Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
DECIZIE nr. 12 din 16 ianuarie 2001 privind exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 291 alin. 2, 3 si 6, ale art. 183 alin. 1 si 2, ale art. 284^1, ale art. 48 lit. d), ale art. 52 alin. 2, precum si ale art. 192 alin. 1 pct. 2 lit. c) si alin. 2 din Codul de procedura penala
EMITENT: CURTEA CONSTITUTIONALA PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 194 din 18 aprilie 2001
Lucian Mihai - preşedinte
Costica Bulai - judecãtor
Constantin Doldur - judecãtor
Kozsokar Gabor - judecãtor
Lucian Stangu - judecãtor
Florin Bucur Vasilescu - judecãtor
Romul Petru Vonica - judecãtor
Iuliana Nedelcu - procuror
Cristina Radu - magistrat-asistent
Pe rol se afla soluţionarea exceptiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 291 alin. 2, 3 şi 6, ale art. 183 alin. 1 şi 2, ale art. 284^1, ale art. 48 lit. d), ale art. 52 alin. 2, precum şi ale art. 192 alin. 1 pct. 2 lit. c) şi alin. 2 din Codul de procedura penalã, excepţie ridicatã de Anton Sommert şi Societatea Comercialã "Eurocontact" - S.R.L. în Dosarul nr. 1.105/2000 al Tribunalului Bucureşti Secţia I penalã.
Dezbaterile au avut loc în şedinţa publica din 19 decembrie 2000 în prezenta autorului exceptiei şi a reprezentantului Ministerului Public şi au fost consemnate în încheierea de la acea data, când Curtea, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunţarea pentru data de 16 ianuarie 2001.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrãrile dosarului, constata urmãtoarele:
Prin Încheierea din 28 iunie 2000, pronunţatã în Dosarul nr. 1.105/2000, Tribunalul Bucureşti - Secţia I penalã a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 291 alin. 2, 3 şi 6, ale art. 183 alin. 1 şi 2, ale art. 284^1, ale art. 48 lit. d), ale art. 52 alin. 2, precum şi ale art. 192 alin. 1 pct. 2 lit. c) şi alin. 2 din Codul de procedura penalã, excepţie ridicatã de Anton Sommert şi Societatea Comercialã "Eurocontact" S.R.L.
În motivarea exceptiei de neconstituţionalitate autorii acesteia susţin ca dispoziţiile Codului de procedura penalã criticate sunt contrare prevederilor art. 1 alin. (3), art. 11 alin. (1) şi (2), art. 15 alin. (1), art. 16 alin. (1) şi (2), art. 18 alin. (1), art. 20 alin. (1) şi (2), art. 21 alin. (1) şi (2), art. 22 alin. (1) şi (2), art. 24 alin. (1), art. 26 alin. (1), art. 48 alin. (3), art. 50 alin. (2), art. 123 alin. (1) şi (2), art. 125 alin. (1), art. 130 alin. (1) şi ale art. 131 alin. (1) din Constituţie.
Tribunalul Bucureşti - Secţia I penalã, exprimandu-şi opinia în conformitate cu prevederile <>art. 23 alin. (4) din Legea nr. 47/1992 , republicatã, apreciazã ca excepţia ridicatã este admisibilã, întrucât textele de lege criticate "sunt norme procedurale de care depinde soluţionarea cauzei, acestea nefacand pana în prezent obiectul vreunui control de constitutionalitate". În continuare instanta arata ca singurele norme constituţionale pertinente în cauza sunt cele prevãzute la art. 21 şi 24, iar nici unul dintre textele de lege criticate nu contravin acestor norme, excepţia ridicatã nefiind intemeiata.
În conformitate cu dispoziţiile <>art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , republicatã, încheierea de sesizare a fost comunicatã preşedinţilor celor doua Camere ale Parlamentului, precum şi Guvernului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra exceptiei de neconstituţionalitate ridicate.
