Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
DECIZIE nr. 122 din 16 februarie 2012 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 256 alin. (1) din Legea nr. 53/2003 - Codul muncii
EMITENT: CURTEA CONSTITUTIONALA PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 294 din 4 mai 2012
Augustin Zegrean - preşedinte
Aspazia Cojocaru - judecãtor
Acsinte Gaspar - judecãtor
Ion Predescu - judecãtor
Puskas Valentin Zoltan - judecãtor
Tudorel Toader - judecãtor
Patricia Marilena Ionea - magistrat-asistent
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Simona Ricu.
Pe rol se aflã soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 272 alin. (1) din Legea nr. 53/2003 - Codul muncii, excepţie ridicatã de Neculai Ionesa în Dosarul nr. 38.864/3/2009 (nr. vechi 4.483/2010) al Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a VII-a civilã şi pentru cauze privind conflicte de muncã şi asigurãri sociale şi care constituie obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 262D/2011.
La apelul nominal lipsesc pãrţile, faţã de care procedura de citare este legal îndeplinitã.
Cauza fiind în stare de judecatã, preşedintele acordã cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiatã. În acest sens, invocã jurisprudenţa Curţii Constituţionale, respectiv Decizia nr. 274/2011.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrãrile dosarului, constatã urmãtoarele:
Prin Încheierea din 10 februarie 2011, pronunţatã în Dosarul nr. 38.864/3/2009 (nr. vechi 4.483/2010), Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a VII-a civilã şi pentru cauze privind conflicte de muncã şi asigurãri sociale a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 272 alin. (1) din Legea nr. 53/2003 - Codul muncii.
Excepţia a fost ridicatã de Neculai Ionesa cu prilejul soluţionãrii unei cauze civile întemeiate pe dispoziţiile art. 272 alin. (1) din Codul muncii.
În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia aratã, în esenţã, cã art. 272 alin. (1) din Codul muncii, care reglementeazã obligaţia salariatului de a restitui sumele încasate nedatorat, contravine prevederilor art. 1 alin. (3) şi (5) şi art. 21 alin. (1), (2) şi (3) din Constituţie. În acest sens, aratã cã textul de lege criticat nu defineşte sintagma "sumã nedatoratã", nu prevede modul în care se face restituirea sumei nedatorate şi în care se va executa obligaţia salariatului de restituire, nu prevede ce cazuri de excepţie pot interveni pentru excluderea de la obligaţia de restituire şi nu specificã cine stabileşte caracterul nedatorat al unei sume de bani. De asemenea, nu stabileşte dacã dispoziţiile textului de lege supus controlului de constituţionalitate se aplicã salariatului care a obţinut sume compensatorii ca urmare a concedierii colective, concediere ce a fost ulterior constatatã de instanţa de judecatã ca fiind nelegalã. În acest sens, aratã cã sumele plãtite de angajator foştilor salariaţi în baza art. 65 şi 68 din Codul muncii ca urmare a reorganizãrii societãţii angajatoare şi concedierii colective a salariaţilor sunt considerate plãţi nedatorate, deşi la data când aceste sume au fost acordate salariaţilor erau legale, iar numai ulterior, prin hotãrârea instanţei de judecatã, s-a constatat nelegalitatea concedierii.
Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a VII-a civilã şi pentru cauze privind conflicte de muncã şi asigurãri sociale considerã cã excepţia de neconstituţionalitate este inadmisibilã, întrucât autorul excepţiei solicitã, în realitate, completarea textului de lege criticat.
În conformitate cu dispoziţiile art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicatã preşedinţilor celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernului, precum şi Avocatului Poporului, pentru a-şi formula punctele de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.
Preşedinţii celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernul şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele de vedere solicitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecãtorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile de lege criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine urmãtoarele:
Curtea Constituţionalã a fost legal sesizatã şi este competentã, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, sã soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 272 alin. (1) din Legea nr. 53/2003 - Codul muncii, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 72 din 5 februarie 2003.
Curtea constatã cã, ulterior sesizãrii cu excepţia de neconstituţionalitate, Legea nr. 53/2003 a fost republicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 345 din 18 mai 2011, dispoziţiile de lege criticate regãsindu-se, în prezent, în conţinutul art. 256 alin. (1).
Textul de lege criticat are urmãtoarea redactare:
Art. 256 alin. (1): "Salariatul care a încasat de la angajator o sumã nedatoratã este obligat sã o restituie."
