Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
Ioan Muraru - preşedinte
Ioan Deleanu - judecãtor
Lucian Stangu - judecãtor
Florin Bucur Vasilescu - judecãtor
Victor Dan Zlatescu - judecãtor
Raul Petrescu - procuror
Gabriela Dragomirescu - magistrat-asistent
Pe rol pronunţarea asupra recursului declarat de Sarghiuta Dumitru şi Neagu Alexandrina impotriva Deciziei Curţii Constituţionale nr. 68 din 28 iunie 1995.
Dezbaterile au avut loc în şedinţa publica din 21 noiembrie 1995, în absenta pãrţilor şi în prezenta Ministerului Public, şi au fost consemnate în încheierea de la acea data, cînd Curtea, avînd nevoie de timp pentru a delibera, a aminat pronunţarea pentru 28 noiembrie 1995.
CURTEA,
avînd în vedere actele şi lucrãrile dosarului, retine:
În Dosarul nr. 529/1995 al Curţii de Apel Bacau, Sarghiuta Dumitru şi Neagu Alexandrina au invocat excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. V alin. 6 din Legea nr. 59/1993 . În motivarea exceptiei se susţine, în esenta, ca în actuala redactare, dispoziţiile <>art. V alin. 6 din Legea nr. 59/1993 contravin prevederilor art. 20 şi ale art. 21 din Constituţie. În acest sens se arata ca, potrivit art. 21 din Constituţie, nici o lege nu poate îngrãdi accesul liber la justiţie, asa încît accesul la calea de atac a recursului impotriva hotãrîrilor definitive nu poate fi limitat la hotãrîrile pronunţate doar cu un an înainte de reforma justiţiei.
Prin Decizia nr. 68 din 28 iunie 1995, Curtea Constituţionalã a respins ca vadit nefondata excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor <>art. V alin. 6 din Legea nr. 59/1993 , aratindu-se, în esenta, ca, în legatura cu neconstituţionalitatea acestor dispoziţii, Curtea s-a pronunţat prin Decizia nr. 131 din 23 noiembrie 1994, definitiva prin nerecurare. Prin aceasta decizie s-a constatat ca prevederile sus-menţionate sînt neconstituţionale, în mãsura în care se aplica hotãrîrilor definitive pronunţate anterior datei de 26 iulie 1992, întrucît la data intrãrii în vigoare a <>Legii nr. 59/1993 - 26 iulie 1993 - existau doua categorii de hotãrîri definitive ale instanţelor judecãtoreşti: anterioare datei de 26 iulie 1992, care nu mai puteau fi atacate nici pe calea recursului extraordinar, şi posterioare acestei date şi pînã la intrarea în vigoare a <>Legii nr. 59/1993 , impotriva cãrora se putea exercita recursul extraordinar.
Impotriva Deciziei Curţii Constituţionale nr. 68 din 28 iunie 1995, Sarghiuta Dumitru şi Neagu Alexandrina au declarat recurs pentru urmãtoarele motive: garanţiile procesuale create prin <>Legea nr. 59/1993 , constind, în esenta, în reintroducerea caii de atac a apelului şi reformarea caii de atac a recursului, trebuie sa vizeze o repunere în termen pentru exercitarea cãilor de atac fata de toate hotãrîrile judecãtoreşti pronunţate anterior <>Legii nr. 59/1993 ; invocarea Deciziei Curţii Constituţionale nr. 131 din 23 noiembrie 1994 nu este suficienta, întrucît calea de atac a recursului nu este noua, iar pe de alta parte, o decizie anterioarã, criticabila, nu poate fi ridicatã la rang de principiu.
Deoarece soluţionarea exceptiei s-a fãcut în temeiul art. 24 alin. (2) din Legea nr. 47/1992, fãrã citarea pãrţilor, dupã declararea recursului s-au solicitat, conform art. 24 alin. (3) din aceeaşi lege, punctele de vedere ale Camerei Deputaţilor, Senatului şi Guvernului.
În punctul de vedere al Guvernului se apreciazã ca excepţia de neconstituţionalitate a <>art. V alin. 6 din Legea nr. 59/1993 este, asa cum s-a statuat prin Decizia Curţii Constituţionale nr. 68/1995, atacatã cu prezentul recurs, vadit nefondata. Admiterea exceptiei de neconstituţionalitate şi, respectiv, posibilitatea exercitãrii actualei cai de atac a recursului impotriva oricãrei hotãrîri judecãtoreşti, rãmasã definitiva în perioada regimului totalitar, asa cum se solicita prin cererea de recurs, ar insemna nerespectarea principiilor privind neretroactivitatea legilor şi stabilirea raporturilor juridice civile.