Guvernul, în punctul sau de vedere, apreciazã ca excepţia ridicatã nu este intemeiata, întrucât textele procedurale penale criticate nu contravin nici unei dispoziţii şi nici unui principiu prevãzut în Constituţie. Astfel acestea: a) nu afecteazã atributele statului roman ca stat de drept; b) nu incalca nici o convenţie sau tratat internaţional; c) nu impiedica cetãţenii sa beneficieze de drepturile şi libertãţile conferite de Constituţie şi de alte legi; d) nu incalca principiul egalitãţii în drepturi şi al nediscriminarii, fiind deopotrivã aplicabile tuturor cetãţenilor aflaţi în aceeaşi situaţie; e) nu ingradesc exerciţiul drepturilor cetãţenilor strãini; f) nu ingradesc accesul liber la justiţie; g) nu aduc atingere dreptului la viata şi la integritatea fizica şi psihicã ale persoanei; h) nu ingradesc exerciţiul dreptului la apãrare; i) nu ating respectarea şi ocrotirea de cãtre autoritãţile publice a vieţii intime, familiale şi private; j) nu au nici o legatura cu rãspunderea statului pentru erorile judiciare; k) nu vizeazã fidelitatea fata de ţara; l) nu au nici o legatura cu înfãptuirea justiţiei în numele legii şi nici cu independenta judecãtorilor; m) nu determina înfãptuirea justiţiei prin alte organisme; n) nu vizeazã rolul şi atribuţiile Ministerului Public. În concluzie, se retine ca toate dispoziţiile legale criticate sunt constituţionale.
Preşedinţii celor doua Camere ale Parlamentului nu au transmis punctele lor de vedere.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, raportul întocmit de judecãtorul-raportor, concluziile partii prezente şi ale procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi dispoziţiile <>Legii nr. 47/1992 , retine urmãtoarele:
Curtea Constituţionalã este competenta, potrivit dispoziţiilor art. 144 lit. c) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (1), ale <>art. 2, 3, 12 şi 23 din Legea nr. 47/1992 , republicatã, sa soluţioneze excepţia cu care a fost sesizatã.
Obiectul exceptiei de neconstituţionalitate îl constituie urmãtoarele dispoziţii din Codul de procedura penalã:
- Art. 291 alin. 2, 3 şi 6: "Neprezentarea pãrţilor citate nu impiedica judecarea cauzei. Când instanta considera ca este necesarã prezenta uneia dintre pãrţile lipsa, poate lua mãsuri pentru prezentarea acesteia, amanand în acest scop judecata.
Partea prezenta la un termen nu mai este citata pentru termenele ulterioare, chiar dacã ar lipsi la vreunul dintre aceste termene. [...]
Când judecata rãmâne în continuare, pãrţile şi celelalte persoane care participa la proces nu se mai citeaza.";
- Art. 183 alin. 1 şi 2: "O persoana poate fi adusã în fata organului de urmãrire penalã sau a instanţei de judecata, pe baza unui mandat de aducere, întocmit potrivit dispoziţiilor art. 176, dacã fiind anterior citata nu s-a prezentat, iar ascultarea ori prezenta ei este necesarã.
Invinuitul sau inculpatul poate fi adus cu mandat chiar înainte de a fi fost chemat prin citaţie, dacã organul de urmãrire penalã sau instanta constata motivat ca în interesul rezolvarii cauzei se impune aceasta mãsura.";
- Art. 284^1 : "În cazul infracţiunilor arãtate în art. 279 alin. 2 lit. a), lipsa nejustificatã a partii vãtãmate la doua termene consecutive în fata primei instanţe este consideratã drept retragere a plângerii prealabile.";
- Art. 48 lit. d): "Judecãtorul este de asemenea incompatibil de a judeca, dacã în cauza respectiva: [...]
d) exista împrejurãri din care rezulta ca este interesat sub orice forma, el, soţul sau vreo ruda apropiatã.";
- Art. 52 alin. 2: "Examinarea declaraţiei de obţinere sau a cererii de recuzare se face de îndatã, ascultandu-se procurorul când este prezent în instanta, iar dacã se gãseşte necesar, şi pãrţile, precum şi persoana care se abţine sau a carei recuzare se cere.";
- Art. 192 alin. 1 pct. 2 lit. c): "În caz de achitare sau de încetare a procesului penal în fata instanţei de judecata, cheltuielile judiciare avansate de stat sunt suportate dupã cum urmeazã: [...]
