Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
Ioan Muraru - preşedinte
Mihai Constantinescu - judecãtor
Ioan Deleanu - judecãtor
Lucian Stangu - judecãtor
Florin Bucur Vasilescu - judecãtor
Raul Petrescu - procuror
Doina Suliman - magistrat-asistent
Pe rol pronunţarea asupra recursului declarat de Petrescu Marius impotriva Deciziei nr. 63, pronunţatã la data de 20 iunie 1995 de cãtre Curtea Constituţionalã.
Dezbaterile au avut loc în şedinţa din 7 noiembrie 1995, în prezenta recurentului Petrescu Marius şi în lipsa celorlalte pãrţi legal citate - Consiliul Local al Comunei Fardea, Inspectoratul Şcolar Timis, Institutul Politehnic Timişoara - şi au fost consemnate în încheierea de la aceeaşi data, cînd pronunţarea a fost amînatã la 14 noiembrie 1995 şi apoi la 21 noiembrie 1995.
CURTEA,
examinînd actele şi lucrãrile dosarului, constata:
Prin Decizia nr. 63 din 20 iunie 1995, Curtea Constituţionalã a respins ca vadit nefondata, în temeiul art. 24 alin. (2) din Legea nr. 47/1992, excepţia de neconstituţionalitate a Decretului nr. 218/1960 şi a Decretului nr. 712/1966, invocatã de reclamantul Petrescu Marius în Dosarul nr. 1.714/1994 al Judecãtoriei Lugoj.
Impotriva acestei decizii Petrescu Marius a declarat recurs, în esenta, pentru urmãtoarele motive:
În mod greşit s-a reţinut în decizie ca reclamantul ar fi solicitat sa se constate neconstituţionalitatea celor doua decrete în funcţie de Constituţia din anul 1952 şi de Constituţia din anul 1965, deoarece scopul urmãrit este acela de a se constata neconstituţionalitatea acelor acte normative fata de actuala Constituţie, considerindu-se ca altminteri dreptul de proprietate al statului s-ar putea constitui, pe baza acestor decrete, şi sub imperiul actualei Constituţii, astfel încît aplicarea decretelor respective s-ar putea face şi în prezent, cu toate ca, prin conţinutul lor, sunt contrare unor prevederi constituţionale. De aceea se solicita constatarea abrogãrii decretelor nr. 218/1960 şi nr. 712/1966 începînd cu data intrãrii în vigoare a Constituţiei din anul 1991 "fãrã a afecta drepturile constituite anterior acestei date în temeiul actelor normative anterioare, dacã aceste drepturi s-au constituit".
Alt motiv de recurs se referã la invocarea, în decizia recuratã, a prevederilor art. 77 din Legea nr. 58/1991 şi a celor din art. 26 alin. (3) teza a II-a din Legea nr. 47/1992, sustinindu-se ca aceste texte legale ar fi contrare îndeosebi principiului separaţiei puterilor, precum şi art. 21 din Constituţie.
În temeiul art. 24 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, întrucît excepţia fiind respinsã ca vadit nefondata, nu se cerusera punctele de vedere ale celor doua Camere ale Parlamentului şi a Guvernului, s-au solicitat aceste puncte de vedere în scopul soluţionãrii recursului.
Guvernul, în punctul sau de vedere, considera excepţia neîntemeiatã şi recursul nefondat, deoarece:
a) neconstituţionalitatea unor legi adoptate anterior Constituţiei din anul 1991 nu ar putea fi verificata de cãtre Curtea Constituţionalã, deoarece "legea dispune numai pentru viitor", potrivit art. 15 alin. (2) din legea fundamentalã;
b) nu este de competenta Curţii verificarea constituţionalitãţii Decretului nr. 218/1960 şi a Decretului nr. 712/1966 în raport cu Constituţia din anul 1952 şi cu Constituţia din anul 1965, deoarece art. 43 pct. 15 teza a II-a din aceasta din urma constituţie stipula în mod expres ca numai Marea Adunare Nationala hotãrãşte asupra constituţionalitãţii legilor;
c) cele doua decrete care fac obiectul exceptiei nu pot şi considerate ca abrogate în temeiul art. 150 alin. (1) din Constituţie, întrucît nu se mai aplica în prezent;
d) scopul urmãrit prin excepţie - restituirea unor bunuri imobile - nu poate fi realizat pe aceasta cale, avînd în vedere prevederile art. 77 din Legea nr. 58/1991 şi ale art. 26 alin. (3) din Legea nr. 47/1992 potrivit cãrora repararea abuzurilor regimului anterior este un domeniu rezervat legii;
e) recursul şi excepţia sunt contrare practicii jurisdicţionale a Curţii Constituţionale, asa cum a fost consacratã prin deciziile nr. 5/1995 şi nr. 36/1995.
