Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
Ioan Muraru - preşedinte
Viorel Mihai Ciobanu - judecãtor
Nicolae Popa - judecãtor
Lucian Stangu - judecãtor
Victor Dan Zlatescu - judecãtor
Raul Petrescu - procuror
Gabriela Dragomirescu - magistrat-asistent
Pe rol, pronunţarea asupra recursului declarat de Munteanu Elise-Francisca impotriva <>Deciziei Curţii Constituţionale nr. 5 din 14 ianuarie 1997 .
Dezbaterile au avut loc în şedinţa publica din 30 aprilie 1997, în prezenta reprezentantului Ministerului Public şi în lipsa celorlalte pãrţi legal citate, şi au fost consemnate în încheierea de la acea data, când Curtea, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunţarea pentru data de 7 mai 1997 şi apoi, datoritã imposibilitãţii întrunirii completului, pentru data de 21 mai 1997.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrãrile dosarului, constata urmãtoarele:
Curtea Suprema de Justiţie - Secţia civilã, prin Încheierea din 29 octombrie 1996 a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a art. 330 şi art. 330^1 din Codul de procedura civilã, ridicatã de Munteanu Elise-Francisca.
Prin Decizia nr. 5 din 14 ianuarie 1997, Curtea Constituţionalã a respins ca vadit nefondata excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 330 şi art. 330^1 din Codul de procedura civilã. Aceasta soluţie s-a fundamentat pe Decizia nr. 73 din 4 iunie 1996, definitiva, prin care s-a stabilit ca dispoziţiile art. 330 din Codul de procedura civilã sunt constituţionale, iar cat priveşte dispoziţiile art. 330^1 din acelaşi cod, s-a constatat ca, prin Decizia nr. 96 din 24 septembrie 1996, Curtea a statuat ca prevederile acestui articol sunt neconstituţionale în mãsura în care se aplica hotãrârilor pronunţate înainte de 26 iulie 1993, data intrãrii în vigoare a Legii nr. 59/1993.
Impotriva <>Deciziei nr. 5 din 14 ianuarie 1997 a declarat recurs, în termen legal, Munteanu Elise-Francisca, pentru urmãtoarele motive: excepţia de neconstituţionalitate a art. 330 şi art. 330^1 din Codul de procedura civilã a fost soluţionatã prin simpla trimitere la practica Curţii; dispoziţiile art. 330 şi art. 330^1 sunt neconstituţionale în raport cu prevederile constituţionale ale art. 16, art. 125 şi 128, precum şi cu cele referitoare la proprietate; neconstituţionalitatea art. 330^1 din Codul de procedura civilã datoratã nelimitarii în timp a declarãrii recursului în anulare este constatatã şi de Parlamentul României care a limitat la 6 luni termenul în care procurorul general poate declara recursul în anulare; art. 24 şi <>art. 25 din Legea nr. 112/1995 care stabilesc necompetentã instanţelor judecãtoreşti de a dispune asupra restituirii imobilelor naţionalizate şi, respectiv, posibilitatea restituirii acestora numai în baza unor legi speciale sunt neconstituţionale, deoarece proprietarii, ale cãror drepturi sunt ocrotite prin Constituţie, nu se pot adresa nici unui organ de jurisdicţie pentru înlãturarea abuzurilor sãvârşite de organele administrative.
Potrivit art. 24 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, întrucât excepţia a fost respinsã ca vadit nefondata, s-au solicitat puncte de vedere celor doua Camere ale Parlamentului şi Guvernului.
Comisia juridicã, de numiri, disciplina, imunitãţi şi validari a Senatului apreciazã ca excepţia de neconstituţionalitate este vadit neîntemeiatã.
Guvernul, în punctul sau de vedere, apreciazã ca recursul este nefondat, întrucât în ce priveşte dispoziţiilor art. 330 din Codul de procedura civilã Curtea s-a pronunţat prin decizii definitive care, potrivit art. 145 alin. (2) din Constituţie şi art. 26 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 sunt obligatorii pentru viitor, iar cat priveşte art. 330^1 din acelaşi cod, astfel cum a fost modificat prin Legea nr. 17/1997, Curtea nu este competenta sa se pronunţe, deoarece ar depãşi limitele sesizãrii.
Camera Deputaţilor nu a comunicat punctul sau de vedere.
CURTEA,
având în vedere decizia atacatã, motivele de recurs invocate, punctele de vedere ale Guvernului şi Senatului, raportul întocmit de judecãtorul-raportor, prevederile art. 330 şi art. 330^1 din Codul de procedura civilã, dispoziţiile art. 24 şi <>art. 25 din Legea nr. 112/1995 , raportate la dispoziţiile Constituţiei şi ale Legii nr. 47/1992, constata urmãtoarele:
Motivul de recurs, referitor la neconstituţionalitatea art. 330^1 din Codul de procedura civilã, datorat nelimitarii în timp a dreptului procurorului general de a declara recursul în anulare, este întemeiat şi urmeazã a fi admis. Curtea constata ca, prin Legea nr. 17 din 17 februarie 1997, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 26 din 18 februarie 1997, prevederile acestui articol au fost modificate, instituindu-se un termen de 6 luni pentru exercitarea recursului în anulare. În aceste condiţii, se admite recursul privind dispoziţiile art. 330^1 din Codul de procedura civilã, se modifica Decizia Curţii nr. 5 din 14 ianuarie 1997 şi, pe fond, se respinge excepţia invocatã, întrucât, prin instituirea termenului de 6 luni, aceasta a rãmas fãrã obiect.
