Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
DECIZIE nr. 120 din 19 februarie 2008 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 273 si art. 278^1 din Codul de procedura penala
EMITENT: CURTEA CONSTITUTIONALA PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 169 din 5 martie 2008
Ioan Vida - preşedinte
Nicolae Cochinescu - judecãtor
Acsinte Gaspar - judecãtor
Ion Predescu - judecãtor
Puskas Valentin Zoltan - judecãtor
Tudorel Toader - judecãtor
Augustin Zegrean - judecãtor
Marinela Mincã - procuror
Florentina Geangu - magistrat-asistent
Pe rol se aflã soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 273 şi art. 278^1 din Codul de procedurã penalã, excepţie invocatã de Vasile Didilã şi Vasile Rãducan în Dosarul nr. 2.273/99/2007 al Tribunalului Iaşi - Secţia penalã.
La apelul nominal rãspunde Vasile Didilã, asistat de apãrãtorul ales, lipsind celelalte pãrţi, faţã de care procedura de citare a fost legal îndeplinitã.
Curtea dispune a se face apelul şi în Dosarul nr. 1.457 D/2007 având ca obiect excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 278^1 alin. 2 din Codul de procedurã penalã, excepţie invocatã de Ion Sandu în Dosarul nr. 9.951/281/2007 al Judecãtoriei Ploieşti.
La apelul nominal se constatã lipsa pãrţilor, faţã de care procedura de citare a fost legal îndeplinitã.
Curtea dispune a se face apelul şi în dosarele nr. 1.504 D/2007 şi nr. 1.536 D/2007, având ca obiect excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 278^1 din Codul de procedurã penalã, excepţie ridicatã de Constantin Virgil Manea în Dosarele nr. 3.881/105/2007 al Tribunalului Prahova - Secţia penalã şi nr. 5.470/1/2007 al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Secţia penalã.
Curtea, având în vedere identitatea parţialã dintre obiectul excepţiilor de neconstituţionalitate ridicate în dosarele sus-menţionate, pune în discuţie, din oficiu, problema conexãrii cauzelor.
Apãrãtorul autorului excepţiei de neconstituţionalitate Vasile Didilã aratã cã nu se opune conexãrii.
Reprezentantul Ministerului Public este, de asemenea, de acord cu conexarea dosarelor.
Curtea, în temeiul art. 14 şi al <>art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 , dispune conexarea dosarelor nr. 1.457 D/2007, nr. 1.504 D/2007 şi nr. 1.536 D/2007 la Dosarul nr. 1.446 D/2007, care a fost primul înregistrat.
Cauza fiind în stare de judecatã, apãrãtorul autorului excepţiei de neconstituţionalitate Vasile Didilã solicitã admiterea acesteia astfel cum a fost formulatã, considerând cã dispoziţiile de lege criticate îngrãdesc accesul liber la justiţie şi dreptul la un proces echitabil.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiatã, fãcând referire şi la jurisprudenţa în materie a Curţii Constituţionale.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrãrile dosarelor, reţine urmãtoarele:
Prin Încheierile din 4 octombrie 2007, 9 octombrie 2007, 23 octombrie 2007 şi 19 octombrie 2007, pronunţate în dosarele nr. 2.273/99/2007, nr. 9.951/281/2007, nr. 3.881/105/2007 şi nr. 5.470/1/2007, Tribunalul Iaşi - Secţia penalã, Judecãtoria Ploieşti, Tribunalul Prahova - Secţia penalã şi Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Secţia penalã au sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 273 şi art. 278^1 din Codul de procedurã penalã, excepţie invocatã de Vasile Didilã şi Vasile Rãducan, Ion Sandu şi Constantin Virgil Manea în dosarele menţionate.
