Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
DECIZIE nr. 120 din 1 februarie 2011 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 8 din Legea nr. 152/1998 privind infiintarea Agentiei Nationale pentru Locuinte
EMITENT: CURTEA CONSTITUTIONALA PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 314 din 6 mai 2011
Augustin Zegrean - preşedinte
Aspazia Cojocaru - judecãtor
Acsinte Gaspar - judecãtor
Mircea Ştefan Minea - judecãtor
Iulia Antoanella Motoc - judecãtor
Ion Predescu - judecãtor
Puskas Valentin Zoltan - judecãtor
Tudorel Toader - judecãtor
Ioniţa Cochinţu - magistrat-asistent
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Antonia Constantin.
Pe rol se aflã soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. 6^2 din Legea nr. 152/1998 privind înfiinţarea Agenţiei Naţionale pentru Locuinţe, excepţie ridicatã de Daniela Agripina Buliga (cãs. Rãdulescu) în Dosarul nr. 557/245/2009 al Tribunalului Iaşi - Secţia civilã.
La apelul nominal se constatã lipsa pãrţilor, faţã de care procedura de citare a fost legal îndeplinitã.
Cauza fiind în stare de judecatã, preşedintele acordã cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrãrile dosarului, constatã urmãtoarele:
Prin Încheierea din 18 ianuarie 2010, pronunţatã în Dosarul nr. 557/245/2009, Tribunalul Iaşi - Secţia civilã a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 6^2 din Legea nr. 152/1998 privind înfiinţarea Agenţiei Naţionale pentru Locuinţe, excepţie ridicatã de Daniela Agripina Buliga (cãs. Rãdulescu), într-o cauzã civilã având ca obiect obligaţia de a face.
În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia considerã, în esenţã, cã dispoziţiile legale criticate sunt discriminatorii în raport de prevederile Legii locuinţei nr. 114/1996, în ceea ce priveşte stabilirea criteriilor de prelungire a contractelor de închiriere a locuinţelor pentru tineri. Astfel, aratã cã discriminarea este în raport cu toate categoriile de persoane care, potrivit art. 27 din Legea locuinţei nr. 114/1996, pot continua locaţiunea în temeiul unui contract de închiriere al oricãrei locuinţe fie din proprietatea publicã sau privatã a statului ori a unitãţilor administrativ-teritoriale şi chiar a celor din proprietatea persoanelor fizice sau juridice de drept privat.
Tribunalul Iaşi - Secţia civilã opineazã în sensul cã excepţia este neîntemeiatã.
Potrivit dispoziţiilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicatã preşedinţilor celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernului, precum şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
Avocatul Poporului considerã cã dispoziţiile criticate sunt constituţionale.
Preşedinţii celor douã Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecãtorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine urmãtoarele:
Curtea Constituţionalã a fost legal sesizatã şi este competentã, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, sã soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate, astfel cum rezultã din notele autorului excepţiei şi din încheierea de sesizare, îl constituie dispoziţiile art. 6^2 din Legea nr. 152/1998 privind înfiinţarea Agenţiei Naţionale pentru Locuinţe. Legea nr. 152/1998 a fot republicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 744 din 2 noiembrie 2009, iar art. 6^2, în urma republicãrii, a devenit art. 8. Astfel, obiect al excepţiei îl constituie prevederile art. 8 din Legea nr. 152/1998 privind înfiinţarea Agenţiei Naţionale pentru Locuinţe, cu modificãrile şi completãrile ulterioare, care au urmãtorul cuprins:
- Art. 8. - "(1) Tinerii, în sensul prevederilor prezentei legi, sunt persoane majore în vârstã de pânã la 35 de ani la data depunerii cererii pentru repartizarea unei locuinţe construite prin programele A.N.L., destinate închirierii, şi care pot primi repartiţii în cel mult 12 luni de la împlinirea acestei vârste.
(2) Locuinţele pentru tineri destinate închirierii, inclusiv cele construite şi destinate în mod exclusiv închirierii tinerilor specialişti din învãţãmânt sau sãnãtate, realizate în condiţiile prezentei legi, fac obiectul proprietãţii private a statului. Locuinţele pentru tineri destinate închirierii sunt administrate, în conformitate cu prevederile legale în materie aflate în vigoare, de autoritãţile administraţiei publice locale ale unitãţilor administrativ-teritoriale în care acestea sunt amplasate, iar cele destinate în mod exclusiv închirierii tinerilor specialişti din învãţãmânt sau sãnãtate sunt administrate de autoritãţile administraţiei publice centrale din domeniul învãţãmântului, respectiv din domeniul sãnãtãţii sau în administrarea unor unitãţi aflate în subordinea ori sub coordonarea acestor autoritãţi, potrivit legii. Pentru celelalte locuinţe care se realizeazã prin programele de investiţii prevãzute la art. 7 alin. (6) regimul juridic şi modul de repartizare sunt prevãzute de Legea nr. 114/1996, republicatã, cu modificãrile şi completãrile ulterioare.
