Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
DECIZIE nr. 123 din 6 octombrie 1998 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 330^4 teza a doua din Codul de procedura civila
EMITENT: CURTEA CONSTITUTIONALA PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 467 din 4 decembrie 1998
Lucian Mihai - preşedinte
Costica Bulai - judecãtor
Constantin Doldur - judecãtor
Kozsokar Gabor - judecãtor
Ioan Muraru - judecãtor
Nicolae Popa - judecãtor
Lucian Stangu - judecãtor
Florin Bucur Vasilescu - judecãtor
Romul Petru Vonica - judecãtor
Paula C. Pantea - procuror
Carmen Daniela Manea - magistrat-asistent
Pe rol, soluţionarea exceptiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 330^4 teza a doua din Codul de procedura civilã, ridicatã de Parchetul de pe lângã Curtea Suprema de Justiţie în Dosarul nr. 787/1997 al Curţii Supreme de Justiţie - Secţia civilã.
Preşedintele declara dezbaterile deschise.
La apelul nominal se constata ca intimatul-reclamant Popescu M. Constantin este prezent prin avocatul Ivanovici Mircea. Lipsesc celelalte pãrţi legal citate: Consiliul Local al Comunei Melinesti, judeţul Dolj, Societatea Comercialã "Morarit Service" - S.A. Craiova şi Direcţia generalã a finanţelor publice şi controlului financiar de stat Dolj.
Cu referire la cererea de amânare a judecãrii cauzei supuse de intimatul-parat Societatea Comercialã "Morarit Service" - S.A. Craiova pentru termenul din 6 octombrie 1998, atât reprezentantul Ministerului Public, cat şi intimatul-reclamant Popescu M. Constantin, prin avocat, au solicitat respingerea acesteia şi constatarea cauzei în stare de judecata, dosarul aflându-se la al doilea termen de judecata.
Având în vedere dispoziţiile art. 156 şi 134 din Codul de procedura civilã, se constata cauza în stare de judecata şi se acorda cuvântul pãrţilor.
Reprezentantul Ministerului Public, luând cuvântul, solicita admiterea exceptiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. 330^4 teza a doua din Codul de procedura civilã, arãtând ca acestea sunt neconstituţionale, deoarece se incalca dispoziţiile art. 128 şi 130 din Constituţie.
Intimatul-reclamant, prin avocat, solicita admiterea exceptiei de neconstituţionalitate, deoarece dispoziţiile art. 330^4 din Codul de procedura civilã contravin art. 41 alin. (1) din Constituţie. De asemenea, apreciazã ca este necesarã reconsiderarea practicii Curţii Constituţionale în raport cu elementele noi care intervin în fiecare cauza în parte.
Preşedintele declara dezbaterile închise.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrãrile dosarului, constata urmãtoarele:
Prin Încheierea din 25 februarie 1998, Curtea Suprema de Justiţie - Secţia civilã a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 330^4 teza a doua din Codul de procedura civilã, invocatã de reprezentantul Ministerului Public în Dosarul nr. 787/1997 aflat pe rolul acelei instanţe.
În susţinerea exceptiei de neconstituţionalitate se arata ca, întrucât declararea recursului în anulare constituie, conform art. 130 din Constituţie, o prerogativa care aparţine exclusiv procurorului general, ca reprezentant al Ministerului Public, apare firesc ca retragerea acestei cai extraordinare de atac de cãtre initiatorul ei sa reprezinte un exerciţiu al aceleiaşi atribuţii, la indemana aceluiaşi subiect calificat şi având ca efect stingerea litigiului respectiv. De aceea, se apreciazã ca dispoziţiile art. 330^4 teza a doua din Codul de procedura civilã, care permit pãrţilor din proces sa ceara continuarea judecaţii unei cai de atac pe care nu sunt abilitate sa o declanseze şi care aparţine în exclusivitate unei autoritãţi publice, apar ca neconstituţionale, deoarece transfera în competenta pãrţilor litigante atribuţii care, potrivit art. 130 din Constituţie, constituie atributul exclusiv al Ministerului Public şi se exercita numai prin procurorii constituiţi în parchete. Se precizeazã, totodatã, ca art. 16 alin. (1) din Constituţie nu are în vedere egalitatea de tratament juridic a cetãţenilor în raport cu cea care se aplica autoritãţilor publice şi nici preluarea de cãtre cetãţeni a atribuţiilor care revin respectivelor autoritãţi.
Exprimandu-şi opinia asupra exceptiei, în conformitate cu dispoziţiile art. 23 alin. (4) din Legea nr. 47/1992, republicatã, instanta arata ca aceasta nu este intemeiata. Astfel, se susţine ca posibilitatea de exercitare de cãtre Ministerul Public a cãilor de atac în cauzele civile nu se afla în contradictie cu art. 21 din Constituţie, care consacra liberul acces la justiţie şi care presupune în mod necesar respectarea principiului disponibilitatii. "De aceea Codul de procedura civilã nu interzice pãrţilor ca, în chiar cãile de atac exercitate de procuror, acestea sa-şi manifeste dreptul la dispoziţie." În cazul recursului în anulare, pãrţile pot, în temeiul aceloraşi principii, sa solicite continuarea judecaţii. Nerecunoasterea acestui drept echivaleaza cu încãlcarea liberului acces la justiţie.
