Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
DECIZIE nr. 12 din 10 ianuarie 2006 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 30 alin. (1) si (2) si art. 31 alin. (1) din Legea nr. 359/2004 privind simplificarea formalitatilor la inregistrarea in registrul comertului a persoanelor fizice, asociatiilor familiale si persoanelor juridice, inregistrarea fiscala a acestora, precum si la autorizarea functionarii persoanelor juridice
EMITENT: CURTEA CONSTITUTIONALA PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 138 din 14 februarie 2006
Ioan Vida - preşedinte
Nicolae Cochinescu - judecãtor
Aspazia Cojocaru - judecãtor
Constantin Doldur - judecãtor
Acsinte Gaspar - judecãtor
Kozsokâr Gâbor - judecãtor
Petre Ninosu - judecãtor
Ion Predescu - judecãtor
Florentina Baltã - procuror
Gabriela Dragomirescu - magistrat-asistent şef
Pe rol se aflã soluţionarea excepţiei de neconstitu-ţionalitate a prevederilor art. 30 alin. (1) şi (2) şi <>art. 31 alin. (1) din Legea nr. 359/2004 privind simplificarea formalitãţilor la înregistrarea în registrul comerţului a persoanelor fizice, asociaţiilor familiale şi persoanelor juridice, înregistrarea fiscalã a acestora, precum şi la autorizarea funcţionãrii persoanelor juridice, excepţie ridicatã de Societatea Comercialã "Consauto" - S.R.L. din Sighişoara în Dosarul nr. 2.195/2005/CCA al Curţii de Apel Târgu Mureş - Secţia comercialã şi de contencios administrativ.
La apelul nominal se constatã lipsa pãrţilor, faţã de care procedura de citare este legal îndeplinitã.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate, arãtând cã textele de lege criticate sunt în concordanţã cu art. 21, 44 şi 45 din Constituţie, cu art. 13 din Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale, precum şi cu art. 1 din primul protocol la Convenţie.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrãrile dosarului, constatã urmãtoarele:
Prin Încheierea din 8 septembrie 2005, pronunţatã în Dosarul nr. 2.195/2005/CCA, Curtea de Apel Târgu Mureş Secţia comercialã şi de contencios administrativ a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a art. 30 alin. (1) şi (2) şi <>art. 31 alin. (1) din Legea nr. 359/2004 privind simplificarea formalitãţilor la înregistrarea în registrul comerţului a persoanelor fizice, asociaţiilor familiale şi persoanelor juridice, înregistrarea fiscalã a acestora, precum şi la autorizarea funcţionãrii persoanelor juridice. Excepţia a fost ridicatã de Societatea Comercialã "Consauto" - S.R.L. din Sighişoara într-o cauzã având ca obiect recursul declarat de aceasta împotriva încheierii pronunţate de judecãtorul delegat la Oficiul Registrului Comerţului de pe lângã Tribunalul Mureş privind constatarea dizolvãrii sale de drept.
