Cel mai bun serviciu de monitorizare a actelor publicate in Monitorul Oficial
─────────
*) Decizia nr. 86 din 27 februarie 2003 a fost publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 207 din 31 martie 2003. Decizia nr. 89 din 27 februarie 2003 a fost publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 200 din 27 martie 2003.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrãrile dosarului, retine urmãtoarele:
Prin Încheierea din 28 noiembrie 2002, pronunţatã în Dosarul nr. 4.802/2002, Judecãtoria Sectorului 5 Bucureşti a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 8 din Legea nr. 543/2002 privind graţierea unor pedepse şi înlãturarea unor mãsuri şi sancţiuni, ridicatã de Romeo Salceanu, inculpat în dosarul menţionat, pentru sãvârşirea infracţiunii de corupţie sexualã.
În motivarea exceptiei de neconstituţionalitate se considera ca dispoziţia legalã criticata contravine prevederilor art. 4 alin. (2), art. 11, art. 16 alin. (1) şi ale art. 20 din Constituţie, precum şi ale art. 26 din Pactul internaţional cu privire la drepturile civile şi politice. În acest sens, se arata ca între o persoana care, din cauze neimputabile ei nu fusese judecata definitiv pana la data intrãrii în vigoare a legii, şi o alta persoana care a sãvârşit aceeaşi infracţiune în acelaşi moment, dar care, datoritã celeritatii judecãrii cauzei sale, a fost judecata definitiv pana la data intrãrii în vigoare a legii se creeazã o inegalitate de tratament "fãrã un motiv obiectiv şi rezonabil". Se conchide ca "violarea principiului egalitãţii şi nediscriminarii exista atunci când se aplica un tratament diferenţiat unor cazuri egale, fãrã a exista o motivare obiectivã şi rezonabila".
Judecãtoria Sectorului 5 Bucureşti, contrar prevederilor <>art. 23 alin. (4) din Legea nr. 47/1992 , republicatã, nu şi-a exprimat opinia asupra exceptiei ridicate. În temeiul dispoziţiilor legale menţionate, precum şi în conformitate cu art. 15 din Regulamentul sau de organizare şi funcţionare, Curtea Constituţionalã a solicitat completarea actului de sesizare cu opinia instanţei de judecata, dar aceasta nu a dat curs acestei solicitãri pana la data pronunţãrii prezentei decizii.
Potrivit dispoziţiilor <>art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , republicatã, încheierile de sesizare au fost comunicate preşedinţilor celor doua Camere ale Parlamentului şi Guvernului, pentru a-şi formula punctele de vedere asupra exceptiei de neconstituţionalitate ridicate. De asemenea, în conformitate cu dispoziţiile <>art. 18^1 din Legea nr. 35/1997 , cu modificãrile ulterioare, s-a solicitat punctul de vedere al instituţiei Avocatul Poporului.
Guvernul considera ca excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiatã, deoarece prevederile <>art. 8 din Legea nr. 543/2002 nu creeazã privilegii sau discriminãri, neincalcandu-se nici unul dintre criteriile egalitãţii în drepturi enumerate în art. 4 alin. (2) din Constituţie şi în art. 26 din Pactul internaţional cu privire la drepturile civile şi politice. De asemenea, se arata ca interpretarea data de autorul exceptiei principiului egalitãţii în fata legii, prevãzut de art. 16 alin. (1) din Legea fundamentalã, este în vãditã contradictie cu jurisprudenta Curţii Constituţionale în aceasta materie. În acest sens se citeaza Decizia nr. 1 din 8 februarie 1994 în care s-a statuat ca "principiul egalitãţii în fata legii presupune instituirea unui tratament egal pentru situaţii care, în funcţie de scopul urmãrit, nu sunt diferite. De aceea el nu exclude ci, dimpotriva, presupune soluţii diferite pentru situaţii diferite". Se mai apreciazã ca graţierea colectivã constituie un act de clementa al Parlamentului, condiţiile de acordare şi de aplicare a acesteia fiind stabilite prin lege organicã în temeiul art. 72 alin. (3) lit. g) din Constituţie. Destinatarii legii prin care se acorda graţierea colectivã au vocaţia de a beneficia de prevederile sale numai dacã îndeplinesc condiţiile prevãzute în conţinutul acesteia, iar condiţia continuta de <>art. 8 din Legea nr. 543/2002 nu incalca principiul egalitãţii în fata legii.
