Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
Email RSS Trimite prin Yahoo Messenger pagina:   DECIZIE nr. 122 din 27 iunie 2000  referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor   art. IV pct. 3-7 din Ordonanta Guvernului nr. 18/1994 privind masuri de intarire a disciplinei financiare a agentilor economici, aprobata, cu modificari, prin   Legea nr. 12/1995     Twitter Facebook
Cautare document
Copierea de continut din prezentul site este supusa regulilor precizate in Termeni si conditii! Click aici.
Prin utilizarea siteului sunteti de acord, in mod implicit cu Termenii si conditiile! Orice abatere de la acestea constituie incalcarea dreptului nostru de autor si va angajeaza raspunderea!
X

DECIZIE nr. 122 din 27 iunie 2000 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. IV pct. 3-7 din Ordonanta Guvernului nr. 18/1994 privind masuri de intarire a disciplinei financiare a agentilor economici, aprobata, cu modificari, prin Legea nr. 12/1995

EMITENT: CURTEA CONSTITUTIONALA
PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 549 din 7 noiembrie 2000
Lucian Mihai - preşedinte
Costica Bulai - judecãtor
Kozsokar Gabor - judecãtor
Nicolae Popa - judecãtor
Lucian Stangu - judecãtor
Florin Bucur Vasilescu - judecãtor
Romul Petru Vonica - judecãtor
Mariana Trofimescu - procuror
Marioara Prodan - magistrat-asistent

Pe rol se afla soluţionarea exceptiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. IV pct. 3-7 din Ordonanta Guvernului nr. 18/1994 privind mãsuri de intarire a disciplinei financiare a agenţilor economici, aprobatã, cu modificãri, prin <>Legea nr. 12/1995 , excepţie ridicatã de Societatea Comercialã "Electroprecizia" - S.A. Sacele, judeţul Braşov, în Dosarul nr. 15.460/1999 al Judecãtoriei Braşov.
La apelul nominal se constata lipsa pãrţilor: Societatea Comercialã "Electroprecizia" - S.A. Sacele şi Direcţia generalã a finanţelor publice şi controlului financiar de stat Braşov, fata de care procedura de citare este legal îndeplinitã.
Cauza fiind în stare de judecata, reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a exceptiei, ca fiind nefondata, apreciind ca obligaţia agenţilor economici privind repatrierea valutei nu contravine principiului constituţional al libertãţii comerţului şi al economiei de piata. Se considera ca <>Ordonanta Guvernului nr. 18/1994 , prin care se reglementeazã modalitatea de repatriere a valutei de cãtre agenţii economici care desfãşoarã activitãţi de comerţ exterior, nu incalca prevederile constituţionale cuprinse în art. 134 alin. (2) lit. a) şi b) din Constituţie, referitoare la obligaţia statului de a asigura libertatea comerţului şi de a proteja interesele naţionale în activitatea economicã, financiarã şi valutarã. Dimpotriva, ordonanta respecta aceste prevederi, întrucât chiar în cadrul unei economii de piata regimul valutar trebuie sa fie sub controlul statului, disponibilitãţile valutare trebuind sa fie asigurate permanent, pentru a nu se ajunge la un blocaj. Tendinta agenţilor economici este de a eluda dispoziţiile legale privind repatrierea valutei, însã statul are obligaţia constituţionalã de a proteja interesele naţionale în activitatea valutarã, interese aparate prin dispoziţiile legale criticate.