În caz de încetare a procesului penal, de cãtre: [...]
c) partea vãtãmatã, în caz de retragere a plângerii.";
- Art. 192 alin. 2: "În cazul declarãrii apelului ori recursului sau al introducerii oricãrei alte cereri, cheltuielile judiciare sunt suportate de cãtre persoana cãreia i s-a respins ori care şi-a retras apelul, recursul sau cererea."
Normele constituţionale invocate de autorii exceptiei ca fiind incalcate sunt urmãtoarele:
- Art. 1 alin. (3): "România este stat de drept, democratic şi social, în care demnitatea omului, drepturile şi libertãţile cetãţenilor, libera dezvoltare a personalitãţii umane, dreptatea şi pluralismul politic reprezintã valori supreme şi sunt garantate.";
- Art. 11: "(1) Statul roman se obliga sa îndeplineascã întocmai şi cu buna-credinţa obligaţiile ce-i revin din tratatele la care este parte.
(2) Tratatele ratificate de Parlament, potrivit legii, fac parte din dreptul intern.";
- Art. 15 alin. (1): "Cetãţenii beneficiazã de drepturile şi de libertãţile consacrate prin Constituţie şi prin alte legi şi au obligaţiile prevãzute de acestea.";
- Art. 16: "(1) Cetãţenii sunt egali în fata legii şi a autoritãţilor publice, fãrã privilegii şi fãrã discriminãri.
(2) Nimeni nu este mai presus de lege.";
- Art. 18 alin. (1): "Cetãţenii strãini şi apatrizii care locuiesc în România se bucura de protecţia generalã a persoanelor şi a averilor, garantatã de Constituţie şi de alte legi.";
- Art. 20: "(1) Dispoziţiile constituţionale privind drepturile şi libertãţile cetãţenilor vor fi interpretate şi aplicate în concordanta cu Declaraţia Universala a Drepturilor Omului, cu pactele şi cu celelalte tratate la care România este parte.
(2) Dacã exista neconcordante între pactele şi tratatele privitoare la drepturile fundamentale ale omului, la care România este parte, şi legile interne, au prioritate reglementãrile internaţionale.";
- Art. 21: "(1) Orice persoana se poate adresa justiţiei pentru apãrarea drepturilor, a libertãţilor şi a intereselor sale legitime.
(2) Nici o lege nu poate îngrãdi exercitarea acestui drept.";
- Art. 22: "(1) Dreptul la viata, precum şi dreptul la integritate fizica şi psihicã ale persoanei sunt garantate.
(2) Nimeni nu poate fi supus torturii şi nici unui fel de pedeapsa sau de tratament inuman ori degradant.";
- Art. 24 alin. (1): "Dreptul la apãrare este garantat.";
- Art. 26 alin. (1): "Autoritãţile publice respecta şi ocrotesc viata intima, familialã şi privatã.";
- Art. 48 alin. (3): "Statul rãspunde patrimonial, potrivit legii, pentru prejudiciile cauzate prin erorile judiciare sãvârşite în procesele penale.";
- Art. 50 alin. (2): "Cetãţenii cãrora le sunt încredinţate funcţii publice, precum şi militarii rãspund de îndeplinirea cu credinţa a obligaţiilor ce le revin şi, în acest scop, vor depune jurãmântul cerut de lege.";
- Art. 123: "(1) Justiţia se înfãptuieşte în numele legii.
(2) Judecãtorii sunt independenţi şi se supun numai legii.";
- Art. 125 alin. (1): "Justiţia se realizeazã prin Curtea Suprema de Justiţie şi prin celelalte instanţe judecãtoreşti stabilite de lege.";
- Art. 130 alin. (1): "În activitatea judiciarã, Ministerul Public reprezintã interesele generale ale societãţii şi apara ordinea de drept, precum şi drepturile şi libertãţile cetãţenilor.";
- Art. 131 alin. (1): "Procurorii îşi desfãşoarã activitatea potrivit principiului legalitãţii, al imparţialitãţii şi al controlului ierarhic, sub autoritatea ministrului justiţiei."
