Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
Vasile Gionea - preşedinte
Mihai Constantinescu - judecãtor
Antonie Iorgovan - judecãtor
Ioan Muraru - judecãtor
Florin Bucur Vasilescu - judecãtor
Alexandru Grigorie - procuror
Gabriela Dragomirescu - magistrat-asistent.
Pe rol soluţionarea asupra recursului declarat de Ministerul Public impotriva Deciziei Curţii Constituţionale nr. 53 din 13 octombrie 1993 . Dezbaterile au avut loc în şedinţa din 22 februarie 1994, în prezenta reprezentantului Ministerului Public, în lipsa pãrţilor legal citate, şi au fost consemnate în încheierea de la acea data, cînd Curtea, avînd nevoie de timp pentru a delibera, a aminat pronunţarea pentru 8 martie 1994.
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ,
avînd în vedere actele şi lucrãrile dosarului, retine urmãtoarele:
Prin rechizitoriul nr. 454/P/1992 al Procuraturii Timis, Cristi Ioan Valeriu a fost trimis în judecata pentru sãvîrşirea infracţiunii de furt în paguba avutului obştesc - art. 224 din Codul penal, cauza formind obiectul dosarului nr. 8545/1992 al Judecãtoriei Timişoara.
În fata judecãtoriei, la termenul din 26 octombrie 1992, inculpatul a invocat excepţia de neconstituţionalitate a titlului IV din Codul penal, sustinind ca, prin sancţionarea mai aspra a infracţiunilor impotriva avutului obştesc, se incalca egalitatea de tratament şi protecţie a celor doua forme de proprietate şi ca nu se poate asimila avutul societãţilor comerciale cu capital de stat (integral sau mixt) cu avutul public.
Prin Decizia nr. 53 din 13 octombrie 1993, Curtea a admis excepţia ridicatã de inculpatul Cristi Ioan Valeriu şi a constatat ca dispoziţiile din Codul penal care intereseazã avutul obştesc sînt abrogate parţial potrivit art. 150 alin. (1) din Constituţie şi, în consecinta, acestea urmeazã a se aplica numai cu privire la bunurile prevãzute în art. 135 alin. (4) din Constituţie, bunuri ce formeazã obiectul exclusiv al proprietãţii publice.
Impotriva acestei decizii, Ministerul Public a declarat recurs pentru urmãtoarele trei motive:
1. Curtea nu este competenta sa se pronunţe asupra excepţiilor de neconstituţionalitate care privesc legi anterioare intrãrii în vigoare a Constituţiei din 1991;
2. Decizia nr. 53 din 13 octombrie 1993 nu este motivatã, înlocuirea motivarii cu Decizia Plenului Curţii Constituţionale nr. 1 din 7 septembrie 1993 fiind nelegalã;
3. Violarea art. 135 din Constituţie în legatura cu proprietatea, prin limitarea bunurilor ce fac obiectul exclusiv al proprietãţii publice numai la cele prevãzute în art. 135 alin. (4) din Constituţie.
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ,
examinînd încheierea de sesizare, decizia atacatã, motivele de recurs, raportul întocmit de judecãtorul-raportor, concluziile recurentului - Ministerul Public - susţinute în şedinţa publica din 22 februarie 1994, precum şi dispoziţiile legale atacate ca neconstituţionale, raportate la prevederile Constituţiei, ale <>Legii nr. 47/1992 şi ale Regulamentului de organizare şi funcţionare a Curţii Constituţionale, retine urmãtoarele:
Motivul de recurs privind necompetentã Curţii de a se pronunţa asupra exceptiei de neconstituţionalitate este nefondat şi urmeazã a fi înlãturat. Într-adevãr, prevederile atacate ca neconstituţionale sînt anterioare Constituţiei şi în legatura cu ele se pune problema abrogãrii - în temeiul art. 150 alin. (1) din Constituţie - care însã nu opereazã de la sine, ci trebuie constatatã de organele care aplica legea, inclusiv de instanţele judecãtoreşti. Dacã instanta de judecata nu constata abrogarea şi sesizeazã Curtea Constituţionalã, înseamnã ca dispoziţia legalã anterioarã Constituţiei este consideratã în vigoare şi exista interesul declansarii controlului de constitutionalitate pe care Curtea este obligatã sa-l efectueze, în virtutea dreptului constituţional al cetãţenilor de a invoca neconstituţionalitatea unui text pe care instanta înţelege sa îl aplice. Acesta este şi sensul în care Curtea a statuat în mod constant în deciziile sale.
Competenta Curţii de a se pronunţa asupra legilor anterioare Constituţiei rezulta şi din dispoziţiile <>art. 26 alin. (3) din Legea nr. 47/1992 , care se aplica exclusiv legilor anterioare intrãrii în vigoare a Constituţiei.
