Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
Nicolae Popa - preşedinte
Costica Bulai - judecãtor
Nicolae Cochinescu - judecãtor
Constantin Doldur - judecãtor
Kozsokar Gabor - judecãtor
Petre Ninosu - judecãtor
Lucian Stangu - judecãtor
Şerban Viorel Stanoiu - judecãtor
Ioan Vida - judecãtor
Nicoleta Grigorescu - procuror
Florentina Geangu - magistrat-asistent
Pe rol se afla soluţionarea exceptiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 131 alin. 4 din Codul penal, excepţie ridicatã de Ionut Teodor Baba şi Cristian Luca în Dosarul nr. 569/2002 al Judecãtoriei Constanta.
La apelul nominal lipsesc pãrţile, fata de care procedura de citare este legal îndeplinitã.
Reprezentantul Ministerului Public solicita respingerea exceptiei de neconstituţionalitate ca fiind neîntemeiatã, arãtând ca prin textul de lege criticat, pe de o parte, nu se instituie privilegii sau discriminãri, care sa contravina principiului egalitãţii în drepturi prevãzut de art. 16 din Constituţie, iar pe de alta parte, nu se incalca dreptul fundamental la viata ori la integritate fizica şi psihicã, consacrat de art. 22 din Legea fundamentalã. Se mai arata ca legiuitorul este singurul competent sa reglementeze modul de tragere la rãspundere a faptuitorilor care au sãvârşit infracţiuni, partea vãtãmatã având un rol strict determinat în cadrul procedurii plângerii prealabile.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrãrile dosarului, retine urmãtoarele:
Prin Încheierea din 3 iulie 2002, pronunţatã în Dosarul nr. 569/2002, Judecãtoria Constanta a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 131 alin. 4 din Codul penal, excepţie ridicatã de Ionut Teodor Baba şi Cristian Luca, inculpati în dosarul menţionat.
În motivarea exceptiei de neconstituţionalitate se susţine ca dispoziţiile legale criticate sunt contrare prevederilor constituţionale ale art. 16 alin. (1) din Constituţie, referitoare la egalitatea în fata legii şi a autoritãţilor publice, precum şi ale art. 22 alin. (1), referitoare la dreptul la integritate psihicã a persoanei. Se arata ca prin dispoziţiile art. 131 alin. 4 din Codul penal "se instituie un regim juridic discriminatoriu pentru faptuitorii unei infracţiuni pentru care este necesarã plângerea prealabilã, contrar dispoziţiilor art. 16 din Constituţie, deoarece permit introducerea plângerii prealabile numai impotriva unui fãptuitor, iar ulterior, tragerea la rãspundere penalã şi a celorlalţi participanţi, asupra cãrora nu numai ca nu mai este incident termenul de doua luni pentru introducerea plângerii, dar se permite şi exercitarea de presiuni asupra lor". Se mai arata ca "instituirea unui regim discriminatoriu între participanţii la sãvârşirea faptei rezulta şi din aceea ca persoana vãtãmatã poate cere introducerea în cauza şi a celorlalţi participanţi, impotriva cãrora nu formulase iniţial plângere şi care nu au avut posibilitatea sa se apere, considerând ca le sunt aplicabile dispoziţiile art. 284 din Codul de procedura penalã, referitoare la termenul de introducere a plângerii prealabile".
Judecãtoria Constanta apreciazã ca excepţia este neîntemeiatã, deoarece prin dispoziţiile legale criticate nu se creeazã un regim disciminatoriu în cazul exercitãrii acţiunii penale impotriva tuturor participanţilor, chiar dacã plângerea prealabilã se face numai cu privire la unul dintre ei.
Potrivit dispoziţiilor <>art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , republicatã, încheierea de sesizare a fost comunicatã preşedinţilor celor doua Camere ale Parlamentului şi Guvernului, pentru a-şi formula punctele de vedere asupra exceptiei de neconstituţionalitate ridicate. De asemenea, în conformitate cu dispoziţiile <>art. 18^1 din Legea nr. 35/1997 , cu modificãrile ulterioare, s-a solicitat punctul de vedere al instituţiei Avocatul Poporului.
Guvernul arata ca din examinarea dispoziţiilor art. 131 alin. 4 din Codul penal, care consacra principiul indivizibilitatii pasive a rãspunderii penale, nu se poate retine încãlcarea principiului egalitãţii în drepturi a cetãţenilor, prevãzut în art. 16 alin. (1) din Constituţie. Dimpotriva, dispoziţiile legale criticate constituie o reflectare a prevederilor constituţionale invocate. În cazul pluralitãţii de infractori, dacã plângerea prealabilã se face sau se menţine numai cu privire la unul dintre ei, toţi faptuitorii vor fi traşi la rãspundere penalã, chiar dacã persoana vãtãmatã nu ar dori acest lucru. Infracţiunea fiind unica şi fiind rezultatul contribuţiei tuturor faptuitorilor, ea constituie temeiul rãspunderii penale pentru toţi. Dacã persoana vãtãmatã doreşte ca unii dintre fãptuitori sa fie iertati, ea se poate împacã cu aceştia; în acest caz legea prevede ca împãcarea pãrţilor inlatura rãspunderea penalã, având caracter personal. Guvernul mai arata ca dispoziţiile art. 131 alin. 4 din Codul penal nu contravin nici prevederilor art. 22 alin. (1) din Constituţie, deoarece nu aduc atingere acestui drept fundamental al omului. Obiectul reglementãrii realizate prin dispoziţiile legale criticate îl constituie doar tragerea la rãspundere penalã a tuturor faptuitorilor, ca urmare a participãrii lor la sãvârşirea unei infracţiuni.