CURTEA,
având în vedere actele şi lucrãrile dosarului, retine urmãtoarele:
Prin Încheierea din 18 februarie 2000, pronunţatã în Dosarul nr. 15.460/1999, Judecãtoria Braşov a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. IV pct. 3-7 din Ordonanta Guvernului nr. 18/1994 privind mãsuri de intarire a disciplinei financiare a agenţilor economici, aprobatã, cu modificãri, prin <>Legea nr. 12/1995 , excepţie ridicatã de Societatea Comercialã "Electroprecizia" - S.A. Sacele, judeţul Braşov.
În motivarea exceptiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine ca dispoziţiile legale criticate contravin prevederilor art. 134 alin. (1) şi (2) din Constituţie, privind economia de piata şi obligaţia statului de a asigura libertatea comerţului. Se considera ca este limitatã libertatea contractualã a pãrţilor, deoarece se instituie obligaţia cumpãrãtorului de a repatria sumele în valuta (avans pentru importuri), deşi aceasta nu se poate face în termenul stipulat, din cauze obiective (caz fortuit, forta majorã), care impiedica respectarea termenului de livrare prevãzut în contract. Pe de alta parte, chiar societatea comercialã cocontractanta se poate afla în imposibilitate obiectivã de a respecta termenul de livrare contractual, situaţie care ar atrage, de asemenea, nerespectarea dispoziţiilor ordonanţei criticate şi, prin urmare, rãspunderea societãţii importatoare, care nu are nici o culpa. Se mai susţine ca în acest mod statul controleazã raporturile contractuale ale pãrţilor, limitand libertatea contractualã a societãţilor care ar trebui sa aibã posibilitatea de a-şi alege momentul plãţii, precum şi moneda în care se vor face plãţile. Totodatã autorul exceptiei considera ca, prin aceasta ordonanta nu se intenţioneazã sa se realizeze consolidarea regimului valutar şi întãrirea disciplinei financiare, deoarece efectele textului de lege sunt nefaste pentru societãţile româneşti implicate în raporturi comerciale cu partenerii externi şi, implicit, sunt nefaste pentru economia României, care, asa cum prevede Constituţia, trebuie sa se bazeze pe libertatea comerţului, precum şi pe valorificarea tuturor factorilor de producţie. În final autorul exceptiei susţine ca dispoziţiile <>art. IV pct. 7 din Ordonanta Guvernului nr. 18/1994 contravin prevederilor art. 41 alin. (7) din Constituţie, deoarece "aplicarea unei amenzi în cazul neexecutãrii unei obligaţii contractuale echivaleaza cu o confiscare nelegalã".
Judecãtoria Braşov, exprimandu-şi opinia, considera ca excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. IV pct. 3-6 din Ordonanta Guvernului nr. 18/1994 este inadmisibila, deoarece aceste texte de lege nu au relevanta în soluţionarea plângerii impotriva sancţiunii contravenţionale. Cu privire la susţinerile autorului exceptiei, potrivit cãrora dispoziţiile <>art. IV pct. 7 din Ordonanta Guvernului nr. 18/1994 ar institui o rãspundere obiectivã, fãrã culpa, contravenind astfel prevederilor art. 41 alin. (7) din Constituţie, instanta le apreciazã ca neintemeiate, întrucât fiind vorba de sãvârşirea unei contravenţii prin care se incalca norme ce urmãresc consolidarea regimului valutar în vigoare şi întãrirea disciplinei financiare privind disponibilitãţile în conturile valutare, elementul vinovatiei este de esenta acestei contravenţii, în lipsa vinovatiei neputându-se aplica sancţiunea contravenţionalã. De asemenea, instanta apreciazã ca <>art. IV pct. 7 din Ordonanta Guvernului nr. 18/1994 nu contravine nici prevederilor art. 134 alin. (1) şi (2) din Constituţie, deoarece în desfãşurarea activitãţilor economice primeaza interesul naţional al asigurãrii disponibilitãţilor valutare necesare pentru achitarea obligaţiilor externe de plata ale economiei, iar fãrã respectarea acestor cerinţe funcţionarea întregului sistem economic ar fi periclitata. Ca urmare, libertatea comerţului, în condiţiile legii, nu poate fi opusã cerinţelor apãrãrii naţionale în activitatea financiarã şi valutarã, în stadiul actual de dezvoltare a economiei de piata.
