Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
DECIZIE nr. 121 din 23 septembrie 1999 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 171 alin. 3 din Codul de procedura penala
EMITENT: CURTEA CONSTITUTIONALA PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 541 din 5 noiembrie 1999
Lucian Mihai - preşedinte
Costica Bulai - judecãtor
Constantin Doldur - judecãtor
Kozsokar Gabor - judecãtor
Ioan Muraru - judecãtor
Nicolae Popa - judecãtor
Lucian Stangu - judecãtor
Romul Petru Vonica - judecãtor
Iuliana Nedelcu - procuror
Gabriela Dragomirescu - magistrat-asistent
Pe rol se afla soluţionarea exceptiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 171 alin. 3 din Codul de procedura penalã, excepţie ridicatã de Stela Valu în Dosarul nr. 1.101/1998 al Judecãtoriei Zimnicea.
La apelul nominal rãspund Stela Valu, asistatã de avocat Alexandru Pantea, şi Cooperativa Mestesugareasca "Dunarea" din Zimnicea, reprezentatã de consilier juridic Ion Orasanu.
Procedura de citare este legal îndeplinitã.
Cauza fiind în stare de judecata, apãrãtorul autoarei exceptiei de neconstituţionalitate solicita admiterea acesteia, sustinand ca dispoziţiile art. 171 alin. 3 din Codul de procedura penalã contravin prevederilor art. 24 din Constituţie privitoare la dreptul la apãrare, deoarece stabilesc ca asistenta juridicã este obligatorie atunci când legea prevede, pentru infracţiunea sãvârşitã, pedeapsa închisorii mai mare de 5 ani sau atunci când instanta apreciazã ca inculpatul nu şi-ar putea face singur apãrarea, însã numai în cursul judecaţii, nu şi în cursul urmãririi penale.
Reprezentantul Cooperativei Meşteşugãreşti "Dunarea" din Zimnicea solicita respingerea exceptiei de neconstituţionalitate, întrucât prevederile art. 171 alin. 3 din Codul de procedura penalã nu contravin prevederilor art. 24 din Constituţie referitoare la dreptul la apãrare. De asemenea, depune concluzii scrise.
Reprezentantul Ministerului Public solicita respingerea exceptiei de neconstituţionalitate, cu motivarea ca textul legal criticat nu restrânge dreptul la apãrare prevãzut la art. 24 din Constituţie.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrãrile dosarului, constata urmãtoarele:
Prin Încheierea din 24 martie 1999, pronunţatã în Dosarul nr. 1.101/1998, Judecãtoria Zimnicea a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 171 alin. 3 din Codul de procedura penalã, excepţie ridicatã de Stela Valu. În motivarea exceptiei s-a susţinut ca aceste dispoziţii legale contravin prevederilor art. 24 din Constituţie, referitoare la dreptul la apãrare, deoarece prevãd ca asistenta juridicã este obligatorie atunci când legea prevede, pentru infracţiunea sãvârşitã, pedeapsa închisorii mai mare de 5 ani sau atunci când instanta apreciazã ca inculpatul nu şi-ar putea face singur apãrarea, numai în cursul judecaţii, nu şi în cursul urmãririi penale. Se considera ca aceste prevederi constituie o ingradire a dreptului la apãrare prevãzut în Constituţie.
Exprimandu-şi opinia asupra exceptiei de neconstituţionalitate ridicate, instanta considera ca aceasta nu este intemeiata, fiindca dreptul constituţional la apãrare nu este îngrãdit prin art. 171 alin. 3 din Codul de procedura penalã, dacã se au în vedere prevederile art. 6 din acelaşi cod, privitoare la garantarea dreptului la apãrare, în baza cãrora pãrţilor din proces şi, în special, învinuitului sau inculpatului le sunt garantate drepturile procesuale şi, în primul rând, dreptul la apãrare în tot cursul procesului penal. Pentru exemplificare, instanta arata ca, în speta, autoarea exceptiei de neconstituţionalitate, trimisa în judecata pentru sãvârşirea infracţiunilor de delapidare şi fals intelectual, a avut posibilitatea neingradita de a-şi exercita dreptul la apãrare în toate fazele procesului penal.
Potrivit art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicatã, au fost solicitate punctele de vedere ale preşedinţilor celor doua Camere ale Parlamentului şi Guvernului.
În punctul de vedere al Guvernului se considera ca excepţia de neconstituţionalitate a art. 171 alin. 3 din Codul de procedura penalã este neîntemeiatã. Dispoziţia legalã criticata, care prevede ca în cursul judecaţii asistenta juridicã este obligatorie şi în toate cauzele în care legea prevede pentru infracţiunea sãvârşitã pedeapsa închisorii mai mare de 5 ani sau atunci când instanta apreciazã ca inculpatul nu şi-ar putea face singur apãrarea, nu este în contradictie cu dispoziţiile art. 24 din Constituţie. Aceasta deoarece dreptul la apãrare este reflectat în art. 171 alin. 1 din Codul de procedura penalã, care prevede ca invinuitul sau inculpatul are dreptul sa fie asistat de apãrãtor în tot cursul urmarii penale şi al judecaţii, iar organele judiciare sunt obligate sa îi aducã la cunostinta acest drept. Constituţia şi Codul de procedura penalã consacra regula ca pãrţile au dreptul la asistenta juridicã, iar nu o obligaţie a organelor judiciare de a asigura asistenta juridicã. Se mai arata ca exista şi situaţii în care legea impune asistenta juridicã obligatorie a învinuitului sau a inculpatului, pornind de la premisa ca apãrarea este o instituţie de interes public care funcţioneazã atât în interesul învinuitului sau inculpatului, cat şi pentru asigurarea unei bune desfasurari a procesului penal. Aceste situaţii sunt prevãzute în art. 171 alin. 2 din Codul de procedura penalã pentru faza de urmãrire penalã şi de judecata şi în art. 171 alin. 3, din acelaşi cod, numai pentru faza de judecata. Asadar, regula este ca asistenta juridicã este facultativã, iar cazurile în care aceasta este obligatorie sunt prevãzute de lege.