În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se susţine cã art. 30 alin. (1) din legea criticatã, care prevede sancţiunea dizolvãrii de drept a persoanelor juridice pentru neefectuarea "în termenul fixat de lege a preschimbãrii certificatului de înmatriculare şi a celui de înregistrare fiscalã cu noul certificat de înregistrare conţinând codul unic de înregistrare fiscalã", încalcã art. 44 din Constituţie privind dreptul de proprietate privatã, care pentru o societate comercialã este constituit şi din denumire, emblemã, vad etc. şi nu pot fi valorificate în procedura lichidãrii, precum şi art. 1 din primul protocol la Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale, prin aceea cã sancţiunea instituitã "conduce la desfiinţarea proprietãţii asociative pentru chestiuni formale care, în cazul respectãrii sau nerespectãrii lor, nu afecteazã cu nimic viaţa societãţii comerciale sau interesele fiscale ale statului". Alin. (2) al art. 30 care dispune asupra procedurii pronunţãrii unei hotãrâri de cãtre judecãtorul delegat încalcã accesul liber la justiţie prevãzut de art. 21 din Constituţie, "deoarece persoana juridicã nu este parte în procedura în care se dã hotãrârea judecãtoreascã de dizolvare de drept, ci numai subiect al sancţiunii, caz în care suntem în prezenţa unui proces inechitabil [...]". Art. 31 alin. (1) încalcã prevederile constituţionale ale art. 21 şi, în special, cele ale alin. (3) referitoare la dreptul pãrţilor la un proces echitabil "prin modul de reglementare a cãii de atac, care este lãsatã la îndemâna oricãrei persoane interesate, fãrã reglementarea motivelor de recurs specifice, având în vedere cã hotãrârea de dizolvare este pronunţatã în lipsa celui sau celor interesaţi şi fãrã trimitere la normele din dreptul comun privitoare la recurs". Acest text de lege este, de asemenea, contrar art. 13 din Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale, întrucât instituţia dreptului la un recurs efectiv "trebuie privitã şi acceptatã ca fiind un mijloc eficace pentru realizarea dreptului pretins sau a interesului legitim, într-un cadru normativ precis şi sigur determinat". În sfârşit, autorul excepţiei considerã cã atât art. 30 alin. (1) şi (2), cât şi <>art. 31 alin. (1) din Legea nr. 359/2004 sunt contrare şi art. 45 din Constituţie, "deoarece se restrânge exerciţiul dreptului la liberã iniţiativã", deşi nu sunt îndeplinite condiţiile acolo prevãzute.
Curtea de Apel Târgu Mureş - Secţia comercialã şi de contencios administrativ apreciazã cã excepţia de neconstituţionalitate ridicatã este neîntemeiatã. Astfel, în legãturã cu susţinerile privind încãlcarea prin art. 30 alin. (1) din legea criticatã a prevederilor art. 44 din Constituţie, precum şi a art. 1 din primul protocol adiţional la Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale, se aratã cã persoanele juridice supuse înregistrãrii au atât drepturi, cât şi obligaţii, iar sancţiunea nerespectãrii termenului imperativ stabilit pentru efectuarea acestor operaţiuni nu poate fi reţinutã ca o încãlcare a textului constituţional menţionat. În legãturã cu susţinerile privind alin. (2) al art. 30, instanţa de judecatã apreciazã cã nerespectarea procedurii privind citarea unei pãrţi în proces poate fi invocatã în calea de atac extraordinarã a recursului, şi nu printr-o excepţie de neconstituţionalitate. În opinia instanţei de judecatã, şi excepţia referitoare la art. 31 alin. (1) din lege este neîntemeiatã, întrucât: normele de procedurã civilã se aplicã şi în procedurile jurisdicţionale, astfel cã legiuitorul nu trebuia sã prevadã în <>Legea nr. 359/2004 aplicarea Codului de procedurã civilã; art. 304^1 din acelaşi cod nu este limitat la motivele de casare enunţate la art. 304, instanţa putând sã examineze cauza sub toate aspectele. În sfârşit, instanţa de judecatã considerã cã argumentele expuse sunt valabile şi pentru respingerea susţinerilor privind încãlcarea prevederilor art. 45 din Constituţie.
În conformitate cu dispoziţiile art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicatã preşedinţilor celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.
Guvernul apreciazã cã dispoziţiile legale criticate nu sunt contrare prevederilor constituţionale invocate. În acest sens, se menţioneazã jurisprudenţa Curţii Constituţionale în materie sau cu privire la un regim sancţionator similar, precum şi jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului.