Pentru aceste motive se considera ca excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 131 alin. 4 din Codul penal este neîntemeiatã.
Avocatul Poporului arata ca dispoziţiile art. 131 alin. 4 din Codul penal nu contravin prevederilor constituţionale invocate, deoarece nu conţin dispoziţii de natura sa aducã atingere acestor drepturi ale omului, obiectul reglementãrii sale constituindu-l doar procedura de punere în mişcare a acţiunii penale şi angajarea rãspunderii penale a tuturor participanţilor la comiterea unei infracţiuni pentru care este necesarã o plângere prealabilã. În concluzie, se considera ca dispoziţiile legale criticate sunt constituţionale. Preşedinţii celor doua Camere ale Parlamentului nu au transmis punctele de vedere asupra exceptiei.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecãtorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi dispoziţiile <>Legii nr. 47/1992 , retine urmãtoarele:
Curtea Constituţionalã constata ca a fost legal sesizatã şi este competenta, potrivit dispoziţiilor art. 144 lit. c) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (1), ale <>art. 2, 3, 12 şi 23 din Legea nr. 47/1992 , republicatã, sa soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate cu care a fost sesizatã.
Obiectul exceptiei îl constituie dispoziţiile art. 131 alin. 4 din Codul penal, care au urmãtorul cuprins: "Fapta atrage rãspunderea penalã a tuturor participanţilor la sãvârşirea ei, chiar dacã plângerea prealabilã s-a fãcut sau se menţine cu privire numai la unul dintre ei."
Aceste dispoziţii sunt considerate de autorii exceptiei ca fiind contrare prevederilor art. 16 alin. (1) şi ale art. 22 alin. (1) din Constituţie, cu motivarea ca ele creeazã un privilegiu pentru persoana vãtãmatã, care, prin plângerea prealabilã cu privire numai la unul dintre participanţii la infracţiune, determina tregerea la rãspundere penalã a tuturor celorlalţi participanţi, iar prin tragerea la rãspundere a acestora din urma, chiar dupã doua luni de la introducerea plângerii, se aduce atingere integritãţii psihice a acestora, în contradictie cu prevederile art. 22 alin. (1) din Constituţie.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constata ca aceasta este neîntemeiatã.
Dispoziţiile art. 131 alin. 4 din Codul penal consacra un principiu de drept, acela al indivizibilitatii pasive a rãspunderii penale, exprimate în regula ca plângerea prealabilã a persoanei vãtãmate, în cazul participatiei penale, atrage rãspunderea penalã a tuturor participanţilor, chiar dacã ea a fost facuta sau se menţine numai cu privire la unul dintre aceştia. Acest efect al plângerii prealabile se produce chiar impotriva voinţei persoanei vãtãmate, astfel încât nu se poate vorbi de vreun privilegiu al acesteia şi deci de o încãlcare a prevederilor art. 16 alin. (1) din Constituţie.
Prevederile legale criticate nu sunt contrare nici dispoziţiilor art. 22 alin. (1) din Constituţie, deoarece tragerea la rãspundere penalã a participanţilor mentionati în plângere nu poate fi consideratã ca o atingere adusã integritãţii psihice a acestora. A accepta o astfel de critica ar insemna sa se admitã ca orice tragere la rãspundere penalã sa fie consideratã ca o încãlcare a integritãţii psihice a infractorului.
De altfel, Curtea Constituţionalã s-a mai pronunţat asupra exceptiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 131 alin. 4 din Codul penal prin Decizia nr. 183 din 20 iunie 2002, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 750 din 15 octombrie 2002, respingând-o ca neîntemeiatã. Aceasta decizie, ca şi considerentele pe care ea se întemeiazã sunt valabile şi în cauza de fata, deoarece nu exista motive pentru schimbarea jurisprudenţei Curţii Constituţionale în aceasta materie.
Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 144 lit. c) şi al art. 145 alin. (2) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 13 alin. (1) lit. A.c), al art. 23 şi al <>art. 25 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , republicatã,
CURTEA
În numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 131 alin. 4 din Codul penal, excepţie ridicatã de Ionut Teodor Baba şi Cristian Luca în Dosarul nr. 569/2002 al Judecãtoriei Constanta.
Definitiva şi obligatorie.
Pronunţatã în şedinţa publica din data de 16 ianuarie 2003.
PREŞEDINTELE
CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. NICOLAE POPA
Magistrat-asistent,
Florentina Geangu
-------------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
