Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
DECIZIE nr. 120 din 23 septembrie 1999 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. I din Legea nr. 140/1996 pentru modificarea si completarea Codului penal
EMITENT: CURTEA CONSTITUTIONALA PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 537 din 3 noiembrie 1999
Lucian Mihai - preşedinte
Costica Bulai - judecãtor
Constantin Doldur - judecãtor
Kozsokar Gabor - judecãtor
Ioan Muraru - judecãtor
Nicolae Popa - judecãtor
Lucian Stangu - judecãtor
Romul Petru Vonica - judecãtor
Iuliana Nedelcu - procuror
Florentina Geangu - magistrat-asistent
Pe rol se afla soluţionarea exceptiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. I din Legea nr. 140/1996 pentru modificarea şi completarea Codului penal, ridicatã de Paul-Valentin Buga în Dosarul nr. 2.076/1998 al Judecãtoriei Braşov.
La apelul nominal rãspund avocatul Alexandru Constantinescu, pentru Paul-Valentin Buga şi Radu Moise Titus, precum şi Vasile Ciubotariu, Vasile Harapu, lipsind Ion Laurentiu Harapu, Vasile Anton, Vasile Anton junior, Constantin Onea şi Ioan Rosca, fata de care procedura de citare a fost legal îndeplinitã.
Cauza fiind în stare de judecata, avocatul autorului exceptiei solicita admiterea exceptiei de neconstituţionalitate, sustinand ca prevederile <>art. I din Legea nr. 140/1996 pentru modificarea şi completarea Codului penal sunt contrare dispoziţiilor art. 60 alin. (4) şi ale art. 74 alin. (1) din Constituţie. De asemenea, se susţine ca legea criticata, deşi este o lege organicã, asa cum se prevede la art. 72 alin. (3) lit. f) din Constituţie, a fost adoptatã de vechiul Parlament la data de 5 noiembrie 1996, adicã în perioada 14 octombrie 1996-23 noiembrie 1996, în care mandatul celor doua Camere ale Parlamentului era prelungit conform art. 60 alin. (4) din Constituţie, perioada în care nu puteau fi modificate legi organice, asa cum este Codul penal.
Vasile Ciubotariu şi Vasile Harapu susţin cele arãtate de apãrãtorul autorului exceptiei.
Procurorul solicita respingerea exceptiei de neconstituţionalitate, arãtând ca, asa cum rezulta din textul publicat în Monitorul Oficial al României, legea criticata a fost adoptatã de Senat la 25 septembrie 1996 şi de Camera Deputaţilor la 30 septembrie 1996, deci înainte de expirarea mandatului Parlamentului. De aceea susţinerea ca au fost incalcate dispoziţiile art. 60 alin. (4) din Constituţie este neîntemeiatã.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrãrile dosarului, constata urmãtoarele:
Judecãtoria Braşov, prin Încheierea din 19 februarie 1999, pronunţatã în Dosarul nr. 2.076/1998, a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. I din Legea nr. 140/1996 pentru modificarea şi completarea Codului penal, ridicatã de Paul-Valentin Buga. Autorul exceptiei susţine ca prevederile legale criticate incalca art. 60 alin. (3) şi art. 74 alin. (1) din legea fundamentalã.
Exprimandu-şi opinia, instanta considera ca excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiatã, deoarece din cuprinsul Monitorului Oficial al României, Partea I, nr. 289 din 14 noiembrie 1996, în care a fost publicatã <>Legea nr. 140/1996 , se constata ca aceasta a fost adoptatã de Senat în şedinţa din 25 septembrie 1996, iar de Camera Deputaţilor în şedinţa din 30 septembrie 1996, cu respectarea dispoziţiilor art. 74 alin. (1) din Constituţie. Împrejurarea ca promulgarea legii, prin decret prezidential, la data de 1 noiembrie 1996, a survenit ulterior expirãrii mandatului Parlamentului nu poate servi ca argument în sprijinul exceptiei, deoarece dispoziţiile art. 60 alin. (4) din Constituţie sunt de stricta interpretare, nefiind facuta nici o trimitere la promulgarea legilor de cãtre Preşedintele României.
Potrivit prevederilor <>art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , republicatã, au fost solicitate punctele de vedere ale preşedinţilor celor doua Camere ale Parlamentului şi Guvernului.