Cel de-al doilea motiv de recurs privitor la nemotivarea deciziei şi, respectiv, critica adusã Deciziei Curţii Constituţionale nr. 53 din 13 octombrie 1993 ca se întemeiazã pe Decizia Plenului Curţii Constituţionale nr. 1 din 7 septembrie 1993, urmeazã, de asemenea, a fi respins ca nefondat, deoarece, potrivit art. 29 din Regulamentul de organizare şi funcţionare a Curţii Constituţionale, aceasta statueazã numai asupra problemelor de drept. Spre a evita soluţii contradictorii, art. 26 din regulament permite completului de judecata ce doreşte sa se abata de la practica Curţii sa sesizeze plenul spre a se pronunţa asupra interpretãrii ce urmeazã a fi data în viitor. Decizia plenului este obligatorie doar pentru completele de judecata, astfel încît prin aceasta decizie nu se soluţioneazã o excepţie de neconstituţionalitate concretã. De aceea ea nu are drept consecinta inutilitatea judecãrii excepţiilor, în cadrul cãrora s-ar putea ridica noi probleme şi noi interpretãri în mãsura sa determine reluarea procedurii în vederea asigurãrii consecventei practicii constituţionale.
Nici cel de-al treilea motiv de recurs, referitor la încãlcarea art. 135 din Constituţie în legatura cu proprietatea, în sensul ca prin decizia recuratã s-ar fi limitat bunurile obiect exclusiv al proprietãţii publice numai la cele enumerate de aceasta prevedere nu poate fi reţinut. Decizia atacatã nu se rezuma numai la bunurile enumerate la art. 135 alin. (4) din Constituţie, ci se referã şi la bunurile prevãzute de art. 135 alin. (4), adicã "alte bunuri stabilite prin lege".
Deşi motivele invocate de Ministerul Public sînt nefondate, recursul urmeazã totuşi a fi admis în parte şi Decizia Curţii Constituţionale nr. 53 din 13 octombrie 1993 modificatã, deoarece, în fond, Curtea nu s-a pronunţat asupra dispoziţiilor art. 224 din Codul penal pentru care inculpatul a fost trimis în judecata, ci s-a referit la "dispoziţiile din Codul penal care intereseazã avutul obştesc".
Potrivit <>art. 23 alin. (2) din Legea nr. 47/1992 , excepţia de neconstituţionalitate poate viza numai acele dispoziţii legale de care depinde judecarea cauzei, astfel încît deciziile pronunţate în soluţionarea excepţiilor trebuie sa se refere numai la dispoziţiile legale de care depinde soluţionarea cauzei în care s-a invocat aceasta.
Rezulta ca excepţia de neconstituţionalitate putea viza numai art. 224 din Codul penal pentru care inculpatul Cristi Ioan Valeriu a fost trimis în judecata. Decizia Curţii Constituţionale nr. 53 din 13 octombrie 1993 nu s-a pronunţat cu privire la aceste dispoziţii şi nici recursul declarat de Ministerul Public nu a avut în vedere acest aspect.
În legatura cu prevederile art. 224 din Codul penal, întrucît prin rãmînerea definitiva a <>Deciziei Curţii Constituţionale nr. 33 din 26 mai 1993 , ca urmare a respingerii recursurilor declarate în cauza, prin Decizia Curţii Constituţionale nr. 63 din 4 noiembrie 1993 s-a constatat ca art. 224 din Codul penal a fost definitiv şi obligatoriu abrogat parţial de art. 150 alin. (1) din Constituţie, astfel încît, în prezent, excepţia de neconstituţionalitate cu privire la art. 224 ridicatã de Cristi Ioan Valeriu în fata Judecãtoriei Timişoara este lipsitã de obiect.
Pentru motivele arãtate, în temeiul art. 144 lit. c), art. 145 alin. (2) şi art. 150 alin. (1) din Constituţie, al art. 1, art. 3, art. 13 alin. (1) lit. A.c), art. 25 şi <>art. 26 din Legea nr. 47/1992 ,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Admite, în parte, recursul declarat de Ministerul Public şi modifica Decizia Curţii Constituţionale nr. 53 din 13 octombrie 1993 dupã cum urmeazã:
Prin Decizia Curţii Constituţionale nr. 33 din 26 mai 1993, rãmasã definitiva prin Decizia Curţii Constituţionale nr. 63/1993, s-a constatat ca art. 224 din Codul penal a fost abrogat parţial conform art. 150 alin. (1) din Constituţie, acesta urmînd a se aplica numai cu privire la bunurile prevãzute în art. 135 alin. (4) din Constituţie, bunuri ce fac obiectul exclusiv al proprietãţii publice.
Respinge ca lipsitã de obiect excepţia de neconstituţionalitate ridicatã de Cristi Ioan Valeriu în dosarul nr. 8545/1992 al Judecãtoriei Timişoara.
Definitiva şi obligatorie.
Pronunţatã în şedinţa publica din 8 martie 1994.
Prezenta decizie se publica în Monitorul Oficial al României, Partea I, şi se comunica Camerei Deputaţilor, Senatului şi Guvernului.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. dr. VASILE GIONEA
Magistrat-asistent,
Gabriela Dragomirescu
--------------------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
