Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
DECIZIE nr. 118 din 24 februarie 2005 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. III alin. (2) din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 33/2001 privind unele masuri referitoare la salarizarea functionarilor publici si a altor categorii de personal din sectorul bugetar, precum si a personalului din organele autoritatii judecatoresti, ale art. 12 alin. (4) din Legea bugetului de stat pe anul 2002 nr. 743/2001 , ale art. 10 alin. (3) din Legea bugetului de stat pe anul 2003 nr. 631/2002 , ale art. 9 alin. (7) din Legea bugetului de stat pe anul 2004 nr. 507/2003 , precum si ale art. 8 alin. (7) din Legea bugetului de stat pe anul 2005 nr. 511/2004
EMITENT: CURTEA CONSTITUTIONALA PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 399 din 11 mai 2005
Constantin Doldur - preşedinte
Nicolae Cochinescu - judecãtor
Aspazia Cojocaru - judecãtor
Acsinte Gaspar - judecãtor
Kozsokar Gabor - judecãtor
Petre Ninosu - judecãtor
Şerban Viorel Stãnoiu - judecãtor
Ion Tiucã - procuror
Patricia Marilena Ionea - magistrat-asistent
Pe rol se aflã soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. III alin. (2) din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 33/2001 privind unele mãsuri referitoare la salarizarea funcţionarilor publici şi a altor categorii de personal din sectorul bugetar, precum şi a personalului din organele autoritãţii judecãtoreşti, ale <>art. 12 alin. (4) din Legea bugetului de stat pe anul 2002 nr. 743/2001 , ale <>art. 10 alin. (3) din Legea bugetului de stat pe anul 2003 nr. 631/2002 , precum şi ale <>art. 9 alin. (7) din Legea bugetului de stat pe anul 2004 nr. 507/2003 , excepţie ridicatã de Tanko Edit, Torok Luiza, Puşcaşu Judit, Mark Zita, Balea Luminiţa-Dorina, Barabas Vilma, Chiţac Mirela, Popovics Erzsebet, Luffy Etelka, Jako Ibolya, Karacsony Ildiko, Arvay Matilda, Papuc Cristina, David Judita, Nagy Emese, Balint Magda, Bodor Ibolya, Rode Edit, Peter Clara, Timar Judith, Beres Ioana, Kasleder Vilma-Olga şi Mitrea Claudia-Florentina în Dosarul nr. 2.068/2004 al Tribunalului Covasna.
La apelul nominal lipsesc pãrţile, faţã de care procedura de citare este legal îndeplinitã.
Cauza fiind în stare de judecatã, reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei ca inadmisibilã, deoarece textele de lege criticate au avut un caracter temporar, ele nemaifiind în vigoare la data sesizãrii Curţii Constituţionale. De altfel, aratã cã dreptul salarial pretins de autorii excepţiei nu este un drept constituţional.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrãrile dosarului, constatã urmãtoarele:
Prin Încheierea din 13 ianuarie 2005, pronunţatã în Dosarul nr. 2.068/2004, Tribunalul Covasna a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. III alin. (2) din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 33/2001 privind unele mãsuri referitoare la salarizarea funcţionarilor publici şi a altor categorii de personal din sectorul bugetar, precum şi a personalului din organele autoritãţii judecãtoreşti, ale <>art. 12 alin. (4) din Legea bugetului de stat pe anul 2002 nr. 743/2001 , ale <>art. 10 alin. (3) din Legea bugetului de stat pe anul 2003 nr. 631/2002 , precum şi ale <>art. 9 alin. (7) din Legea bugetului de stat pe anul 2004 nr. 507/2003 . Excepţia a fost ridicatã de cãtre Tanko Edit, Torok Luiza, Puşcaşu Judit, Mark Zita, Balea Luminiţa-Dorina, Barabas Vilma, Chiţac Mirela, Popovics Erzsebet, Luffy Etelka, Jako Ibolya, Karacsony Ildiko, Arvay Matilda, Papuc Cristina, David Judita, Nagy Emese, Balint Magda, Bodor Ibolya, Rode Edit, Peter Clara, Timar Judith, Beres Ioana, Kasleder Vilma-Olga şi Mitrea Claudia-Florentina, personal auxiliar din cadrul Judecãtoriei Sfântu Gheorghe, cu prilejul soluţionãrii unei cauze având ca obiect drepturi bãneşti.