Preşedinţii celor doua Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, raportul întocmit de judecãtorul-raportor, susţinerile pãrţilor şi ale procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi prevederile Legii nr. 47/1992, retine urmãtoarele:
Potrivit art. 144 lit. c) din Constituţie şi art. 23 din Legea nr. 47/1992, republicatã, Curtea Constituţionalã a fost legal sesizatã şi este competenta sa soluţioneze excepţia ridicatã.
Excepţia de neconstituţionalitate priveşte dispoziţiile art. 171 alin. 3 din Codul de procedura penalã, potrivit cãrora: "În cursul judecaţii asistenta juridicã este obligatorie şi în cauzele în care legea prevede pentru infracţiunea sãvârşitã pedeapsa închisorii mai mare de 5 ani sau când instanta apreciazã ca inculpatul nu şi-ar putea face singur apãrarea."
Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constata ca aceasta este neîntemeiatã şi urmeazã a fi respinsã.
Susţinerea autoarei exceptiei, potrivit cãreia dispoziţiile criticate sunt contrare prevederilor art. 24 din Constituţie, care reglementeazã dreptul la apãrare, nu poate fi reţinutã, deoarece art. 171 alin. 1 din Codul de procedura penalã prevede ca invinuitul sau inculpatul are dreptul sa fie asistat de apãrãtor în tot cursul urmãririi penale şi al judecaţii, iar organele judiciare sunt obligate sa îi aducã la cunostinta acest drept, de care însã el se poate folosi sau nu, asistenta de cãtre apãrãtor având caracter facultativ.
Asistenta juridicã obligatorie reprezintã o excepţie de la acest caracter facultativ şi a fost instituitã de legiuitor pentru cazurile speciale prevãzute la alin. 2 al art. 171 din Codul de procedura penalã, şi anume: invinuitul sau inculpatul este minor, militar în termen, militar cu termen redus, rezervist concentrat, elev al unei instituţii militare de învãţãmânt, internat într-un centru de reeducare sau într-un institut medical-educativ ori când este arestat, chiar în alta cauza. În aceste situaţii, în care în mod obiectiv invinuitul sau inculpatul nu îşi poate asigura asistenta prin apãrãtor, obligativitatea asistenţei juridice exista pe tot parcursul procesului penal, iar pentru cazurile prevãzute la alin. 3 al aceluiaşi articol, respectiv atunci când inculpatul este invinuit de sãvârşirea unei infracţiuni pentru care legea prevede pedeapsa închisorii mai mare de 5 ani ori atunci când instanta apreciazã ca inculpatul nu şi-ar putea face singur apãrarea, numai în faza judecaţii şi, desigur, dacã nu exista apãrãtor ales.
Este de competenta exclusiva a legiuitorului sa stabileascã aceste excepţii, atâta timp cat dreptul la apãrare este asigurat în toate cazurile. Dreptul la asistenta juridicã nu presupune în mod automat dreptul la asistenta juridicã obligatorie. Restrangerea asistenţei obligatorii, în cazurile prevãzute la alin. 3 al art. 171 din Codul de procedura penalã, numai la faza judecaţii nu poate fi consideratã o restrangere a dreptului la apãrare, atâta timp cat acest drept poate fi folosit în toatã plenitudinea sa în faza judecaţii, care este faza hotãrâtoare a procesului.
De altfel Curtea Constituţionalã a soluţionat excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 171 alin. 3 din Codul de procedura penalã, pe care a respins-o prin Decizia nr. 17 din 9 februarie 1999, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 112 din 18 martie 1999. În considerentele acestei decizii Curtea Constituţionalã a reţinut ca reglementarea diferita a dreptului la asistenta juridicã este o problema de legiferare care intra în competenta exclusiva a organului legislativ. Aceste considerente sunt valabile şi în cauza de fata şi nu exista temei pentru modificarea jurisprudenţei Curţii Constituţionale.
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 144 lit. c) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 13 alin. (1) lit. A.c) şi al art. 23 din Legea nr. 47/1992, republicatã,
CURTEA
În numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 171 alin. 3 din Codul de procedura penalã, ridicatã de Stela Valu în Dosarul nr. 1.101/1998 al Judecãtoriei Zimnicea.
Definitiva.
Pronunţatã în şedinţa publica din data de 23 septembrie 1999.
PREŞEDINTELE CURŢII
CONSTITUŢIONALE,
LUCIAN MIHAI
Magistrat-asistent,
Gabriela Dragomirescu
-----
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