Cele doua Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere.
CURTEA
examinînd decizia atacatã cu recurs, motivele de recurs, raportul întocmit în cauza şi concluziile procurorului, decretele nr. 218/1960 şi nr. 712/1966 raportate la prevederile constituţionale, ale Legii nr. 47/1992 şi ale Regulamentului de organizare şi funcţionare a Curţii Constituţionale, retine urmãtoarele:
Motivele de recurs sunt neintemeiate.
Susţinerea ca reclamantul nu ar fi solicitat constatarea neconstitutionalitatii Decretului nr. 218/1960 şi a Decretului nr. 712/1966 în raport cu regimul constituţional anterior este inexactã, deoarece în cererea introdusã la instanta se arata ca "Decretele nr. 218/1960 şi nr. 712/1966 trebuie considerate însã ca fiind neconstituţionale şi deci ilegale în raport cu prevederile Constituţiei României din 1952 şi respectiv, 1965, sub imperiul cãrora au fost editate".
În ceea ce priveşte interpretarea data de recurent în sensul ca, în temeiul art. III alin. 1 din Decretul nr. 218/1960, şi în prezent s-ar putea constitui proprietatea statului asupra unor bunuri, aceasta teza este contrarã însuşi conţinutului normativ al articolului respectiv, care, referindu-se explicit doar la bunurile aflate în posesia statului anterior publicãrii sale, implicit este inaplicabil pentru bunurile intrate în aceasta posesie ulterior. Deci critica facuta se întemeiazã pe o ipoteza imposibila şi contrarã, de altfel, întregii practici de aplicare a Decretului nr. 218/1960 şi a Decretului nr. 712/1966, de la instituirea lor.
Nu poate fi reţinut nici motivul potrivit cãruia dispoziţiile art. 77 din Legea nr. 58/1991 şi cele ale art. 26 alin. (3) teza a II-a din Legea nr. 47/1992 sunt contrare principiului separaţiei puterilor în stat, precum şi dispoziţiilor art. 21 din Constituţie, deoarece:
- critica formulatã excede obiectul exceptiei, fiind fãrã relevanta pentru soluţionarea ei;
- însuşi recurentul arata ca prevederile art. 77 din Legea nr. 58/1991 şi ale art. 26 din Legea nr. 47/1992 nu îl privesc, întrucît considera ca dreptul de proprietate al statului asupra imobilului în litigiu nu s-a constituit.
Sensul prevederii art. 21 din Constituţie este acela al posibilitatii oricãrei persoane de a se adresa justiţiei pentru apãrarea drepturilor, libertãţilor şi intereselor sale legitime şi nicidecum acela ca introducerea unei acţiuni în justiţie trebuie sa conducã în mod obligatoriu la admiterea acesteia.
Fata de considerentele arãtate, în temeiul dispoziţiilor art. 144 lit. c) şi ale art. 145 alin. (2) din Constituţie, ale art. 1, art. 3 şi art. 13 alin. (1) lit. A.c), ale art. 23, 25 şi 26 din Legea nr. 47/1992, precum şi ale art. 26 alin. 2 din Regulamentul de organizare şi funcţionare a Curţii Constituţionale,
C U R T E A
În numele legii
D E C I D E:
Respinge recursul declarat de Petrescu Marius impotriva Deciziei nr. 63, pronunţatã de Curtea Constituţionalã la data de 20 iunie 1995.
Definitiva.
Pronunţatã în şedinţa din 21 noiembrie 1995.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN MURARU
Magistrat-asistent,
Doina Suliman
-----------------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