În punctul de vedere al preşedintelui Camerei Deputaţilor se arata ca dispoziţiile <>art. I din Legea nr. 140/1996 sunt constituţionale şi deci excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiatã. <>Legea nr. 140/1996 nu a fost adoptatã la data de 5 noiembrie 1996, cum în mod greşit se afirma în susţinerea exceptiei, aceasta fiind, de fapt, data la care legea a primit numãrul de ordine 140 (din evidenta oficialã a Camerei Deputaţilor), ulterior promulgãrii ei de cãtre Preşedintele României prin <>Decretul nr. 544 din 1 noiembrie 1996 , publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 289 din 14 noiembrie 1996. În realitate, Senatul şi Camera Deputaţilor au adoptat legea la data de 25 septembrie 1996 şi, respectiv, la 30 septembrie 1996, astfel cum rezulta din menţiunile existente la finalul legii publicate în Monitorul Oficial al României menţionat, deci anterior datei de 16 octombrie 1996 (iar nu anterior datei de 14 octombrie 1996, cum afirma autorul exceptiei), deoarece Parlamentul ales în 1992 s-a întrunit, în mod legal, la 16 octombrie 1992, în temeiul <>Decretului nr. 206/1992 , publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 256 din 14 octombrie 1992.
În ceea ce priveşte conţinutul art. 60 alin. (4) din Constituţie, în punctul de vedere al preşedintelui Camerei Deputaţilor se arata ca acest text nu instituie o interdicţie cu privire la promulgarea sau la publicarea unei legi în perioada de tranzitie de la vechiul la noul Parlament rezultat din alegeri. Interdicţia nu vizeazã întregul proces de legiferare, ci doar actul de adoptare a legii. Numai actul de adoptare, modificare sau abrogare a legii organice nu este ingaduit de textul constituţional, în cursul perioadei menţionate, deoarece acesta ar exprima vointa politica a unui parlament cãruia i-a încetat mandatul, textul fiind de stricta interpretare. Faptul ca actul promulgãrii şi cel al publicãrii legii s-au produs dupã data de 16 octombrie 1996 nu prezintã relevanta, pentru ca legea fundamentalã nu înţelege sa limiteze aceste categorii de acte, în contextul unei perioade cu semnificatie juridicã aparte, având în vedere ca actele respective nu au caracterul politic pe care îl reprezintã adoptarea legii.
În punctul de vedere al Guvernului se arata, de asemenea, ca excepţia de neconstituţionalitate a <>Legii nr. 140/1996 nu este intemeiata. Asa cum rezulta din textul publicat în Monitorul Oficial al României, legea a fost adoptatã de Senat la 25 septembrie 1996 şi de Camera Deputaţilor la 30 septembrie 1996, deci înainte de expirarea mandatului Parlamentului. De aceea afirmatia ca s-au încãlcat dispoziţiile art. 60 alin. (4) din Constituţie este vadit neîntemeiatã. Se menţioneazã ca, în urma sesizãrii Curţii Constituţionale de cãtre un numãr de 102 deputaţi, la data de 5 octombrie 1996, cu privire la neconstituţionalitatea art. 200 alin. 1 din Codul penal, aceasta, prin Decizia nr. 123 din 22 octombrie 1996, a confirmat constituţionalitatea textului incriminat şi a dispus comunicarea deciziei Preşedintelui României pentru ca legea sa poatã fi promulgatã. <>Legea nr. 140/1996 a fost promulgatã prin <>Decretul nr. 544 din 1 noiembrie 1996 , respectându-se termenul prevãzut în art. 77 alin. (3) din Constituţie, şi a fost trimisa secretarului general al Camerei Deputaţilor, care a dispus înregistrarea şi datarea, dându-i-se numãr, anterior publicãrii în Monitorul Oficial al României.
Preşedintele Senatului nu a comunicat punctul sau de vedere.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale preşedintelui Camerei Deputaţilor şi Guvernului, raportul întocmit de judecãtorul-raportor, concluziile pãrţilor prezente şi ale procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi dispoziţiile Legii
nr. 47/1992, retine urmãtoarele:
În temeiul art. 144 lit. c) din Constituţie şi al <>art. 23 din Legea nr. 47/1992 , republicatã, Curtea Constituţionalã este competenta sa soluţioneze excepţia cu care a fost legal sesizatã.
