124 din 3 februarie 2009 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 147^3 alin. (6) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal
Ioan Vida - preşedinte Nicolae Cochinescu - judecãtor Aspazia Cojocaru - judecãtor Acsinte Gaspar - judecãtor Petre Lãzãroiu - judecãtor Ion Predescu - judecãtor Puskas Valentin Zoltan - judecãtor Tudorel Toader - judecãtor Augustin Zegrean - judecãtor Antonia Constantin - procuror Mihaela Senia Costinescu - magistrat-asistent
Pe rol se aflã soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 147^3 alin. (6) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, excepţie ridicatã de Societatea Comercialã "HGT International" - S.R.L. din Craiova în Dosarul nr. 144.553/63/2007 al Tribunalului Dolj - Secţia contencios administrativ şi fiscal. La apelul nominal lipsesc pãrţile, faţã de care procedura de citare a fost legal îndeplinitã. Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiatã.
CURTEA, având în vedere actele şi lucrãrile dosarului, reţine urmãtoarele: Prin Încheierea din 7 octombrie 2008, pronunţatã în Dosarul nr. 144.553/63/2007, Tribunalul Dolj - Secţia contencios administrativ şi fiscal a sesizat Curtea Constituţionalã pentru soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a <>art. 147^3 alin. (6) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, excepţie ridicatã de Societatea Comercialã "HGT International" - S.R.L. din Craiova. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul susţine cã, din interpretarea dispoziţiilor criticate, rezultã cã o persoanã înregistratã ca plãtitoare de TVA, care a formulat cerere de rambursare a taxei la sfârşitul perioadei fiscale de raportare, nu mai poate solicita ulterior acestei perioade rambursarea soldului negativ al TVA pentru suma ce a fãcut obiectul cererii iniţiale de rambursare, indiferent de modul în care a fost soluţionatã aceasta. Or, în condiţiile achitãrii cãtre stat, cu titlu de impozit indirect, a unor sume de bani la care persoana impozabilã înregistratã ca plãtitoare de TVA are drept de rambursare, interzicerea solicitãrii şi reportãrii acestora ulterior formulãrii unei cereri de rambursare apare ca o confiscare abuzivã a unor bunuri proprietate privatã. Mai mult, în raport de dispoziţiile constituţionale ale art. 44 şi art. 136 alin. (5), aceastã mãsurã nu ar putea fi dispusã decât de o instanţã judecãtoreascã, iar nu de un organ de control fiscal, care nu are atribuţii jurisdicţionale. Tribunalul Dolj - Secţia contencios administrativ şi fiscal apreciazã excepţia ca neîntemeiatã, arãtând cã dispoziţiile criticate nu contravin prevederilor art. 21 din Constituţie, persoana interesatã având posibilitatea, potrivit art. 205 din Codul de procedurã fiscalã, de a formula contestaţie la organul fiscal competent, iar împotriva deciziei emise de acesta, la instanţa de contencios administrativ, în temeiul art. 218 din Codul de procedurã fiscalã. Dispoziţiile Codului fiscal nu contravin nici art. 44 şi nici art. 136 alin. (5) din Constituţie, întrucât stabilesc posibilitatea rambursãrii soldului sumei negative a taxei din perioada de raportare, precum şi reportarea soldului sumei negative în decontul perioadei fiscale urmãtoare. În conformitate cu dispoziţiile <>art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicatã preşedinţilor celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi formula punctele de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate. Avocatul Poporului aratã cã excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiatã, textele de lege criticate fiind în deplinã concordanţã cu dispoziţiile constituţionale invocate. Preşedinţii celor douã Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.