Autorul excepţiei considerã cã acest text de lege contravine urmãtoarelor texte din Constituţie: art. 1 alin. (3) şi (5) referitor la statul român şi art. 21 alin. (1)-(3) privind accesul la justiţie şi dreptul la un proces echitabil.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constatã cã textul de lege criticat a mai constituit obiect al controlului de constituţionalitate în raport cu aceleaşi texte din Constituţie şi argumente asemãnãtoare celor invocate în prezenta cauzã. Astfel, prin Decizia nr. 274 din 24 februarie 2011, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 355 din 23 mai 2011, Curtea a reţinut cã "textul de lege criticat nu dã o definiţie exactã a noţiunii de «sumã nedatoratã» şi nici nu detaliazã condiţiile în care se naşte obligaţia de restituire. El vine sã acopere însã, prin excluderea tuturor celorlalte situaţii prevãzute de lege care antreneazã rãspunderea patrimonialã a salariatului, cazurile când, fãrã a fi reţinutã vinovãţia acestuia, este obligat la restituirea unor sume încasate de la angajator, întrucât acestea nu i se cuveneau, neexistând o justã cauzã. De asemenea, având în vedere contextul reglementãrii, este evident cã obligaţia de restituire se naşte în legãturã cu desfãşurarea raporturilor de muncã. De asemenea, dispoziţiile art. 273-275 din Legea nr. 53/2003 - Codul muncii reglementeazã procedura de recuperare a daunelor de la salariat. În cazul în care între salariat şi angajator nu existã un acord cu privire la restituirea sumelor nedatorate, obligaţia de restituire nu va putea fi stabilitã decât pe cale judecãtoreascã, la instanţa competentã sã soluţioneze conflictul de drepturi respectiv, potrivit dispoziţiilor art. 281 şi urmãtoarele din Legea nr. 53/2003 - Codul muncii".
Curtea observã cã, în urma republicãrii Codului muncii, dispoziţiile menţionate ale art. 273-275 au fost cuprinse în art. 257-259. De asemenea, dispoziţiile art. 281 şi urmãtoarele din Codul muncii, înainte de republicare, referitoare la jurisdicţia muncii, au devenit, ulterior republicãrii, obiectul titlului XII al Codului muncii, începând cu art. 266.
De asemenea, relevante în cauzã sunt şi considerentele Deciziei nr. 24 din 22 ianuarie 2003, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 72 din 5 februarie 2003, în care s-a statuat cã "interdicţia reţinerii din salariu cu titlu de daune, fãrã ca datoria sã fie scadentã, lichidã şi exigibilã, constatatã ca atare printr-o hotãrâre judecãtoreascã definitivã şi irevocabilã, prevãzutã de art. 164 alin. (2) din Codul muncii, este menitã sã elimine arbitrariul din reglementãrile anterioare, când conducerea unitãţii stabilea existenţa pagubei, întinderea acesteia, lua mãsuri de recuperare prin dispoziţie de imputare şi proceda de îndatã la reţinerea din drepturile salariale, urmând ca salariatul sã se adreseze organelor de jurisdicţie pentru apãrarea intereselor sale legitime. În condiţiile statului de drept, valoare consacratã prin art. 1 alin. (3) din Constituţie, rãspunderea patrimonialã pentru daune se impune sã se stabileascã de cãtre instanţele de judecatã, care, potrivit art. 123 alin. (1) din Constituţie, înfãptuiesc justiţia în numele legii. Acelaşi principiu constituţional mai impune ca orice executare silitã sã aibã la bazã un titlu executoriu valabil. Aceasta însã nu lezeazã libertatea contractualã, deoarece pãrţile contractante pot conveni de comun acord asupra modalitãţilor de executare sau de stingere a obligaţiilor lor reciproce. De asemenea, nu este îngrãdit nici dreptul salariatului sã consimtã de bunãvoie la recuperarea eventualelor daune cauzate de el, fãrã sã aştepte pronunţarea unei hotãrâri judecãtoreşti. Ipoteza reglementatã de alin. (2) al dispoziţiei legale criticate se referã doar la situaţiile în care salariatul nu acoperã de bunãvoie dauna cauzatã angajatorului".
În ceea ce priveşte argumentele invocate de autorul excepţiei în prezenta cauzã referitoare la caracterul legal al sumelor încasate, Curtea apreciazã cã acestea reprezintã aspecte ce ţin de interpretarea şi aplicarea legii, de competenţa instanţei de judecatã, iar nu a celei de contencios constituţional.
Având în vedere cele reţinute, precum şi faptul cã nu au intervenit elemente noi, de naturã sã justifice reconsiderarea jurisprudenţei în materie a Curţii Constituţionale, soluţia şi considerentele deciziilor mai-sus amintite îşi pãstreazã valabilitatea şi în prezenta cauzã.
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge, ca neîntemeiatã, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 256 alin. (1) din Legea nr. 53/2003 - Codul muncii, excepţie ridicatã de Neculai Ionesa în Dosarul nr. 38.864/3/2009 (nr. vechi 4.483/2010) al Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a VII-a civilã şi pentru cauze privind conflicte de muncã şi asigurãri sociale.
Definitivã şi general obligatorie.
Pronunţatã în şedinţa publicã din data de 16 februarie 2012.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
AUGUSTIN ZEGREAN
Magistrat-asistent,
Patricia Marilena Ionea
------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