Avocatul Poporului considerã cã dispoziţiile de lege ce fac obiectul excepţiei de neconstituţionalitate sunt constituţionale. Astfel, în esenţã, considerã cã instituirea sancţiunii prevãzute la art. 30 alin. (1) din lege este în deplinã concordanţã cu art. 44 alin. (1) din Constituţie, iar prevederile alin. (2) ale aceluiaşi articol creeazã, în cazurile strict reglementate, premisele necesare respectãrii dreptului la un proces echitabil. Mai aratã cã art. 31 alin. (1) este în deplinã concordanţã cu dispoziţiile constituţionale ale art. 129, precum şi cã atât art. 30 alin. (1) şi (2), cât şi <>art. 31 alin. (1) din Legea nr. 359/2004 garanteazã accesul liber al persoanei la o activitate economicã şi libera iniţiativã prevãzute de art. 45 din Constituţie.
Preşedinţii celor douã Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecãtorul-raportor, concluziile pãrţilor şi ale reprezentantului Ministerului Public, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine urmãtoarele:
Curtea Constituţionalã constatã cã este competentã, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, sã soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate cu care a fost sesizatã.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie prevederile art. 30 alin. (1) şi (2) şi <>art. 31 alin. (1) din Legea nr. 359/2004 privind simplificarea formalitãţilor la înregistrarea în registrul comerţului a persoanelor fizice, asociaţiilor familiale şi persoanelor juridice, înregistrarea fiscalã a acestora, precum şi la autorizarea funcţionãrii persoanelor juridice, al cãror cuprins este urmãtorul:
- Art. 30 alin. (1) şi (2): "(1) Neefectuarea preschimbãrii certificatului de înmatriculare şi a celui de înregistrare fiscalã cu noul certificat de înregistrare conţinând codul unic de înregistrare, pânã la termenul prevãzut la art. 26, atrage dizolvarea de drept a persoanelor juridice prevãzute la art. 2.
(2) Constatarea dizolvãrii de drept se face prin încheierea judecãtorului delegat, pronunţatã la cererea Oficiului Naţional al Registrului Comerţului. [...];
- Art. 31 alin. (1): "Încheierea de constatare a dizolvãrii de drept este supusã numai recursului, la cererea oricãrei persoane interesate, în termen de 15 zile de la publicarea prevãzutã la art. 30 alin. (3). [...]."
În opinia autorului excepţiei, dispoziţiile de lege criticate încalcã, în ordinea invocãrii lor, prevederile constituţionale ale: art. 44 privind "Dreptul de proprietate privatã"; art. 21 privind "Accesul liber la justiţie"; art. 45 referitor la "Libertatea economicã" şi art. 53 cu privire la "Restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertãţi".
De asemenea, se invocã încãlcarea prevederilor art. 1 din primul protocol adiţional la Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale, privind "Protecţia proprietãţii", precum şi ale art. 13 din Convenţie, care dispune în legãturã cu "Dreptul la un recurs efectiv".
Examinând excepţia de neconstituţionalitate ridicatã, Curtea reţine urmãtoarele:
Prin <>Legea nr. 359/2004 se instituie procedura de înmatriculare în registrul comerţului şi de înregistrare fiscalã a comercianţilor, cãrora li se elibereazã certificatul de înregistrare ce cuprinde şi codul unic de înregistrare. Acest din urmã document atestã cã persoana juridicã a fost luatã în evidenţa oficiului registrului comerţului de pe lângã tribunal şi în evidenţa organului fiscal. Legea mai prevede cã vechile forme de certificate de înmatriculare şi de înregistrare fiscalã trebuie preschimbate pânã la un anumit termen, sub sancţiunea dizolvãrii de drept a persoanei juridice, constatatã prin încheierea judecãtorului delegat, pronunţatã la cererea Oficiului Naţional al Registrului Comerţului. În opinia autorului excepţiei aceastã sancţiune cuprinsã în art. 30 alin. (1) şi (2) din lege "conduce la desfiinţarea proprietãţii asociative pentru chestiuni formale care, în cazul respectãrii sau nerespectãrii lor, nu afecteazã cu nimic viaţa societãţii comerciale sau interesele fiscale ale statului". Se susţine cã se încalcã astfel dispoziţiile constituţionale ale art. 44 referitoare la dreptul de proprietate, precum şi ale art. 21 privind accesul liber la justiţie, "deoarece persoana juridicã nu este parte în procedura în care se dã hotãrârea judecãtoreascã de dizolvare de drept, ci numai subiect al sancţiunii, caz în care suntem în prezenţa unui proces inechitabil [...]".
