Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
----------------
*) A se vedea şi Decizia Curţii Constituţionale nr. 714 din 19 decembrie 1997, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 105 din 6 martie 1998.
Nicolae Popa - preşedinte
Costica Bulai - judecãtor
Romul Petru Vonica - judecãtor
Claudia Miu - magistrat-asistent
Completul de judecata, convocat potrivit prevederilor art. 24 alin. (2) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, constata urmãtoarele:
Judecãtoria Fetesti, prin Încheierea din 2 aprilie 1997, pronunţatã în Dosarul nr. 574/1996, a sesizat Curtea Constituţionalã cu soluţionarea exceptiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. 220 din Codul penal, invocatã de inculpatii Deacu Ion şi Deacu Gheorghe.
Din încheierea de sesizare rezulta ca s-a pornit procesul penal impotriva inculpaţilor Deacu Ion şi Deacu Gheorghe pentru sãvârşirea infracţiunii de tulburare de posesie prevãzutã în art. 220 din Codul penal, la plângerea prealabilã a pãrţilor vãtãmate Zaharia Gh. Gheorghe, Zaharia N. Gheorghe şi Ionescu Florentina.
În motivarea plângerii prealabile pãrţile vãtãmate arata ca, la data de 15 septembrie 1993, inculpatii au stramutat, fãrã drept, aliniamentul gardului care desparte imobilul, proprietatea lor, de cel aflat în proprietatea pãrţilor vãtãmate, ocupand astfel o suprafata de teren care se afla în posesia acestora din urma.
În şedinţa de judecata din data de 2 aprilie 1997 inculpatii, prin reprezentantul lor, au ridicat excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 220 din Codul penal, în baza cãrora au fost chemaţi în judecata, sustinand ca acestea contravin dispoziţiilor art. 16 alin. (2) şi ale art. 51 din Constituţie, însã nu arata contrarietatea dintre dispoziţiile art. 220 din Codul penal şi prevederile din legea fundamentalã invocate.
Fata de excepţia ridicatã, pãrţile vãtãmate, prin apãrãtor, au opinat ca aceasta este nefondata.
La rândul sau, reprezentantul Ministerului Public considera excepţia de neconstituţionalitate ca neîntemeiatã, întrucât nu exista contradictii care sa conducã la infrangerea ordinii constituţionale.
Instanta de judecata, exprimandu-şi opinia, apreciazã, de asemenea, ca excepţia este neîntemeiatã.
În temeiul art. 24 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, au fost solicitate punctele de vedere ale celor doua Camere ale Parlamentului şi Guvernului.
În punctul de vedere primit de la Comisia juridicã, de numiri, disciplina, imunitãţi şi validari a Senatului se arata ca textul art. 220 din Codul penal este constituţional şi ca faptele de tulburare de posesie prezintã un pericol social mai mare decât înainte de Revoluţia din decembrie 1989. În consecinta, se considera ca excepţia de neconstituţionalitate este nefondata.
Nu s-a primit punctul de vedere al Camerei Deputaţilor.
În punctul de vedere primit din partea Guvernului se arata ca excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiatã, deoarece între prevederile art. 16 alin. (2) şi ale art. 51 din Constituţie, pe de o parte, şi prevederile art. 220 din Codul penal, pe de alta parte, nu exista nici o legatura; ultimele incrimineaza "tulburarea de posesie", pe când primele prevederi se referã la aspecte ce nu au nimic comun cu tulburarea de posesie. Se subliniaza ca este surprinzator faptul ca se considera neconstituţionale dispoziţiile art. 220 din Codul penal în condiţiile în care acest text, astfel cum a fost modificat şi completat prin Legea nr. 140/1996, îşi gãseşte o deplina justificare, data fiind extinderea proprietãţii private imobiliare, care trebuie apãratã impotriva infracţiunilor. Se conchide ca excepţia de neconstituţionalitate este nefondata.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrãrile dosarului, încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Senatului şi Guvernului, raportul întocmit de judecãtorul-raportor, dispoziţiile art. 220 din Codul penal, raportate la prevederile art. 16 alin. (2) şi ale art. 51 din Constituţie, precum şi prevederile Legii nr. 47/1992, retine urmãtoarele:
În temeiul art. 144 lit. c) din Constituţie şi al art. 23 şi urmãtoarele din Legea nr. 47/1992, Curtea constata ca este competenta sa soluţioneze excepţia ridicatã, fiind legal sesizatã.