În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate, autorii acesteia Vasile Didilã şi Vasile Rãducan susţin cã textele de lege criticate încalcã dispoziţiile art. 11, 16, 20 şi art. 21 din Constituţie, precum şi ale art. 6 din Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale. Referitor la cuprinsul art. 273 din Codul de procedurã penalã, aratã cã acesta trebuia redactat numai în forma prevãzutã în alin. 1^1 , şi nu în forma alin. 1. Considerã cã textul este neconstituţional, întrucât lasã la latitudinea anchetatorului sã aprecieze ceea ce a hotãrât alt anchetator, acest act fiind în fapt un act de judecatã şi împotriva rezoluţiei de redeschidere a urmãririi penale ar trebui sã se poatã face plângere la o instanţã de judecatã, astfel nefiind îngrãdit accesul liber la justiţie. De asemenea, considerã cã dispoziţiile art. 278^1 din Codul de procedurã penalã conduc la o restrângere a accesului la justiţie, întrucât existã posibilitatea depãşirii unor termene rezonabile de soluţionare a cauzei. S-a mai precizat cã prin limitãrile acestor texte de lege se creeazã o inegalitate în faţa legii a cetãţenilor, raportat la poziţia lor de parte vãtãmatã sau învinuit, încãlcându-se art. 21 din Constituţie.
Autorul excepţiei Ion Sandu, susţine cã dispoziţiile art. 278^1 alin. 2 din Codul de procedurã penalã sunt neconstituţionale, deoarece "justiţiabilul are dreptul sã formuleze petiţii, pentru care statul impune anumite obligaţii, iar soluţiile privind astfel de plângeri sunt nelegale", ceea ce contravine prevederilor art. 21 din Constituţie, precum şi celor ale art. 6 din Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale.
De asemenea, autorul excepţiei Constantin Virgil Manea susţine cã prevederile art. 278^1 alin. 2 din Codul de procedurã penalã contravin dispoziţiilor art. 16 şi art. 21 din Constituţie, deoarece "îngrãdesc accesul la justiţie al pãrţilor aflate în proces". Autorul excepţiei a înţeles sã formuleze excepţia nemulţumit fiind de soluţia dispusã prin rezoluţia atacatã, respectiv aceea de neîncepere a urmãririi penale.
Tribunalul Iaşi - Secţia penalã, Judecãtoria Ploieşti, Tribunalul Prahova - Secţia penalã şi Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Secţia penalã au considerat cã excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiatã.
În conformitate cu dispoziţiile <>art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierile de sesizare au fost comunicate preşedinţilor celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.
Guvernul apreciazã cã excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiatã, invocând jurisprudenţa Curţii Constituţionale, ale cãrei considerente sunt, în opinia sa, valabile şi în prezenta cauzã.
Avocatul Poporului apreciazã cã excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiatã. Aratã cã prevederile legale criticate nu încalcã dispoziţiile constituţionale invocate de autorul excepţiei.
Preşedinţii celor douã Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate ridicatã.
CURTEA,
examinând încheierile de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, rapoartele întocmite de judecãtorul-raportor, susţinerile pãrţii prezente, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi <>Legea nr. 47/1992 , reţine urmãtoarele:
Curtea Constituţionalã a fost legal sesizatã şi este competentã, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin. (2), ale <>art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992 , sã soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 273, cu denumirea marginalã Reluarea în caz de redeschidere a urmãririi, şi ale art. 278^1 din Codul de procedurã penalã, cu denumirea marginalã Plângerea în faţa judecãtorului împotriva rezoluţiilor sau ordonanţelor procurorului de netrimitere în judecatã, aşa cum au fost modificate prin <>art. I pct. 138 şi 139 din Legea nr. 356/2006 pentru modificarea şi completarea Codului de procedurã penalã, precum şi pentru modificarea altor legi, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 677 din 7 august 2006.
Examinând excepţia, astfel cum a fost formulatã, Curtea constatã cã aceasta este neîntemeiatã, întrucât prevederile art. 273 din Codul de procedurã penalã nu aduc nicio atingere principiului constituţional al egalitãţii în drepturi, deoarece sensul art. 16 alin. (1) din Constituţie este garantarea egalitãţii în drepturi între cetãţeni în faţa legii şi a autoritãţilor publice, iar nu între cetãţeni şi autoritãţile publice. Or, procurorul care dispune reluarea urmãririi penale, în condiţiile art. 273 din Codul de procedurã penalã, acţioneazã în calitate de reprezentant al unei autoritãţi publice, şi anume Ministerul Public.
