Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
Vasile Geonea - preşedinte
Mihai Constantinescu - judecãtor
Miklos Fazakas - judecãtor
Ion Filipescu - judecãtor
Ioan Muraru - judecãtor
Raul Petrescu - procuror
Constantin Burada - magistrat-asistent
Pe rol soluţionarea recursului declarat de cãtre Societatea Comercialã "Germa-Rom-Trans" - S.R.L. Zalau impotriva Deciziei Curţii Constituţionale nr. 66 din 13 iunie 1994.
La apelul nominal a lipsit recurenta.
Procedura de citare legal îndeplinitã.
Magistratul-asistent referã ca recursul este declarat în termen şi motivat.
Procurorul pune concluzii de respingere a recursului.
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ,
examinînd decizia atacatã cu recurs, motivele invocate, prevederile Constituţiei şi ale Legii nr. 47/1992, constata urmãtoarele:
Prin Decizia nr. 66 din 13 iunie 1994, Curtea Constituţionalã a respins excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 1 lit. d) din Legea nr. 35/1991 privind regimul investiţiilor strãine, invocatã de Societatea Comercialã "Germa-Rom-Trans" - S.R.L. în Dosarul nr. 3005/1993 al Judecãtoriei Zalau. În motivarea deciziei s-a reţinut, în esenta, ca art. 41 alin. (2) teza a II-a din Constituţie se referã în mod expres la cetãţenii strãini sau apatrizi, iar dispoziţia avutã în vedere de art. 1 lit. d) din Legea nr. 35/1991, potrivit art. 3 din aceeaşi lege, priveşte persoanele fizice sau persoanele juridice cu domiciliul ori, dupã caz, cu sediul în strãinãtate, situaţie în care interdicţia din textul contestat este în concordanta cu prevederile constituţionale.
Prin recursul formulat de Societatea Comercialã "Germa-Rom-Trans" - S.R.L. Zalau se critica aceasta decizie pentru urmãtoarele motive: amînarea pentru a doua oara a pronunţãrii este nelegalã, fiind contrarã art. 20 din Codul de procedura civilã şi, ca atare, are drept consecinta nulitatea absolutã a deciziei; datoritã inconsecventei în motivarea deciziei, prin extinderea interpretãrii interdicţiei stabilite în art. 1 lit. d) din Legea nr. 35/1991 şi la persoanele juridice cu sediul în strãinãtate, se incalca principiul egalitãţii în drepturi; din considerentele deciziei criticate se poate trage concluzia ca nici o societate cu participare de capital strãin nu va putea dobîndi terenuri în România, or, societatea fiind de naţionalitate romana are toate drepturile şi obligaţiile pe care le are şi o societate cu asociaţi numai romani, deci va putea dobîndi în proprietate şi bunuri imobile.
Recursul nu este întemeiat.
În legatura cu prima critica adusã deciziei se constata ca, potrivit art. 16 din Legea nr. 47/1992, procedura jurisdicţionalã prevãzutã de lege se completeazã cu regulile proceduri civile, în mãsura în care este sunt compatibile cu natura procedurii în fata Curţii Constituţionale, iar compatibilitatea se hotãrãşte exclusiv de Curte. Art. 260 din Codul de procedura civilã prevede ca, dacã instanta nu poate hotãrî de îndatã, pronunţarea se va amina pentru un termen pe care preşedintele îl va anunta şi care nu va putea fi mai mare de 7 zile. Rezulta deci ca textul nu exclude posibilitatea aminarii pronunţãrii de mai multe ori, singura obligaţie pentru instanta fiind anunţarea ei şi nedepasirea, pentru fiecare amînare, a termenului de 7 zile. De asemenea, o dispoziţie similarã exista şi în Regulamentul de organizare şi funcţionare a Curţii Constituţionale care prevede în art. 30 ca pronunţarea se poate amina pentru o alta data, ţinînd seama de urgenta cauzei. De aceea, primul motiv de recurs nu este fondat.
Cu privire la cel de-al doilea motiv invocat, se constata ca nici acesta nu este întemeiat. Într-adevãr, interdicţia pentru persoanele juridice cu sediul în strãinãtate de a putea dobîndi dreptul de proprietate asupra terenurilor, prevãzutã în art. 1 lit. d) din Legea nr. 35/1991, nu este neconstitutionala ci, dimpotriva, este în deplina concordanta cu art. 41 alin. (2) din Constituţie, astfel cum corect s-a reţinut de cãtre prima instanta. În ce priveşte invocarea în recurs a art. 16 din Constituţie, se retine ca nu este concludenta în speta, ţinînd seama de faptul ca aceasta dispoziţie constituţionalã se referã exclusiv la egalitatea în drepturi a cetãţenilor.
Referitor la al treilea motiv de recurs, este de menţionat ca, în realitate, se reintereaza susţinerea facuta în fata instanţei de fond în sensul ca, în speta, nu sunt aplicabile dispoziţiile art. 1 lit. d) din Legea nr. 35/1991, deoarece, fiind vorba de o societate comercialã romana cu participare strãinã, aceasta poate avea în proprietate şi terenuri. Nici acest motiv de recurs nu este fondat, întrucît, astfel cum s-a reţinut corect prin decizia criticata, interpretarea textelor de lege, chiar dacã este legatã şi de respectarea unei prevederi constituţionale, este de competenta instanţei judecãtoreşti, iar controlul acestei interpretãri se realizeazã prin exercitarea cãilor de atac. De altfel, aceasta este practica constanta a Curţii Constituţionale, astfel cum rezulta din Decizia nr. 42/1993 şi din Decizia nr. 5/1993, asa încît solicitarea recurentei de a se da o interpretare obligatorie a art. 1 lit. d) din Legea nr. 35/1991 nu poate fi primitã.
Examinînd şi din oficiu decizia recuratã, se constata ca nu sunt motive care sa justifice modificarea ei, astfel încît recursul urmeazã a fi respins.
Vazind şi prevederile art. 144 lit. c) şi ale art. 145 alin. (2) din Constituţie, precum şi ale art. 1, 3, 13 alin. (1) lit. A. c) şi ale art. 25 din Legea nr. 47/1992.
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge recursul declarat de Societatea Comercialã "Germa-Rom-Trans" - S.R.L. Zalau impotriva Deciziei Curţii Constituţionale nr. 66 din 13 iunie 1994
Definitiva.
Pronunţatã în şedinţa publica din 16 noiembrie 1994.
p. PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
acad.prof.dr.doc. Ion Filipescu
Magistrat-asistent,
Constantin Burada
-------------------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