În aplicarea dispoziţiilor art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicatã, încheierea prin care a fost sesizatã Curtea Constituţionalã a fost comunicatã preşedinţilor celor doua Camere ale Parlamentului şi Guvernului.
În punctul de vedere primit de la Guvern se arata ca excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 330^4 din Codul de procedura civilã apare ca neîntemeiatã, având în vedere jurisprudenta constanta a Curţii Constituţionale, în care s-a decis ca dispoziţiile legale menţionate sunt constituţionale. Preşedinţii celor doua Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, raportul judecãtorului-raportor, concluziile partii prezente şi ale procurorului, precum şi dispoziţiile legale atacate, raportate la prevederile Constituţiei şi ale Legii nr. 47/1992, retine urmãtoarele:
Din dispozitivul Încheierii din 25 februarie 1998 rezulta ca instanta de judecata a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 330^4 din Codul de procedura civilã, iar potrivit motivarii exceptiei depuse de autorul acesteia, se constata ca sunt atacate doar dispoziţiile tezei a doua a aceluiaşi articol.
Deoarece, potrivit art. 23 din Legea nr. 47/1992, republicatã, Curtea decide asupra exceptiei asa cum a fost ridicatã de pãrţi în fata instanţei judecãtoreşti, urmeazã sa se pronunţe numai asupra dispoziţiilor art. 330^4 teza a doua din Codul de procedura civilã.
Aceste dispoziţii au fost atacate în repetate randuri pe calea exceptiei de neconstituţionalitate. Astfel, prin Decizia nr. 73 din 4 iunie 1996, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 255 din 22 octombrie 1996, Curtea Constituţionalã a decis ca dispoziţiile art. 330^4 din Codul de procedura civilã sunt constituţionale, decizie care a rãmas definitiva prin nerecurare în ceea ce priveşte acest articol.
În considerentele deciziei se retine ca "art. 330^4 din Codul de procedura civilã arata condiţiile în care procurorul general îşi poate retrage recursul în anulare şi consacra, totodatã, dreptul pãrţilor din proces de a stãrui pentru continuarea judecaţii. Or, prin aceste prevederi nu poate fi pusã în discuţie nici o situaţie conflictuala cu dispoziţiile Constituţiei".
Fiind sesizatã cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor cuprinse în teza a doua a art. 330^4 din Codul de procedura civilã, Curtea s-a pronunţat, în acelaşi sens, prin deciziile nr. 67 şi 68 din 16 aprilie 1998, publicate în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 195 din 26 mai 1998, respingând excepţia.
Pentru a se pronunţa aceasta soluţie s-a reţinut ca prevederile legale care reglementeazã recursul în anulare, deci şi cele ale art. 330^4 teza a doua din Codul de procedura civilã, sunt elaborate în conformitate cu dispoziţiile art. 125 şi 128 din Constituţie.
Faptul ca recursul în anulare, care se poate exercita numai de procurorul general, este continuat la cererea uneia dintre pãrţi, în cazul în care procurorul general îl retrage, nu incalca dispoziţiile constituţionale menţionate. Aceasta nu este o problema de constitutionalitate, ci o chestiune de politica legislativã a autoritãţii legiuitoare, opţiune legislativã care nu poate fi consideratã ca neconsti tutionala atâta timp cat nu contravine unei prevederi a Constituţiei.
Cu referire la ridicarea de cãtre intimatul-reclamant, direct în fata instanţei de contencios constituţional, a exceptiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. 330^4 din Codul de procedura civilã, raportate la art. 41 alin. (1) din Constituţie, aceasta urmeazã sa fie respinsã ca inadmisibila, în temeiul art. 23 din Legea nr. 47/1992.
Având în vedere ca în speta nu au intervenit elemente noi care sa determine reconsiderarea practicii jurisdicţionale a Curţii, urmeazã ca excepţia privind dispoziţiile art. 330^4 teza a doua din Codul de procedura civilã sa fie respinsã.
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 144 lit. c) şi al art. 145 alin. (2) din Constituţie, precum şi al art. 13 alin. (1) lit. A.c) şi al art. 23 din Legea nr. 47/1992, republicatã,
CURTEA
În numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 330^4 teza a doua din Codul de procedura civilã, ridicatã de Parchetul de pe lângã Curtea Suprema de Justiţie în Dosarul nr. 787/1997 al Curţii Supreme de Justiţie - Secţia civilã.
Definitiva.
Pronunţatã în şedinţa publica din data de 6 octombrie 1998.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
LUCIAN MIHAI
Magistrat-asistent,
Carmen Daniela Manea
------------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