Autorul exceptiei considera ca <>Legea nr. 140/1996 pentru modificarea şi completarea Codului penal este neconstitutionala, deoarece ar fi fost adoptatã de Parlament (la 5 noiembrie 1996) dupã expirarea mandatului sau (la 14 octombrie 1996) şi ca, în acest mod, s-ar fi încãlcat dispoziţiile art. 60 alin. (4) din Constituţie, care prevãd ca "Mandatul Camerelor se prelungeşte pana la întrunirea legalã a noului Parlament. În aceasta perioada nu poate fi revizuitã Constituţia şi nu pot fi adoptate, modificate sau abrogate legi organice".
Examinând excepţia, Curtea constata ca autorul acesteia confunda, pe de o parte, data înregistrãrii şi numerotarii la Camera Deputaţilor a <>Legii nr. 140/1996 , în vederea publicãrii în Monitorul Oficial al României, cu data adoptãrii acestei legi, pe de alta parte. Astfel <>Legea nr. 140/1996 a fost publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 289 din 14 noiembrie 1996, fiind adoptatã de Senat în şedinţa din 25 septembrie 1996 şi de Camera Deputaţilor în şedinţa din 30 septembrie 1996, cu respectarea dispoziţiilor art. 74 alin. (1) din Constituţie. Rezulta ca legea a fost adoptatã înainte de expirarea mandatului Parlamentului ales în 1992, întrucât acesta s-a întrunit în mod legal la 16 octombrie 1992, asa cum reiese din <>Decretul nr. 206/1992 , publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 256 din 14 octombrie 1992. Perioada de prelungire a mandatului vechiului Parlament, în care acesta nu mai putea adopta legi organice, a fost cuprinsã între 16 octombrie şi 22 noiembrie 1996, aceasta din urma fiind data când s-a întrunit în mod legal noul Parlament. Pe cale de consecinta, este inexactã susţinerea autorului exceptiei, în sensul ca mandatul Parlamentului ales în 1992 ar fi încetat la 14 octombrie 1992.
Dupã adoptarea <>Legii nr. 140/1996 , şi anume la 5 octombrie 1996, Curtea Constituţionalã a fost sesizatã de cãtre 102 deputaţi în legatura cu neconstituţionalitatea art. 200 alin. 1 din Codul penal, în redactarea adoptatã prin aceasta lege. În conformitate cu dispoziţiile <>art. 18 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , republicatã, sesizarea a fost comunicatã Preşedintelui României care, potrivit art. 77 alin. (3) din Constituţie, nu poate promulga legea decât dupã primirea deciziei Curţii Constituţionale, prin care i s-a confirmat constituţionalitatea. Curtea Constituţionalã s-a pronunţat asupra sesizãrii de neconstituţionalitate prin Decizia nr. 123 din 22 octombrie 1996, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 289 din 14 noiembrie 1996, constatând ca dispoziţiile legale criticate sunt constituţionale. Decizia Curţii Constituţionale a fost comunicatã Preşedintelui României la data adoptãrii ei, adicã la 22 octombrie 1996, iar Preşedintele României a promulgat <>Legea nr. 140/1996 prin Decretul nr. 545 din 1 noiembrie 1996. Toate acestea explica întârzierea în promulgarea <>Legii nr. 140/1996 , dar nu au nici o influenta asupra soluţionãrii exceptiei de neconstituţionalitate ridicate în cauza.
Pentru considerentele arãtate, urmeazã ca excepţia de neconstituţionalitate sa fie respinsã.
Fata de cele de mai sus, în temeiul art. 144 lit. c) din Constituţie, precum şi al art. 13 alin. (1) lit. A.c) şi al <>art. 23 din Legea nr. 47/1992 , republicatã,
CURTEA
În numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. I din Legea nr. 140/1996 pentru modificarea şi completarea Codului penal, excepţie ridicatã de Paul-Valentin Buga în Dosarul nr. 2.076/1998 al Judecãtoriei Braşov.
Definitiva.
Pronunţatã în şedinţa publica din data de 23 septembrie 1999.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
LUCIAN MIHAI
Magistrat-asistent,
Florentina Geangu
---------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