Curtea constatã cã susţineri de neconstituţionalitate asemãnãtoare, cu privire la un regim sancţionator similar, au mai fost formulate în alte cauze, în legãturã cu dispoziţii de lege care instituiau astfel de obligaţii în sarcina societãţilor comerciale şi care, în opinia autorilor excepţiilor, afectau dreptul de proprietate. Astfel, de exemplu, prin deciziile Curţii Constituţionale nr. 188 din 31 martie 2005, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 584 din 6 iulie 2005, şi nr. 325 din 14 iunie 2005, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 756 din 19 august 2005, s-a reţinut, în esenţã, cã asemenea obligaţii nu reprezintã o încãlcare a dreptului de proprietate, ci consecinţa încãlcãrii unor dispoziţii de lege. Prin aceleaşi decizii, tot sub aspectul criticilor privind încãlcarea dreptului de proprietate, a fost avutã în vedere jurisprudenţa în materie a Curţii Europene a Drepturilor Omului.
Sub acest aspect, cele statuate prin deciziile menţionate îşi menţin valabilitatea şi în prezenta cauzã, întrucât nu au intervenit elemente noi de naturã sã determine schimbarea jurisprudenţei Curţii.
Curtea nu poate reţine nici încãlcarea, prin art. 30 alin. (2) şi art. 31 alin. (1) din lege, a art. 21 din Constituţie privind "Accesul liber la justiţie", deoarece, aşa cum aceasta a statuat în jurisprudenţa sa, accesul liber la justiţie nu presupune în toate cazurile accesul la toate structurile judecãtoreşti şi la toate cãile de atac prevãzute de lege. De asemenea, potrivit jurisprudenţei Curţii Europene a Drepturilor Omului în ceea ce priveşte dreptul la un recurs efectiv, în situaţia în care sistemul procedural naţional cuprinde mai multe cãi de atac, caracterul efectiv trebuie întrunit de fiecare dintre acestea şi de proces în ansamblul sãu. Nici faptul cã textele de lege criticate nu menţioneazã motivele "de recurs specifice" nu poate fi reţinut ca o încãlcare a prevederilor constituţionale menţionate, întrucât în aceastã situaţie se aplicã dreptul comun în materie, adicã dispoziţiile Codului de procedurã civilã.
În sfârşit, Curtea nu constatã existenţa vreunei contrarietãţi între prevederile art. 30 alin. (1) şi (2) şi art. 31 alin. (1) din legea criticatã şi prevederile constituţionale ale art. 45 referitor la "Libertatea economicã" şi ale art. 53 cu privire la "Restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertãţi".
Faţã de cele de mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 30 alin. (1) şi (2) şi <>art. 31 alin. (1) din Legea nr. 359/2004 privind simplificarea formalitãţilor la înregistrarea în registrul comerţului a persoanelor fizice, asociaţiilor familiale şi persoanelor juridice, înregistrarea fiscalã a acestora, precum şi la autorizarea funcţionãrii persoanelor juridice, excepţie ridicatã de Societatea Comercialã "Consauto" - S.R.L. din Sighişoara în Dosarul nr. 2.195/2005/CCA al Curţii de Apel Târgu Mureş - Secţia comercialã şi de contencios administrativ.
Definitivã şi general obligatorie.
Pronunţatã în şedinţa publicã din data de 10 ianuarie 2006.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent şef,
Gabriela Dragomirescu
----
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