CURTEA, examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecãtorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi <>Legea nr. 47/1992 , reţine urmãtoarele: Curtea Constituţionalã a fost legal sesizatã şi este competentã, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin. (2), ale <>art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992 , sã soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie prevederile <>art. 147^3 alin. (6) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 927 din 23 decembrie 2003, modificatã prin Legea nr. 343/2006, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 662 din 1 august 2006. Textul de lege are urmãtorul conţinut: "Persoanele impozabile, înregistrate conform art. 153, pot solicita rambursarea soldului sumei negative a taxei din perioada fiscalã de raportare, prin bifarea casetei corespunzãtoare din decontul de taxã din perioada fiscalã de raportare, decontul fiind şi cerere de rambursare, sau pot reporta soldul sumei negative în decontul perioadei fiscale urmãtoare. Dacã persoana impozabilã solicitã rambursarea soldului sumei negative, acesta nu se reporteazã în perioada fiscalã urmãtoare. Nu poate fi solicitatã rambursarea soldului sumei negative a taxei din perioada fiscalã de raportare, mai mic de 5.000 lei inclusiv, acesta fiind reportat obligatoriu în decontul perioadei fiscale urmãtoare." În opinia autorului excepţiei de neconstituţionalitate, prevederile legale criticate contravin dispoziţiilor constituţionale cuprinse în art. 21 privind liberul acces la justiţie, art. 44 şi art. 136 alin. (5) care consacrã dreptul de proprietate privatã. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constatã cã, potrivit textului de lege criticat, persoana impozabilã, înregistratã în scopuri de TVA la organul fiscal competent, poate solicita rambursarea taxei, în condiţiile şi potrivit procedurilor stabilite prin lege. Astfel, în situaţia în care taxa aferentã achiziţiilor efectuate de o persoanã impozabilã, deductibilã într-o anumitã perioadã fiscalã, este mai mare decât taxa colectatã pentru operaţiunile taxabile, rezultã un excedent în perioada de raportare, denumit sumã negativã a taxei. Prin decontul de taxã depus la organele fiscale competente, pentru fiecare perioadã fiscalã, persoana impozabilã trebuie sã determine regularizãrile de taxã şi stabilirea soldului taxei de platã sau a soldului sumei negative a taxei. Dacã taxa de platã cumulatã este mai mare decât suma negativã a taxei cumulatã, rezultã un sold de taxã de platã în perioada fiscalã de raportare. Dacã suma negativã a taxei cumulatã este mai mare decât taxa de platã cumulatã, rezultã un sold al sumei negative a taxei în perioada fiscalã de raportare. În aceastã a doua ipotezã se naşte dreptul persoanei impozabile de a opta între a solicita rambursarea acestui sold şi a-l reporta în decontul perioadei fiscale urmãtoare. În cazul în care persoana opteazã pentru rambursarea soldului, ea trebuie sã îşi manifeste expres opţiunea, prin bifarea casetei corespunzãtoare din decontul de taxã din perioada fiscalã de raportare, decontul reprezentând însãşi cererea de rambursare, legea stabilind condiţia în care poate solicita aceastã rambursare, şi anume soldul nu trebuie sã fie mai mic de 5.000 lei inclusiv. Dacã persoana impozabilã solicitã rambursarea soldului sumei negative, acesta nu se reporteazã în perioada fiscalã urmãtoare. Prin urmare, Curtea constatã cã textul de lege criticat conţine norme cu caracter tehnic, care se limiteazã a determina condiţiile obiective în cadrul cãrora titularul îşi poate exercita dreptul de opţiune. În ceea ce priveşte critica referitoare la încãlcarea principiului accesului liber la justiţie, consacrat de art. 21 din Constituţie, Curtea reţine cã, potrivit dispoziţiilor art. 205 din Codul de procedurã fiscalã, "Împotriva titlului de creanţã, precum şi împotriva altor acte administrative fiscale se poate formula contestaţie potrivit legii. Contestaţia este o cale administrativã de atac şi nu înlãturã dreptul la acţiune al celui care se considerã lezat în drepturile sale printr-un act administrativ fiscal sau prin lipsa acestuia, în condiţiile legii." Aşa fiind, legea oferã posibilitatea persoanei interesate de a se plânge împotriva actului administrativ fiscal care i-a produs un prejudiciu fie pe calea unei proceduri administrative, în acest caz decizia emisã în soluţionarea contestaţiei putând fi atacatã ulterior în instanţã, fie direct în faţa instanţei judecãtoreşti de contencios administrativ competente. Prevederea expresã a posibilitãţii de a contesta actul administrativ lipseşte de temei critica autorului excepţiei, cu ocazia judecãţii, în cadrul unor dezbateri contradictorii, acesta beneficiind de toate garanţiile procedurale prevãzute de lege, inclusiv de a-şi formula apãrãrile pe care le considerã necesare. Referitor la critica potrivit cãreia prevederile <>art. 147^3 alin. (6) din Legea nr. 571/2003 privind codul fiscal aduc atingere dreptului de proprietate privatã al persoanei impozabile, înregistratã în scopuri de TVA, Curtea reţine cã textul de lege criticat prevede tocmai rambursarea diferenţei dintre suma reprezentând taxa plãtitã şi cea colectatã pentru operaţiunile taxabile. Mai mult, în mãsura în care nu sunt îndeplinite condiţiile prevãzute de lege pentru a solicita rambursarea în perioada fiscalã de raportare, sumele plãtite cu titlu de TVA se reporteazã în perioada fiscalã urmãtoare. Prin urmare, existã posibilitatea ca soldul sumei negative a taxei în perioada fiscalã de raportare sã fie recuperat ulterior, fie prin rambursare, fie prin deducere, în condiţiile Codului fiscal, astfel încât nu poate fi pusã în discuţie "confiscarea" bunului, aşa cum pretinde autorul excepţiei. În concluzie, textul de lege criticat este în deplinã concordanţã cu prevederile art. 44 şi art. 136 din Constituţie referitoare la inviolabilitatea proprietãţii private.
Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al <>art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ În numele legii DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 147^3 alin. (6) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, excepţie ridicatã de Societatea Comercialã "HGT International" - S.R.L. din Craiova în Dosarul nr. 144.553/63/2007 al Tribunalului Dolj - Secţia contencios administrativ şi fiscal. Definitivã şi general obligatorie. Pronunţatã în şedinţa publicã din data de 3 februarie 2009.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE, prof. univ. dr. IOAN VIDA