Prin excepţia invocatã a fost atacat ca neconstitutional textul art. 220 din Codul penal, care, în urma modificãrii şi completãrii aduse prin Legea nr. 140/1996, are urmãtorul cuprins:
Art. 220. - "Ocuparea, în întregime sau în parte, fãrã drept, a unui imobil aflat în posesia altuia, se pedepseşte cu închisoare de la o luna la 2 ani sau cu amenda.
Dacã fapta prevãzutã în alin. 1 se sãvârşeşte prin violenta sau ameninţare ori prin desfiinţarea sau strãmutarea semnelor de hotar, a unui imobil aflat în posesia altuia, pedeapsa este închisoarea de la 6 luni la 5 ani.
Dacã fapta prevãzutã în alin. 2 se sãvârşeşte de doua sau mai multe persoane împreunã, pedeapsa este închisoarea de la unu la 7 ani.
Dacã imobilul se afla în posesia unei persoane private, cu excepţia cazului când acesta este în întregime sau în parte al statului, acţiunea penalã se pune în mişcare la plângerea prealabilã a persoanei vãtãmate. Împãcarea pãrţilor inlatura rãspunderea penalã."
În susţinerea exceptiei ridicate, autorii acesteia nu invoca texte din Constituţie cu care prevederile art. 220 din Codul penal ar putea intra în conflict.
Textele invocate sunt art. 16 alin. (2), care prevede ca "Nimeni nu este mai presus de lege", şi art. 51 care prevede ca "Respectarea Constituţiei, a supremaţiei sale şi a legilor este obligatorie", însã ele nu sunt în contradictie cu dispoziţia legalã atacatã în contencios constituţional.
În aceste condiţii, din analiza efectuatã în cauza rezulta ca art. 220 din Codul penal trebuie examinat în raport cu prevederile art. 41 alin. (1) teza I şi (2) teza I din Constituţie, potrivit cãrora "Dreptul de proprietate, precum şi creanţele asupra statului sunt garantate", iar "Proprietatea privatã este ocrotitã în mod egal de lege, indiferent de titular".
Garantarea dreptului de proprietate se realizeazã prin mijloace prevãzute de lege, printre care şi mijloace de drept penal, puse la dispoziţie persoanelor pentru a se apara impotriva atacurilor îndreptate impotriva patrimoniului lor. În acest scop sunt incriminate în Codul penal infracţiunile contra patrimoniului, o astfel de infracţiune fiind şi tulburarea de posesie, Legea nr. 140/1996 a adus modificãri ale acestei infracţiuni prevãzute de art. 220 din Codul penal, în scopul unei cat mai complete garantari a dreptului de proprietate, care formeazã unul dintre principiile fundamentale ale organizãrii noastre sociale.
Dacã avem în vedere ca, în redactarea iniţialã a Codului penal din anul 1968, tulburarea de posesie, indiferent de modalitatea sãvârşirii, era sancţionatã cu închisoare de la o luna la 1 an sau cu amenda, apare evidenta vointa Parlamentului, exprimatã prin Legea nr. 140/1996, de a sanctiona mult mai sever tulburarea de posesie. Departe de a fi în contradictie cu prevederile constituţionale, dispoziţiile art. 220 din Codul penal sunt, dimpotriva, expresia voinţei legiuitorului de a apara, prin mijloace de drept penal, drepturile şi libertãţile fundamentale consfinţite prin Constituţie, între care dreptul de proprietate privatã.
Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 144 lit. c) din Constituţie, precum şi al art. 13 alin. (1) lit. A.c), al art. 23 alin. (1), al art. 24 alin. (2) şi al art. 25 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, în unanimitate,
CURTEA
În numele legii
DECIDE:
Respinge ca vadit nefondata excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 220 din Codul penal, invocatã de inculpatii Deacu Ion şi Deacu Gheorghe în cauza ce formeazã obiectul Dosarului nr. 574/1996 al Judecãtoriei Fetesti.
Cu recurs în termen de 10 zile de la comunicare.
Pronunţatã la data de 21 mai 1997.
PREŞEDINTE,
prof.univ.dr. Nicolae Popa
Magistrat-asistent,
Claudia Miu
--------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