Potrivit <>art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , republicatã, încheierea de sesizare a fost comunicatã preşedinţilor celor doua Camere ale Parlamentului şi Guvernului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra exceptiei de neconstituţionalitate ridicate.
Guvernul, în punctul sau de vedere, apreciazã ca excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiatã, întrucât <>art. IV pct. 3-7 din Ordonanta Guvernului nr. 18/1994 reglementeazã, în esenta, problema repatrierii de cãtre agenţii economici a valutei ce rezulta ca urmare a raporturilor de comerţ internaţional la care aceştia sunt parte. În acest sens, dupã cum a apreciat instanta de judecata, "susţinerile petentei nu pot fi reţinute, fiind vorba de sãvârşirea unei contravenţii prin care se incalca norme ce urmãresc consolidarea regimului valutar şi întãrirea disciplinei financiare privind disponibilitãţile în conturile valutare". Critica adusã în raport cu prevederile art. 134 alin. (1) şi alin. (2) lit. a) şi ale art. 41 alin. (7) din Constituţia României este apreciatã de Guvern ca fiind nefundamentata, deoarece, potrivit alin. (1) al art. 41 din Constituţie, "Conţinutul şi limitele acestor drepturi sunt stabilite de lege", iar legea, care în speta este ordonanta criticata, stabileşte sancţiuni corespunzãtoare. Totodatã dispoziţiile art. 134 alin. (2) lit. a) din Constituţie proclama "[...] libertatea comerţului, protecţia concurentei loiale, crearea cadrului favorabil pentru valorificarea tuturor factorilor de producţie".
În final Guvernul apreciazã ca susţinerile autorului exceptiei sunt nefondate, deoarece, pe de o parte, activitatea de comerţ internaţional a agenţilor economici se desfãşoarã pe baza autonomiei lor juridice, iar pe de alta parte, este necesar ca aceasta activitate sa fie în concordanta cu interesul naţional, economia de piata şi libertatea comerţului nejustificand încãlcarea obligaţiei de repatriere a valutei, precum şi a termenului maxim de repatriere a acesteia. Se invoca, în sprijinul acestei opinii, jurisprudenta Curţii Constituţionale, şi anume deciziile nr. 15 şi 16 din 28 ianuarie 1997, Decizia nr. 274 din 26 iunie 1997, Decizia nr. 64 din 14 aprilie 1998, Decizia nr. 89 din 25 iunie 1998 şi Decizia nr. 113 din 22 iulie 1998, prin care s-a statuat ca aceasta obligaţie nu este contrarã libertãţii comerţului şi principiilor economiei de piata, statul având obligaţia de a asigura protejarea intereselor naţionale în activitatea financiarã şi valutarã. Cu privire la implicatiile prevederilor <>art. IV pct. 3-7 din Ordonanta Guvernului nr. 18/1994 asupra raporturilor comerciale, implicaţii prezentate de autorul exceptiei, se apreciazã, în acelaşi punct de vedere, ca acestea nu privesc constituţionalitatea textelor de lege ce fac obiectul exceptiei, ci aspecte ce ţin de executarea obligaţiilor contractuale şi de rãspundere. Totodatã statul roman are dreptul şi îndatorirea de a interveni în activitãţile economice şi de a crea în acest sens un cadru juridic corespunzãtor, politica legislativã constituind una dintre parghiile specifice de intervenţie a statului în economie. Prin urmare, unele restrangeri, conditionari sau mãsuri protectioniste pe care statul le-ar impune prin lege nu reprezintã de fapt o atingere adusã existenţei dreptului sau libertãţii şi nici intereselor private, care se integreaza într-un cadru legal, cel al interesului public.
Preşedinţii celor doua Camere ale Parlamentului nu au trimis punctele lor de vedere asupra exceptiei de neconstituţionalitate.

CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, raportul întocmit de judecãtorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi dispoziţiile <>Legii nr. 47/1992 , retine urmãtoarele:
Curtea Constituţionalã constata ca este competenta, potrivit dispoziţiilor art. 144 lit. c) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (1), al <>art. 2, 3, 12 şi 23 din Legea nr. 47/1992 , republicatã, sa soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate ridicatã.
Obiectul exceptiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile <>art. IV pct. 3-7 din Ordonanta Guvernului nr. 18/1994 privind mãsuri de intarire a disciplinei financiare a agenţilor economici (publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 28 din 28 ianuarie 1994), aprobatã, cu modificãri, prin <>Legea nr. 12/1995 (publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 27 din 7 februarie 1995), dispoziţii care au urmãtorul cuprins: "În vederea consolidãrii regimului valutar în vigoare şi intaririi disciplinei financiare privind disponibilitãţile în conturile valutare, se stabilesc urmãtoarele: [...]
3. În cazul operaţiunilor de încasare la vedere, repatrierea valutei rezultate în urma producerii actului de comerţ internaţional se va face în maximum 5 zile de la data încasãrii, dar nu mai târziu de 90 de zile calendaristice, calculate de la data atestarii documentare a trecerii mãrfii prin frontiera romana sau, dupã caz, a executãrii lucrãrilor şi prestãrii serviciilor în strãinãtate, în funcţie de zona geograficã a partenerului extern.
Pentru operaţiunile cu încasare la termen între 90 şi 360 de zile, cat şi pentru cele pe credit de peste 1 an, pentru care Ministerul Comerţului a eliberat licenţe în limita unui plafon stabilit anual de Banca Nationala a României, termenul de repatriere este de maximum 15 zile calendaristice calculate de la data scadentei plãţii, stabilite conform clauzelor contractuale.
În cazul plãţilor în avans pentru importuri, pentru care nu s-a livrat marfa, nu s-a executat lucrarea sau nu s-a prestat serviciul, sau pentru care nu s-a restituit avansul plãtit, se aplica aceeaşi perioada de 15 zile calendaristice calculate de la data ultimului termen de livrare contractual.
Ministerul Comerţului, în raport cu obiectivele politicii comerciale, va propune Guvernului, în vederea aprobãrii, lista grupelor de produse care pot fi exportate cu plata pana la 90 de zile calendaristice de la data livrãrii, precum şi lista grupelor de produse cu plata peste 1 an de la data livrãrii, produsele necuprinse în cele doua categorii de grupe de produse putând fi exportate cu plata la termen între 90 şi 360 de zile calendaristice.
4. Deţinerea de disponibilitati valutare în conturi bancare în strãinãtate de cãtre persoanele juridice şi fizice prevãzute la pct. 1 poate fi facuta numai pe baza şi în condiţiile autorizãrii prealabile a Bãncii Naţionale a României.
5. Operaţiuni de transferuri externe privind investiţiile directe în strãinãtate, investiţiile de portofoliu şi alte transferuri de sume în valuta, efectuate potrivit normelor legale, se pot face numai cu avizul prealabil al Ministerului Finanţelor şi cu autorizarea Bãncii Naţionale a României.
Pentru operaţiunile prevãzute la alineatul precedent se va asigura repatrierea sumelor în valuta rezultate din aceste operaţiuni, dupã cum urmeazã:
- în termen de 30 de zile calendaristice de la data stabilirii şi disponibilizarii în valuta convertibilã a sumelor reprezentând dividende din activitatea de investiţii în strãinãtate, precum şi a cotelor-pãrţi provenind din lichidarea acestor investiţii, ţinând seama de reglementãrile legale şi de datele calendaristice de început şi de sfârşit ale anului financiar în ţãrile în care s-au efectuat aceste investiţii;
- în termen de 15 zile calendaristice calculate de la scadenta plãţii stabilite conform clauzelor contractuale pentru celelalte operaţiuni prevãzute la alin. 1.
6. Pentru operaţiunile legate de export-import, fãrã încasare efectivã de valuta, destinate completãrii fondului de marfa pe piata interna, autorizate de organele abilitate în acest scop prin hotãrâre a Guvernului, persoanele juridice şi fizice prevãzute la pct. 1 sunt obligate, în situaţia efectuãrii în prealabil a exportului, sa realizeze importurile corespunzãtoare în termen de maximum 90 de zile calendaristice de la data efectuãrii exporturilor. În caz contrar, acestea sunt obligate la repatrierea în valuta a contravalorii exporturilor într-un termen suplimentar de maximum 15 zile calendaristice.
7. În cazul constatãrii nerespectãrii termenelor menţionate la pct. 3,5 şi 6, precum şi a celor menţionate în autorizaţia Bãncii Naţionale a României eliberata conform pct. 4, privind repatrierea încasãrilor în valuta, se vor aplica urmãtoarele amenzi contravenţionale, reprezentând:
- 10%, în lei, asupra sumelor în valuta nerepatriate, pentru întârzieri de pana la 30 de zile calendaristice;
- 15%, în lei, asupra sumelor în valuta nerepatriate, pentru întârzieri între 30 şi 60 de zile calendaristice;
- 20%, în lei, asupra sumelor în valuta nerepatriate, pentru fiecare luna calendaristicã care depãşeşte primele 60 de zile de întârziere.
În toate situaţiile se menţine obligaţia repatrierii sumelor în valuta în termen de 30 de zile calendaristice de la data constatãrii contravenţiei.
În cazul depãşirii termenului de la alineatul precedent, penalitãţile stabilite la <>art. 7 din Legea nr. 76/1992 , astfel cum a fost modificat prin prezenta ordonanta, se majoreazã cu 50%."
Autorul exceptiei considera ca aceste dispoziţii contravin prevederilor constituţionale cuprinse în art. 41 alin. (7), potrivit cãrora "Averea dobandita licit nu poate fi confiscatã. Caracterul licit al dobândirii se prezuma", precum şi celor cuprinse în art. 134 alin. (1) şi (2) lit. a), conform cãrora: "(1) Economia României este economie de piata.