(3) Repartizarea locuinţelor pentru tineri destinate închirierii, construite şi date în exploatare prin programele derulate de A.N.L. conform prevederilor art. 7 alin. (6), se face dupã criterii stabilite şi adoptate de autoritãţile administraţiei publice locale şi/sau centrale care preiau în administrare aceste locuinţe, cu avizul Ministerului Dezvoltãrii Regionale şi Locuinţei, pe baza unor criterii-cadru de acces la locuinţe şi, respectiv, de prioritate în repartizarea locuinţelor, aprobate prin hotãrâre a Guvernului. În baza unor propuneri temeinic justificate pot fi adaptate la situaţii concrete existente pe plan local numai criteriile-cadru de acces la locuinţe şi numai din punctul de vedere al cuprinderii teritoriale.
(4) Contractele de închiriere se încheie pe o duratã de 5 ani de la data repartizãrii locuinţei. Dupã expirarea acestei perioade contractuale prelungirea contractului de închiriere se face pe o perioadã de un an, în urmãtoarele condiţii:
a) prin recalcularea chiriei în condiţiile prevederilor art. 31 din Legea nr. 114/1996, republicatã, cu modificãrile şi completãrile ulterioare, pentru titularii de contract care au împlinit vârsta de 35 de ani;
b) prin pãstrarea condiţiilor contractuale iniţiale referitoare la cuantumul chiriei, pentru titularii de contract care nu au împlinit vârsta de 35 de ani.
(5) Prevederile alin. (4) se aplicã la toate prelungirile succesive ale contractului de închiriere, realizate în condiţiile legii."
În opinia autorului excepţiei de neconstituţionalitate, acest text de lege contravine prevederilor constituţionale ale art. 16 privind egalitatea în drepturi.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constatã cã autorul acesteia susţine cã se creeazã o discriminare între beneficiarii Legii nr. 152/1998 privind înfiinţarea Agenţiei Naţionale pentru Locuinţe şi cei ai Legii locuinţei nr. 114/1996 în ceea ce priveşte stabilirea criteriilor de prelungire a contractelor de închiriere a locuinţelor.
Prin normele criticate sunt stabilite condiţiile de repartizare şi închiriere a locuinţelor pentru tineri, construite şi date în exploatare prin programele derulate de Agenţia Naţionalã pentru Locuinţe, precum şi durata închirierii şi condiţiile de prelungire a contractelor de închiriere.
Potrivit textului legal criticat, repartizarea acestor locuinţe pentru tineri destinate închirierii, construite şi date în exploatare prin programele derulate de Agenţia Naţionalã pentru Locuinţe, se face dupã criterii stabilite şi adoptate de autoritãţile administraţiei publice locale şi/sau centrale care preiau în administrare aceste locuinţe, cu avizul Ministerului Dezvoltãrii Regionale şi Locuinţei, precum şi pe baza unor criterii-cadru de acces la locuinţe şi, respectiv, de prioritate în repartizarea locuinţelor, aprobate prin hotãrâre a Guvernului. În baza unor propuneri temeinic justificate, pot fi adaptate la situaţiile concrete existente pe plan local numai criteriile-cadru de acces la locuinţe şi numai din punctul de vedere al cuprinderii teritoriale.
De asemenea, contractele de închiriere se încheie pe o duratã de 5 ani de la data repartizãrii locuinţei, iar dupã expirarea acestei perioade contractuale prelungirea contractului de închiriere se face în anumite condiţii, prevãzute la art. 8 alin. (4) lit. a) şi b), respectiv prin recalcularea chiriei în condiţiile prevederilor art. 31 din Legea nr. 114/1996, pentru titularii de contract care au împlinit vârsta de 35 de ani, şi prin pãstrarea condiţiilor contractuale iniţiale referitoare la cuantumul chiriei, pentru titularii de contract care nu au împlinit vârsta de 35 de ani.
Curtea constatã cã aceste norme, prin care sunt stabilite criteriile de prelungire a contractelor de închiriere a locuinţelor pentru tineri, construite şi date în exploatare prin programele derulate de Agenţia Naţionalã pentru Locuinţe, nu reprezintã o încãlcare a principiului constituţional al egalitãţii, care nu exclude ci, dimpotrivã, presupune un tratament juridic identic numai în situaţii egale, iar situaţiile în mod obiectiv diferite justificã un tratament diferit.
Pe de altã parte, din motivarea autorului rezultã cã nu ne aflãm în prezenţa unei chestiuni privind constituţionalitatea dispoziţiilor criticate, ci a unei comparaţii între norme legale privind criteriile de prelungire a contractelor de închiriere a locuinţelor pentru beneficiarii Legii nr. 152/1998 privind înfiinţarea Agenţiei Naţionale pentru Locuinţe şi cei ai Legii locuinţei nr. 114/1996.
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge ca neîntemeiatã excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 8 din Legea nr. 152/1998 privind înfiinţarea Agenţiei Naţionale pentru Locuinţe, excepţie ridicatã de Daniela Agripina Buliga (cãs. Rãdulescu) în Dosarul nr. 557/245/2009 al Tribunalului Iaşi - Secţia civilã.
Definitivã şi general obligatorie.
Pronunţatã în şedinţa publicã din data de 1 februarie 2011.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
AUGUSTIN ZEGREAN
Magistrat-asistent,
Ioniţa Cochinţu
----
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