Camera Deputaţilor şi Senatul nu au comunicat punctele lor de vedere.
CURTEA,
examinînd încheierea de sesizare, decizia atacatã, motivele de recurs, punctul de vedere al Guvernului, raportul întocmit de judecãtorul-raportor, concluziile Ministerului Public, susţinute în şedinţa din 21 noiembrie 1995, dispoziţiile legale atacate ca neconstituţionale, raportate la prevederile Constituţiei şi ale Legii nr. 47/1992, precum şi dispoziţiile Regulamentului de organizare şi funcţionare a Curţii Constituţionale, retine urmãtoarele:
Motivul de recurs, potrivit cãruia garanţiile procesuale create prin <>Legea nr. 59/1993 constau, în esenta, în reintroducerea caii de atac a apelului şi reformarea caii de atac a recursului, ce vizeazã o repunere în termen pentru exercitarea cãilor de atac fata de toate hotãrîrile judecãtoreşti pronunţate anterior <>Legii nr. 59/1993 , este neîntemeiat şi urmeazã a fi respins.
Calea de atac impotriva unei hotãrîri judecãtoreşti trebuie exercitatã în raport cu reglementãrile în vigoare la data pronunţãrii ei, pentru îndreptarea nelegalitatii sau netemeiniciei acesteia. Numai astfel se pot asigura autoritatea hotãrîrii şi stabilitatea raporturilor juridice.
La data intrãrii în vigoare a <>Legii nr. 59/1993 , adicã la 26 iulie 1993, existau doua categorii de hotãrîri definitive ale instanţelor judecãtoreşti: a) hotãrîri anterioare datei de 26 iulie 1992, care nu mai puteau fi atacate nici pe calea recursului extraordinar; b) hotãrîri posterioare datei de 26 iulie 1992, care, pînã la intrarea în vigoare a <>Legii nr. 59/1993 , erau susceptibile de recurs extraordinar.
Dispoziţiile <>art. V alin. 6 din Legea nr. 59/1993 nu sînt aplicabile hotãrîrilor din prima categorie, deoarece s-ar deschide în privinta acestora o noua cale de atac, inexistenta la data pronunţãrii lor.
Cît priveşte cea de-a doua categorie de hotãrîri, dispoziţiile <>art. V alin. 6 din Legea nr. 59/1993 sînt aplicabile, altminteri pãrţile ar fi private de posibilitatea rediscutarii hotãrîrii, ca urmare a exercitãrii recursului extraordinar existent la data pronunţãrii acelei hotãrîri. Înlãturarea recursului extraordinar ce se putea exercita la data pronunţãrii hotãrîrii, care constituie un aspect al retroactivitatii, este anihilata în cazul acestor hotãrîri prin posibilitatea exercitãrii recursului direct de cãtre pãrţi.
Cel de-al doilea motiv de recurs, prin care se susţine ca o decizie anterioarã, criticabila, a Curţii Constituţionale este ridicatã la rang de principiu, urmeazã, de asemenea, a fi respins, deoarece, prin invocarea practicii Curţii în decizia recuratã, respectiv a Deciziei nr. 131 din 23 noiembrie 1994, s-a fãcut aplicarea principiului constituţional, prevãzut de art. 145 alin. (2) din Constituţie, potrivit cãruia deciziile Curţii Constituţionale sînt obligatorii şi au putere numai pentru viitor.
Curtea, din oficiu, în condiţiile art. 304^1 şi ale art. 306 alin. 2 din Codul de procedura civilã, a examinat decizia atacatã şi nu a constatat existenta unor motive pentru casarea acesteia.
Avînd în vedere considerentele expuse, în temeiul art. 144 lit. c) şi al art. 145 alin. (2) din Constituţie, precum şi al art. 13 alin. (1) lit. A.c) din Legea nr. 47/1992,
CURTEA
În numele legii
DECIDE:
Respinge recursul declarat de Sarghiuta Dumitru şi Neagu Alexandrina impotriva Deciziei Curţii Constituţionale nr. 68 din 28 iunie 1995.
Definitiva.
Pronunţatã în şedinţa din 28 noiembrie 1995.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN MURARU
Magistrat-asistent,
Gabriela Dragomirescu
----------------------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