Avocatul Poporului apreciazã ca dispoziţia legalã criticata este neconstitutionala. Se arata ca <>Legea nr. 543/2002 privind graţierea unor pedepse şi înlãturarea unor mãsuri şi sancţiuni este atât un act de vointa politica, cat şi un act de clementa ce aparţine Parlamentului. Criteriile pe baza cãrora se acorda graţierea colectivã se stabilesc în exclusivitate de legiuitor care are obligaţia de a respecta principiile Constituţiei. Conţinutul art. 8 din lege incalca însã principiul egalitãţii în drepturi a cetãţenilor, consfintit de art. 16 alin. (1) din Constituţie, precum şi principiul aplicãrii legii penale mai favorabile, reflectat la rândul sau de art. 15 alin. (2) din Legea fundamentalã. De asemenea, se susţine ca "legea mai favorabilã se exprima printr-un tratament mai bland, inclusiv prin acte de clementa ale statului". Textul de lege supus controlului de constitutionalitate lipseşte de tratamentul juridic menţionat persoanele care nu au fost condamnate prin hotãrâre judecãtoreascã definitiva. Se considera ca art. 8 "ar putea fi constituţional numai dacã se referea la data sãvârşirii faptei şi nu la data rãmânerii definitive a hotãrârii judecãtoreşti". Se apreciazã ca susţinerile autorului exceptiei, referitoare la încãlcarea dispoziţiilor art. 4 alin. (2), art. 11 şi ale art. 20 din Constituţie, sunt nerelevante, ele neavând legatura cu prevederile legale supuse controlului.
Preşedinţii celor doua Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra exceptiei de neconstituţionalitate ridicate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Guvernului şi al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecãtorul-raportor, susţinerile autorului exceptiei, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi dispoziţiile <>Legii nr. 47/1992 , retine urmãtoarele:
Curtea Constituţionalã a fost legal sesizatã şi este competenta, potrivit dispoziţiilor art. 144 lit. c) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (1), ale <>art. 2, 3, 12 şi 23 din Legea nr. 47/1992 , republicatã, sa soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate ridicatã.
Obiectul exceptiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile <>art. 8 din Legea nr. 543/2002 privind graţierea unor pedepse şi înlãturarea unor mãsuri şi sancţiuni, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 726 din 4 octombrie 2002, dispoziţii care au urmãtorul cuprins: "Dispoziţiile prezentei legi privesc pedepsele, mãsurile şi sancţiunile aplicate prin hotãrâri judecãtoreşti definitive pronunţate pana la data publicãrii ei în Monitorul Oficial al României, Partea I."
Aceste dispoziţii sunt considerate de autorul exceptiei ca fiind neconstituţionale în raportul cu prevederile art. 4 alin. (2), art. 11, art. 16 alin. (1) şi ale art. 20 din Constituţie, precum şi ale art. 26 din Pactul internaţional cu privire la drepturile civile şi politice.
Textele constituţionale invocate au urmãtorul conţinut:
- Art. 4 alin. (2): "România este patria comuna şi indivizibilã a tuturor cetãţenilor sãi, fãrã deosebire de rasa, de naţionalitate, de origine etnicã, de limba, de religie, de sex, de opinie, de apartenenţa politica, de avere sau de origine socialã.";
- Art. 11: "(1) Statul roman se obliga sa îndeplineascã întocmai şi cu buna-credinţa obligaţiile ce-i revin din tratatele la care este parte.
(2) Tratatele ratificate de Parlament, potrivit legii, fac parte din dreptul intern.";
- Art. 16 alin. (1): "Cetãţenii sunt egali în fata legii şi a autoritãţilor publice, fãrã privilegii şi fãrã discriminãri.";
- Art. 20: "(1) Dispoziţiile constituţionale privind drepturile şi libertãţile cetãţenilor vor fi interpretate şi aplicate în concordanta cu Declaraţia Universala a Drepturilor Omului, cu pactele şi cu celelalte tratate la care România este parte.
(2) Dacã exista neconcordante între pactele şi tratatele privitoare la drepturile fundamentale ale omului, la care România este parte, şi legile interne, au prioritate reglementãrile internaţionale."
Potrivit dispoziţiilor art. 26 din Pactul internaţional cu privire la drepturile civile şi politice, de asemenea invocat în susţinerea exceptiei, "Toate persoanele sunt egale în fata legii şi au, fãrã discriminare, dreptul la o ocrotire egala din partea legii. În aceasta privinta legea trebuie sa interzicã orice discriminare şi sa garanteze tuturor persoanelor o ocrotire egala şi eficace contra oricãrei discriminãri, în special de rasa, culoare, sex, limba, religie, opinie politica sau orice alta opinie, origine nationala sau socialã, avere, naştere sau intemeiata pe orice alta împrejurare".
Examinând excepţia, Curtea Constituţionalã constata ca asupra constituţionalitãţii dispoziţiilor <>art. 8 din Legea nr. 543/2002 privind graţierea unor pedepse şi înlãturarea unor mãsuri şi sancţiuni s-a mai pronunţat prin deciziile nr. 86 şi 89 din data de 27 februarie 2003, decizii prin care s-a constatat ca textul de lege criticat este neconstitutional, întrucât "limiteazã aplicarea legii la pedepse, mãsuri şi sancţiuni aplicate prin hotãrâri judecãtoreşti rãmase definitive pana la data intrãrii în vigoare a legii, excluzând pedepsele, mãsurile şi sancţiunile aplicate ulterior pentru fapte sãvârşite pana la aceasta data".