Analizând cererea prin care a fost ridicatã excepţia de neconstituţionalitate, sub aspectul comparãrii conţinutului textelor, reproduse în extenso, cu numerotarea acestora, Curtea constata ca autorii exceptiei au înţeles sa invoce neconstituţionalitatea art. 192 alin. 1 pct. 2 lit. c), iar nu pe cea a "art. 192 alin. 2 lit. c)", întrucât în realitate alin. 2 al art. 192 nu conţine "lit. c)". De asemenea, aceştia au înţeles sa invoce neconstituţionalitatea alin. 2 al art. 192, iar nu pe cea a alin. 3 al aceluiaşi articol, care în realitate are un conţinut diferit fata de textul citat de autorii exceptiei.
De asemenea, Curtea constata ca soluţionarea cauzei nu depinde de întregul ansamblu al normelor procesual penale criticate, astfel încât, având în vedere dispoziţiile <>art. 23 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , republicatã, potrivit cãrora Curtea decide numai asupra constituţionalitãţii unor dispoziţii legale în vigoare, de care depinde soluţionarea pricinii, urmeazã ca, în temeiul alin. (6) al aceluiaşi articol, sa se respingã excepţia de neconstituţionalitate cu referire la dispoziţiile art. 291 alin. 2 şi 6, ale art. 183 alin. 1 şi 2, precum şi ale art. 192 alin. 3 din Codul de procedura penalã, ca fiind inadmisibila.
Curtea retine ca fiind determinante în soluţionarea cauzei doar dispoziţiile art. 284^1 (lipsa nejustificatã a partii vãtãmate la doua termene de judecata), ale art. 291 alin. 3 (citarea pãrţilor la judecata), ale art. 48 lit. d) şi ale art. 52 alin. 2 (modul de examinare a problemei incompatibilitatii judecãtorilor şi de rezolvare a cererii de recuzare), precum şi ale art. 192 alin. 1 pct. 2 lit. c) (obligarea partii vãtãmate la plata cheltuielilor judiciare) din Codul de procedura penalã. În consecinta, controlul de constitutionalitate se va limita la aceste dispoziţii legale.
Examinând dispoziţiile constituţionale invocate, Curtea constata ca acestea vizeazã principii, drepturi şi obligaţii reglementate de Constituţie prin art. 16 alin. (1) şi (2), art. 21 alin. (1) şi (2) şi prin art. 24 alin. (1), referitoare, respectiv, la egalitatea în drepturi a cetãţenilor, fãrã privilegii şi fãrã discriminãri, la dreptul de acces liber la justiţie şi la garantarea dreptului la apãrare. Asadar examinarea constituţionalitãţii textelor de lege criticate urmeazã sa se facã prin raportare numai la aceste norme constituţionale, celelalte norme invocate de autorii exceptiei nefiind incidente în cauza.
Analizând critica de neconstituţionalitate cu referire la dispoziţiile art. 284^1 din Codul de procedura penalã, Curtea observa ca acestea sunt aplicabile doar în cazul infracţiunilor prevãzute la art. 279 alin. 2 lit. a) din acelaşi cod, respectiv la acele 8 infracţiuni pentru care acţiunea penalã se pune în mişcare la plângerea prealabilã a persoanei vãtãmate, iar aceasta plângere se adreseazã direct instanţei de judecata. Aceasta reglementare constituie o excepţie de la principiul oficialitatii procesului penal. În cazul acestor infracţiuni de o gravitate mai redusã legea conferã persoanei vãtãmate dreptul de dispoziţie cu privire la pornirea procesului penal ori la continuarea acestuia. Potrivit dispoziţiilor art. 131 alin. 1 şi 2 din Codul penal lipsa plângerii prealabile, precum şi retragerea acesteia inlatura rãspunderea penalã, având drept consecinta încetarea procesului penal. Conform art. 284^1 din Codul de procedura penalã lipsa nejustificatã a partii vãtãmate la doua termene consecutive, dar numai în fata primei instanţe, echivaleaza ca manifestare de vointa cu retragerea plângerii prealabile. Aceasta pentru ca absenta nejustificatã şi consecutiva demonstreaza lipsa de vointa şi de staruinta a partii vãtãmate pentru continuarea procesului penal, deci retragerea tacitã a plângerii.