În situaţia în care procurorul dispune asupra redeschiderii urmãririi penale, pentru motivele arãtate în ordonanţã, urmeazã ca, ulterior, dupã efectuarea actelor de urmãrire dispuse, sã se pronunţe o nouã soluţie de cãtre organul de urmãrire penalã, împotriva cãreia persoana ce se considerã vinovatã are posibilitatea de a face plângere. Depãşirea, eventual, al unui termen rezonabil în cursul urmãririi penale nu poate fi consideratã o îngrãdire a accesului liber la justiţie, în sensul art. 21 din Constituţie, ci poate face obiectul unei alte plângeri. Îngrãdirea accesului liber la justiţie, în sensul dispoziţiilor cuprinse în Constituţie şi al prevederilor art. 6 din Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale presupune împiedicarea efectivã şi expresã a cetãţenilor la justiţie în anumite situaţii, ori în ceea ce priveşte articolele din Codul de procedurã penalã, invocate ca fiind neconstituţionale, aceastã condiţie nu este îndeplinitã.
Nu pot fi reţinute nici susţinerile autorilor excepţiei Vasile Didilã şi Vasile Rãducan privind contrarietatea dispoziţiilor art. 278^1 din Codul de procedurã penalã cu cele ale art. 21 din Legea fundamentalã pe motiv cã acestea nu reglementeazã posibilitatea persoanei interesate de a ataca în faţa instanţei ordonanţa prin care s-a dispus redeschiderea urmãririi penale. Sub acest aspect se observã cã autorii excepţiei solicitã în realitate completarea prevederilor de lege criticate, în sensul de a se permite atacarea la instanţele judecãtoreşti nu doar a rezoluţiilor şi ordonanţelor procurorului de netrimitere în judecatã, ci şi a altor acte sau mãsuri ale procurorului, precum, în speţa de faţã, ordonanţa prin care s-a dispus redeschiderea urmãririi penale, ceea ce este contrar atât dispoziţiilor <>art. 2 alin. (3) din Legea nr. 47/1992 , în conformitate cu care, în exercitarea controlului, "Curtea Constituţionalã se pronunţã numai asupra constituţionalitãţii actelor cu privire la care a fost sesizatã, fãrã a putea modifica sau completa prevederea supusã controlului", cât şi prevederilor constituţionale cuprinse în art. 61 alin. (1), potrivit cãrora "Parlamentul este organul reprezentativ suprem al poporului român şi unica autoritate legiuitoare a ţãrii".
În ceea ce priveşte susţinerile autorilor excepţiei Ion Sandu şi Constantin Virgil Manea, Curtea constatã cã s-a pronunţat, în jurisprudenţa sa, prin numeroase decizii, asupra constituţionalitãţii dispoziţiilor art. 278^1 din Codul de procedurã penalã, statuând, în mod constant, cã acestea nu încalcã egalitatea în drepturi, liberul acces la justiţie şi dreptul la un proces echitabil, ci dau expresie acestor garanţii constituţionale. În acest sens sunt, de exemplu, <>Decizia nr. 598 din 8 noiembrie 2005 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.128 din 14 decembrie 2005, <>Decizia nr. 232 din 20 martie 2007 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 266 din 20 aprilie 2007, <>Decizia nr. 405 din 14 iulie 2005 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 703 din 4 august 2005, <>Decizia nr. 66 din 3 februarie 2005 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 142 din 17 februarie 2005, şi <>Decizia nr. 141 din 21 februarie 2006 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 239 din 16 martie 2006, ale cãror considerente îşi pãstreazã valabilitatea şi în prezenta cauzã, deoarece nu au intervenit elemente noi, care sã justifice schimbarea jurisprudenţei Curţii.
Faţã de cele arãtate, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al <>art. 29 alin. (1) şi (6) din Legea nr. 47/1992 ,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 273 şi art. 278^1 din Codul de procedurã penalã, excepţie invocatã de Vasile Didilã şi Vasile Rãducan în Dosarul nr. 2.273/99/2007 al Tribunalului Iaşi - Secţia penalã, de Ion Sandu în Dosarul nr. 9.951/281/2007 al Judecãtoriei Ploieşti şi de Constantin Virgil Manea în dosarele nr. 3.881/105/2007 al Tribunalului Prahova - Secţia penalã şi nr. 5.470/1/2007 al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Secţia penalã.
Definitivã şi general obligatorie.
Pronunţatã în şedinţa publicã din data de 19 februarie 2008.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Florentina Geangu
------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