(2) Statul trebuie sa asigure:
a) libertatea comerţului, protecţia concurentei loiale, crearea cadrului favorabil pentru valorificarea tuturor factorilor de producţie;".
Examinând excepţia de neconstituţionalitate ridicatã, Curtea retine ca, potrivit <>art. 23 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , republicatã, "Curtea Constituţionalã decide asupra excepţiilor ridicate în fata instanţelor judecãtoreşti privind neconstituţionalitatea unei legi sau ordonanţe ori a unei dispoziţii dintr-o lege sau ordonanta în vigoare, de care depinde soluţionarea cauzei".
Asa fiind, Curtea observa ca textele pct. 3 alin. 1, 2 şi 4, precum şi ale pct. 4-6 ale <>art. IV din Ordonanta Guvernului nr. 18/1994 privind mãsuri de intarire a disciplinei financiare a agenţilor economici, aprobatã, cu modificãri, prin <>Legea nr. 12/1995 , cuprind dispoziţii de care nu depinde soluţionarea cauzei, deoarece autorul exceptiei a fost sancţionat contraventional în temeiul art. IV pct. 7 pentru nerespectarea doar a prevederilor art. IV pct. 3 alin. 3 din ordonanta menţionatã. Prin urmare, singurele texte de care depinde rezolvarea cauzei şi cu privire la care Curtea va examina criticile de neconstituţionalitate formulate de autorul exceptiei sunt pct. 3 alin. 3 şi pct. 7 ale art. IV din ordonanta.
De aceea excepţia de neconstituţionalitate privind dispoziţiile pct. 3 alin. 1, 2 şi 4, pct. 4, 5 şi 6 ale art. IV urmeazã sa fie respinsã, constatandu-se ca este inadmisibila, în temeiul <>art. 23 alin. (1) şi (6) din Legea nr. 47/1992 , republicatã.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. IV pct. 3 alin. 3 din ordonanta în raport cu prevederile art. 134 alin. (1) din Constituţie, Curtea retine ca nu pot fi primite criticile formulate de autorul exceptiei, deoarece mãsurile dispuse, având ca finalitate consolidarea regimului valutar în vigoare şi a disciplinei financiare privind disponibilitãţile în conturile valutare, nu contravin textului constituţional invocat, potrivit cãruia "Economia României este economie de piata". Activitatea de comerţ internaţional a agenţilor economici trebuie sa se desfãşoare în concordanta cu interesul naţional, iar economia de piata şi libertatea comerţului nu justifica încãlcarea obligaţiei de repatriere a valutei, precum şi a termenului maxim de repatriere a acesteia. Totodatã statul este obligat sa asigure, în conformitate cu prevederile art. 134 alin. (2) lit. b) din Constituţie, "protejarea intereselor naţionale în activitatea economicã, financiarã şi valutarã".
Curtea constata, de asemenea, ca art. IV pct. 3 alin. 3 nu incalca nici prevederile art. 134 alin. (2) lit. a) din Constituţie, potrivit cãrora "Statul trebuie sa asigure: a) libertatea comerţului, protecţia concurentei loiale, crearea cadrului favorabil pentru valorificarea tuturor factorilor de producţie", deoarece de constituirea fondurilor valutare depinde însãşi funcţionarea sistemului economic, iar pe de alta parte, autonomia juridicã a agenţilor economici în activitatea de comerţ implica respectarea acestor obligaţii de repatriere a valutei în termenele prevãzute de ordonanta.
Referitor la critica de neconstituţionalitate, în raport cu prevederile art. 41 alin. (7) din Constituţie, a dispoziţiilor <>art. IV pct. 7 din Ordonanta Guvernului nr. 18/1994 , Curtea Constituţionalã constata ca şi aceasta este neîntemeiatã. Textul de lege criticat prevede sancţiuni contravenţionale pentru agenţii economici care nu respecta obligaţia de repatriere a valutei, termenele, precum şi menţiunile din autorizaţia Bãncii Naţionale a României privind repatrierea încasãrilor în valuta. Aceste dispoziţii nu contravin prevederilor alin. (7) al art. 41 din Constituţie, deoarece nu instituie o confiscare a averii dobândite licit, ci sancţioneazã cu amenzi contravenţionale agenţii economici care nu respecta obligaţiile prevãzute la pct. 3, 4, 5 şi 6 ale art. IV din ordonanta.
Prin urmare, nu se poate considera ca dreptul de proprietate al autorului exceptiei ar fi lezat prin mãsura luatã, întrucât, pe de o parte, potrivit art. 41 alin. (1) teza a doua din Constituţie, "Conţinutul şi limitele acestor drepturi sunt stabilite de lege" (în speta, prin <>Ordonanta Guvernului nr. 18/1994 , aprobatã, cu modificãri, prin <>Legea nr. 12/1995 ), iar pe de alta parte, potrivit art. 41 alin. (8) din Constituţie, "Bunurile destinate, folosite sau rezultate din infracţiuni ori contravenţii pot fi confiscate numai în condiţiile legii", şi anume în condiţiile aceleiaşi ordonanţe care stabileşte sancţiuni contravenţionale corespunzãtoare pentru încãlcarea obligaţiilor privind repatrierea valutei.
De altfel, cu privire la constituţionalitatea pct. 3 şi 7 ale <>art. IV din Ordonanta Guvernului nr. 18/1994 , aprobatã, cu modificãri, prin <>Legea nr. 12/1995 , Curtea Constituţionalã s-a pronunţat prin mai multe decizii (de exemplu, Decizia nr. 157 şi Decizia nr. 161 din 10 noiembrie 1998, publicate în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 3 din 11 ianuarie 1999, Decizia nr. 186 din 17 decembrie 1998, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 52 din 5 februarie 1999), respingând excepţiile de neconstituţionalitate.
Constatând ca nu au intervenit elemente noi de natura sa modifice aceasta jurisprudenta, Curtea urmeazã sa respingã excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor pct. 3 alin. 3 şi ale pct. 7 ale <>art. IV din Ordonanta Guvernului nr. 18/1994 , cu modificãrile ulterioare.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 144 lit. c) şi al art. 145 alin. (2) din Constituţie, precum şi al art. 13 alin. (1) lit. A.c), al art. 23 alin. (1) şi (6) şi al <>art. 25 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , republicatã, cu majoritate de voturi,