Curtea nu poate retine încãlcarea principiului constituţional al egalitãţii cetãţenilor în fata legii şi a autoritãţilor publice pentru ca dispoziţiile legale criticate sunt aplicabile pentru toate persoanele aflate în aceeaşi situaţie. Nu este afectat nici dreptul de acces la justiţie, deoarece persoana vãtãmatã s-a adresat fãrã nici o ingradire justiţiei şi depinde de ea dacã insista sau nu pentru continuarea procesului. Nici dreptul la apãrare nu este îngrãdit, acest drept putându-se exercita pe tot parcursul procesului.
Împrejurarea dacã lipsa la doua termene consecutive a partii vãtãmate este sau nu justificatã constituie o problema de fapt a carei stabilire intra în atribuţiile exclusive ale instanţelor de judecata. În acest scop partea are posibilitatea sa încunoştinţeze prima instanta despre cauzele care justifica absenta sa ori sa le invoce în fata instanţei de recurs.
Curtea mai constata ca în procesul penal necitarea pãrţilor pentru termenele urmãtoare nu poate fi interpretatã ca o atingere adusã dreptului la apãrare, întrucât se considera ca exista obligaţia partii de a se informa singura cu privire la eventualele termene ulterioare, acest minim de diligenta dându-i posibilitatea sa ia cunostinta de conţinutul dezbaterilor, sa participe la desfãşurarea acestora, în scopul pregãtirii şi sustinerii propriei apãrãri. În acest sens este de altfel şi jurisprudenta Curţii Constituţionale (de exemplu, Decizia nr. 146 din 14 iulie 2000, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 566 din 15 noiembrie 2000).
Curtea constata ca stabilirea incompatibilitatii judecãtorului, precum şi rezolvarea declaraţiei de abţinere ori a cererii de recuzare reprezintã probleme de fapt şi de aplicare corecta a legii, de competenta exclusiva a instanţelor de judecata. Prin urmare textele art. 48 lit. d) şi ale art. 52 alin. 2 din Codul de procedura penalã nu contravin nici unei dispoziţii sau nici unui principiu constituţional.
Examinând dispoziţiile art. 192 alin. 1 pct. 2 lit. c) din Codul de procedura penalã, Curtea retine ca nici o norma constituţionalã nu impune gratuitatea actului de justiţie. Prin urmare cheltuielile judiciare ocazionate în procesul penal, avansate de stat, trebuie suportate de partea vinovata pentru provocarea acelor cheltuieli. În cazul în care partea vãtãmatã s-a adresat justiţiei, dar ulterior îşi retrage plângerea (expres sau tacit), este firesc ca ea sa fie obligatã la plata cheltuielilor ocazionate, întrucât nu mai este posibila stabilirea vinovatiei altei persoane.
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 144 lit. c) şi al art. 145 alin. (2) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 13 alin. (1) lit. A.c), al art. 23 şi al <>art. 25 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , republicatã,
CURTEA
În numele legii
DECIDE:
1. Respinge, ca fiind inadmisibila, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 291 alin. 2 şi 6, ale art. 183 alin. 1 şi 2 şi ale art. 192 alin. 3 din Codul de procedura penalã, excepţie ridicatã de Anton Sommert şi Societatea Comercialã "Eurocontact" - S.R.L. în Dosarul nr. 1.105/2000 al Tribunalului Bucureşti - Secţia I penalã.
2. Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 291 alin. 3, ale art. 284^1 , ale art. 48 lit. d), ale art. 52 alin. 2 şi ale art. 192 alin. 1 pct. 2 lit. c) din Codul de procedura penalã, excepţie ridicatã de aceiaşi autori în acelaşi dosar al aceleiaşi instanţe.
Definitiva şi obligatorie.
Pronunţatã în şedinţa publica din data de 16 ianuarie 2001.
PREŞEDINTELE CURŢII
CONSTITUŢIONALE,
LUCIAN MIHAI
Magistrat-asistent,
Cristina Radu
------------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