Pentru a pronunţa aceasta soluţie, Curtea a reţinut urmãtoarele:
- criteriul de acordare a graţierii colective instituit prin <>art. 8 din Legea nr. 543/2002 , şi anume existenta unei "hotãrâri judecãtoreşti definitive pronunţate pana la data publicãrii ei în Monitorul Oficial al României, Partea I", este determinat de o serie de elemente neprevãzute şi neimputabile persoanei condamnate. Astfel, indiferent de data comiterii unei fapte prevãzute de legea penalã, durata procesului penal şi finalizarea acestuia depind adesea de o serie de factori, cum sunt gradul de operativitate a organelor judiciare, incidente legate de îndeplinirea procedurii de citare, exercitarea sau neexercitarea cãilor de atac prevãzute de lege şi alte împrejurãri care pot sa întârzie soluţionarea cauzei;
- stabilirea unui asemenea criteriu, aleatoriu şi exterior conduitei persoanei condamnate, de care depinde acordarea clementei, este în contradictie cu principiul egalitãţii în fata legii consacrat de art. 16 alin. (1) din Constituţie, conform cãruia, în situaţii egale tratamentul juridic aplicat nu poate fi diferit. Fiind o lege, actul prin care se acorda graţierea trebuie sa se aplice tuturor persoanelor care, aflate în aceeaşi situaţie, pot beneficia de iertarea pedepsei;
- sub aspectul incidentei actului de clementa colectivã, toţi infractorii care au comis infracţiuni de aceeaşi categorie, anterior datei intrãrii în vigoare a legii, se afla într-o situaţie identicã, data condamnãrii lor definitive neavând nici o semnificatie în ceea ce priveşte stabilirea unui tratament juridic diferenţiat, întrucât aceasta depinde de factori strãini conduitei procesuale a infractorilor;
- criteriul obiectiv în baza cãruia se acorda beneficiul graţierii colective poate fi determinat numai de sãvârşirea faptei penale pana la data intrãrii în vigoare a actului normativ de graţiere ori pana la o alta data anteriora, stabilitã de lege, cum ar fi, spre exemplu, data initierii proiectului de lege. Aceasta concluzie se impune şi din aplicarea principiului activitãţii legii penale, reglementat prin art. 10 din Codul penal, atât incriminarea, cat şi aplicarea pedepsei fiind determinate de momentul comiterii infracţiunii. Or, <>art. 8 din Legea nr. 543/2002 nu respecta aceste principii;
- referirea la data rãmânerii definitive a hotãrârii judecãtoreşti de condamnare, prevãzutã în textul criticat, creeazã premisele unei discriminãri între persoane care, deşi se gãsesc în situaţii obiectiv identice, beneficiazã de un tratament juridic diferit, ceea ce contravine prevederilor art. 16 alin. (1) din Legea fundamentalã.
Curtea constata ca, la momentul pronunţãrii prezentei decizii, deciziile nr. 86 şi 89 din 27 martie 2003 nu fuseserã încã publicate în Monitorul Oficial al României, Partea I. Potrivit art. 25 alin. (3) din Legea nr. 47/2002, republicatã, "Deciziile sunt obligatorii de la data publicãrii lor în Monitorul Oficial al României şi produc efecte numai pentru viitor", iar în cauza sunt aplicabile dispoziţiile art. 23 alin. (3) teza a doua, care prevãd ca "Nu pot face obiectul exceptiei [...] prevederile constatate ca fiind neconstituţionale printr-o decizie anterioarã a Curţii Constituţionale". Sub acest aspect, împrejurarea ca decizia anterioarã nu a fost încã publicatã pana la momentul pronunţãrii prezentei decizii nu are relevanta fata de Curte, soluţia prin care s-a constatat neconstituţionalitatea <>art. 8 din Legea nr. 543/2002 privind graţierea unor pedepse şi înlãturarea unor mãsuri şi sancţiuni fiindu-i opozabilã.
Prin urmare, retinand ca acest caz de inadmisibilitate a exceptiei de neconstituţionalitate (opozabil Curţii Constituţionale de la data pronunţãrii deciziei de admitere a exceptiei, respectiv 27 februarie 2003, iar nu de la publicarea în Monitorul Oficial al României, Partea I) a intervenit dupã sesizarea Curţii, urmeazã ca excepţia sa fie respinsã ca devenitã inadmisibila.
Fata de cele de mai sus, în temeiul art. 144 lit. c) şi al art. 145 alin. (2) din Constituţie, precum şi al art. 13 alin. (1) lit. A.c), al art. 23 şi al <>art. 25 alin. (1) şi (4) din Legea nr. 47/1992 , republicatã,
CURTEA
În numele legii
DECIDE:
Respinge, ca devenitã inadmisibila, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 8 din Legea nr. 543/2002 privind graţierea unor pedepse şi înlãturarea unor mãsuri şi sancţiuni, excepţie ridicatã de Romeo Salceanu în Dosarul nr. 4.802/2002 al Judecãtoriei Sectorului 5 Bucureşti.
Definitiva şi obligatorie.
Pronunţatã în şedinţa publica din data de 27 martie 2003.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. NICOLAE POPA
Magistrat-asistent,
Florentina Geangu
──────────────
