Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
Vasile Gionea - preşedinte
Miklos Fazakas - judecãtor
Ioan Muraru - judecãtor
Florin Bucur Vasilescu - judecãtor
Victor Dan Zlatescu - judecãtor
Raul Petrescu - procuror
Constantin Burada - magistrat-asistent
Pe rol soluţionarea recursului declarat de Hriny Mihai, Hriny Magdalena şi Hriny David Iosif impotriva Deciziei Curţii Constituţionale nr. 62 din 1 iunie 1994.
La apelul nominal au lipsit pãrţile.
Procedura de citare legal îndeplinitã.
Magistratul-asistent referã ca recursul este declarat în termen şi motivat.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a recursului, decizia fiind legalã şi temeinica.
Avînd în vedere actele şi lucrãrile dosarului, Curtea Constituţionalã constata urmãtoarele:
Prin Decizia nr. 62 din 1 iunie 1994, Curtea Constituţionalã a respins ca vadit nefondata excepţia de neconstituţionalitate a Decretului nr. 223/1974, invocatã de Hriny Mihai, Hriny Magdalena şi Hriny David Iosif în Dosarul nr. 970/1993 al Curţii de Apel Cluj, Secţia civilã şi de contencios administrativ.
În motivarea deciziei, s-a reţinut ca prin decizii anterioare - nr. 14 şi 15 din 10 martie 1993 - Curtea Constituţionalã a respins ca vadit nefondate excepţiile de neconstituţionalitate a prevederilor Decretului nr. 223/1974, astfel ca, potrivit practicii sale constante, asa cum rezulta din Deciziile nr. 27/1993 şi nr. 36/1993, o excepţie privind aceleaşi dispoziţii legale, respinsã, dar reiterata de alte pãrţi, nu poate fi soluţionatã decît prin respingere, întrucît decizia anterioarã este obligatorie potrivit art. 145 alin. (2) din Constituţie.
Impotriva Deciziei Curţii Constituţionale nr. 62/1994, Hriny Mihai, Hriny Magdalena şi Hriny David Iosif au declarat recurs solicitind admiterea lui şi modificarea hotãrîrii în sensul admiterii exceptiei, deoarece: Decretul nr. 223/1974 contravine atît Constituţiei, cît şi Declaraţiei Universale a Drepturilor Omului şi incalca dreptul de proprietate; a constata neconstituţionalitatea prevederilor sale nu înseamnã a da caracter retroactiv Constituţiei actuale; Declaraţia Universala a Drepturilor Omului îşi produce efectele şi în prezent, în temeiul art. 20 din Constituţie.
Întrucît excepţia a fost soluţionatã potrivit art. 24 alin. (2) din Legea nr. 47/1992, s-au cerut puncte de vedere Camerei Deputaţilor, Senatului şi Guvernului.
În punctul de vedere al Guvernului se apreciazã ca instanta, prin încheierea de sesizare a Curţii Constituţionale, nu s-a preocupat de semnificatia momentului în care se plaseaza actul normativ apreciat ca neconstitutional şi ca sînt de competenta Curţii numai excepţiile formulate cu privire la actele normative adoptate dupã intrarea în vigoare a Constituţiei. De asemenea, Guvernul considera ca nu sintem în fata unei excepţii de neconstituţionalitate atunci cînd sînt în discuţie acte normative anterioare Constituţiei, în asemenea situaţii instanta urmînd sa aplice art. 150 alin. (1) din Constituţie.
Camera Deputaţilor şi Senatul nu au trimis puncte de vedere.
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ,
examinînd decizia atacatã, motivele de recurs invocate, dispoziţiile Decretului nr. 223/1974, prevederile Constituţiei şi ale Legii nr. 47/1992, constata ca recursul nu este întemeiat.
Curtea Constituţionalã are rolul de garant al supremaţiei Constituţiei din 1991. Drept consecinta, legile şi celelalte acte normative emise într-o ordine constituţionalã anterioarã puteau fi analizate, sub aspectul constituţionalitãţii, numai în raport cu acea ordine şi de cãtre organismele pe care Constituţia, atunci în vigoare, le prevedea. De aceea critica facuta din acest punct de vedere este nefondata, deoarece ar insemna ca ar da efect retroactiv Constituţiei actuale, ceea ce contravine art. 15 alin. (2) din Constituţie.
Decretul nr. 223/1974 a fost abrogat expres prin Decretul-lege nr. 9/1989, astfel încît examinarea sa sub aspectul constituţionalitãţii nu mai este posibila, asa cum corect s-a reţinut şi prin decizia atacatã cu recurs.
Pentru aceleaşi considerente, nu poate fi primitã nici critica adusã deciziei în sensul ca Decretul nr. 223/1974, fiind contrar Declaraţiei Universale a Drepturilor Omului, sînt incalcate dispoziţiile art. 20 din Constituţie, fiind, de principiu, ca un act normativ poate fi supus controlului constituţionalitãţii, asa cum s-a arãtat, numai dacã este în vigoare.
Examinînd şi din oficiu decizia recuratã, se constata ca nu sînt motive care sa justifice modificarea ei, astfel încît recursul urmeazã a fi respins. Vazind şi prevederile art. 144 lit. c) şi ale art. 145 alin. (2) din Constituţie, precum şi ale art. 1, art. 3, art. 13 alin. (1) lit. A.c) şi art. 25 din Legea nr. 47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge recursul declarat de Hriny Mihai, Hriny Magdalena şi Hriny David Iosif impotriva Deciziei Curţii Constituţionale nr. 62 din 1 iunie 1994.
Definitiva.
Pronunţatã în şedinţa publica din 16 noiembrie 1994.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. dr. VASILE GIONEA
Magistrat-asistent,
Constantin Burada
------------------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