Cat priveşte motivul de recurs, referitor la neconstituţionalitatea art. 330 din Codul de procedura civilã, se retine ca acesta este neîntemeiat şi urmeazã a fi respins. Textele constituţionale invocate în sprijinul acestui motiv de recurs au fost avute în vedere de Curte atunci când a analizat şi s-a pronunţat cu privire la art. 330 din Codul de procedura civilã prin Decizia nr. 73 din 4 iunie 1996, definitiva prin Decizia nr. 96 din 24 septembrie 1996, statuand ca prevederile menţionate sunt constituţionale. Aceste decizii, potrivit art. 145 alin. (2) din Constituţie şi art. 26 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 sunt obligatorii şi au putere pentru viitor. De asemenea, art. 29 din Regulamentul de organizare şi funcţionare a Curţii Constituţionale prevede ca aceasta statueazã numai asupra problemelor de drept, asa încât o prevedere legalã nu poate fi apreciatã constituţionalã într-o cauza şi neconstitutionala în alta, cat timp legitimitatea sa constituţionalã se determina prin raportarea acestei prevederi la dispoziţiile sau principiile constituţionale, astfel cum dispune art. 2 alin. (2) din Legea nr. 47/1997.
Pentru considerentele expuse, nu poate fi reţinutã nici critica referitoare la faptul ca Decizia nr. 5 din 14 ianuarie 1997 se întemeiazã pe practica Curţii.
Cat priveşte excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor <>art. 24 din Legea nr. 112/1995 , aceasta urmeazã a fi respinsã, deoarece ea a fost pentru prima data invocatã în fata Curţii în recurs. Potrivit art. 144 lit. c) din Constituţie, Curtea Constituţionalã hotãrãşte "asupra excepţiilor ridicate în fata instanţelor judecãtoreşti privind neconstituţionalitatea legilor şi a ordonanţelor".
Rezulta, pe cale de interpretare, ca ea nu hotãrãşte asupra excepţiilor de neconstituţionalitate ridicate direct în fata ei. Soluţia contrarã nu putea fi primitã şi pentru faptul ca astfel s-ar incalca prevederile art. 23 alin. (5) din Legea nr. 47/1992, în sensul cãrora, în fata instanţei judecãtoreşti, pãrţile sunt în drept sa dezbata excepţia, depunând dovezile şi probele pe care le cred de cuviinţã şi exercitandu-şi astfel drepturile procesuale ce le aparţin, ca în orice cauza pendinte pe rolul unei instanţe judecãtoreşti. În finalul acestei faze de dezbatere contradictorie, instanta însãşi este obligatã sa-şi exprime opinia cu privire la excepţia de neconstituţionalitate şi sa sesizeze prin încheiere Curtea Constituţionalã. Dacã aceste reguli se referã la condiţiile în care poate fi sesizatã Curtea pentru judecata în fond, este limpede ca ele nu pot fi eludate în cazul în care Curtea soluţioneazã pricina în recurs. Ceea ce imperativ nu este admisibil la judecata în fond nu poate deveni admisibil ca urmare a exercitãrii caii de atac a recursului.
Admiterea posibilitatii de a invoca excepţia de neconstituţionalitate pentru prima data în recursul declarat la Curtea Constituţionalã ar înlesni exercitarea abuzivã a caii de atac de cãtre acela care, nesocotind legea, ar pune instanta în situaţia de a se pronunţa în legatura cu noi probleme litigioase ce nu au fost avute în vedere la judecata în fond.
În sensul celor arãtate sunt şi Deciziile Curţii Constituţionale nr. 97 din 24 octombrie 1995 şi nr. 77 din 25 iunie 1996, publicate în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 8 din 17 ianuarie 1996 şi, respectiv, nr. 165 din 26 iulie 1996.
Şi motivul de recurs, referitor la neconstituţionalitatea <>art. 25 din Legea nr. 112/1995 , prin care se reitereaza argumentele formulate în sprijinul exceptiei, urmeazã a fi respins, deoarece se constata ca, în mod corect, prin decizia recuratã s-a reţinut irelevanta în cauza a acestor dispoziţii legale.
Pentru motivele arãtate, în temeiul art. 144 lit. c) şi al art. 145 alin. (2) din Constituţie, al art. 13 alin. (1) lit. A.c), al art. 25 şi al art. 26 din Legea nr. 47/1992,
CURTEA
În numele legii
DECIDE:
Admite recursul declarat de Munteanu Elise-Francisca privind dispoziţiile art. 330^1 din Codul de procedura civilã şi modifica Decizia Curţii Constituţionale nr. 5 din 14 ianuarie 1997, în sensul ca respinge excepţia de neconstituţionalitate a art. 330^1 din Codul de procedura civilã, ca fiind lipsitã de obiect.
Respinge recursul declarat cu privire la dispoziţiile art. 330 din Codul de procedura civilã şi dispoziţiile <>art. 24 şi 25 din Legea nr. 112/1995 .
Definitiva.
Pronunţatã în şedinţa din 21 mai 1997.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN MURARU
Magistrat-asistent,
Gabriela Dragomirescu
-------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