CURTEA
În numele legii
DECIDE:

1. Respinge, ca fiind inadmisibila, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor pct. 3 alin. 1, 2 şi 4 şi ale pct. 4-6 ale <>art. IV din Ordonanta Guvernului nr. 18/1994 privind mãsuri de intarire a disciplinei financiare a agenţilor economici, aprobatã, cu modificãri, prin <>Legea nr. 12/1995 , excepţie ridicatã de Societatea Comercialã "Electroprecizia" - S.A. Sacele, judeţul Braşov, în Dosarul nr. 15.460/1999 al Judecãtoriei Braşov.
2. Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor pct. 3 alin. 3 şi ale pct. 7 ale art. IV din aceeaşi ordonanta, excepţie ridicatã de acelaşi autor în acelaşi dosar.
Definitiva şi obligatorie.
Pronunţatã în şedinţa publica din data de 27 iunie 2000.

PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
LUCIAN MIHAI

Magistrat-asistent,
Marioara Prodan

--------
Da, vreau informatii despre produsele Rentrop&Straton. Sunt de acord ca datele personale sa fie prelucrate conform Regulamentul UE 679/2016

Comentarii


Maximum 3000 caractere.
Da, doresc sa primesc informatii despre produsele, serviciile etc. oferite de Rentrop & Straton.

Cod de securitate


Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
Rentrop & Straton
Banner5

Atentie, Juristi!

5 modele Contracte Civile si Acte Comerciale - conforme cu Noul Cod civil si GDPR

Legea GDPR a modificat Contractele, Cererile sau Notificarile obligatorii

Va oferim Modele de Documente conform GDPR + Clauze speciale

Descarcati GRATUIT Raportul Special "5 modele Contracte Civile si Acte Comerciale - conforme cu Noul Cod civil si GDPR"


Da, vreau informatii despre produsele Rentrop&Straton. Sunt de acord ca datele personale sa fie prelucrate conform Regulamentul UE 679/2016