În motivarea excepţiei autorii acesteia susţin, în esenţã, cã prevederile legale criticate contravin art. 53 din Constituţie. În acest sens, aratã cã, potrivit <>art. 41^1 alin. (1) din Legea nr. 50/1996 , introdus prin <>Ordonanţa Guvernului nr. 83/2000 , magistraţii şi celelalte categorii de personal salarizate potrivit acestei legi au dreptul, pe perioada concediului de odihnã, pe lângã indemnizaţia de concediu, şi la o primã egalã cu indemnizaţia brutã sau cu salariul de bazã brut din luna anterioarã plecãrii în concediu. Acest drept legal nu a fost acordat în practicã, deoarece aplicarea <>art. 41^1 alin. (1) din Legea nr. 50/1996 a fost suspendatã pânã la 1 ianuarie 2002 prin <>art. III alin. (2) din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 33/2001 . Prin <>art. 12 alin. (4) din Legea nr. 743/2001 , aceastã suspendare a fost prelungitã pânã la 31 decembrie 2002, iar prin <>art. 10 alin. (3) din Legea nr. 631/2002 şi prin <>art. 9 alin. (7) din Legea nr. 507/2003 , pânã la 31 decembrie 2003, respectiv pânã la 31 decembrie 2004. În consecinţã, considerã cã prin dispoziţiile legale criticate a fost restrâns exerciţiul dreptului legal la prima de concediu, fãrã a exista vreuna dintre situaţiile prevãzute de art. 53 din Constituţie, care reglementeazã posibilitatea restrângerii prin lege a exerciţiului unor drepturi sau libertãţi.
Tribunalul Covasna apreciazã cã textele de lege criticate nu contravin dispoziţiilor constituţionale invocate, deoarece dreptul la prima de vacanţã nu este un drept fundamental prevãzut şi garantat de Constituţie şi nu intrã în sfera de aplicare a art. 53 din Constituţie.
Potrivit prevederilor <>art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicatã preşedinţilor celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.
Guvernul apreciazã cã excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. III alin. (2) din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 33/2001 este întemeiatã. În acest sens, aratã cã art. 41 alin. (2) din Constituţie consacrã dreptul la concediul de odihnã plãtit, drept ce are douã componente. Prima componentã, nepatrimonialã, constã în însãşi efectuarea concediului. A doua componentã este cea patrimonialã, care cuprinde şi dreptul la prima de concediu. Suspendarea acordãrii primei de concediu echivaleazã cu restrângerea nejustificatã a acestui drept, nefiind incidentã în acest caz vreuna dintre situaţiile de excepţie prevãzute în art. 53 din Constituţie, care permit o asemenea restrângere. În aceeaşi ordine de idei aminteşte cã art. 139 alin. (2) din Codul muncii prevede cã dreptul la concediu de odihnã anual nu poate forma obiectul vreunei cesiuni, renunţãri sau limitãri. De asemenea, aratã cã "a admite soluţia constituţionalitãţii suspendãrii aplicabilitãţii prevederilor legale care consacrã dreptul la prima de concediu echivaleazã cu recunoaşterea implicitã a posibilitãţii de suspendare a exerciţiului oricãrei componente a dreptului la concediu plãtit, inclusiv sub aspectul laturii nepatrimoniale". În ceea ce priveşte excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor <>art. 12 alin. (4) din Legea nr. 743/2001 , ale <>art. 10 alin. (3) din Legea nr. 631/2002 , precum şi ale <>art. 9 alin. (7) din Legea nr. 507/2003 , considerã cã, în conformitate cu prevederile <>art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , este inadmisibilã. În acest sens, aratã cã aceste dispoziţii legale se supun principiului anualitãţii bugetului de stat, consacrat de art. 138 alin. (2) din Constituţie, şi nu mai sunt în vigoare.
Avocatul Poporului apreciazã cã <>art. III alin. (2) din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 33/2001 nu încalcã dispoziţiile art. 53 din Constituţie, deoarece dreptul la prima de concediu nu este un drept fundamental. În ceea ce priveşte critica de neconstituţionalitate adusã prevederilor <>art. 12 alin. (4) din Legea nr. 743/2001 , ale <>art. 10 alin. (3) din Legea nr. 631/2002 , precum şi ale <>art. 9 alin. (7) din Legea nr. 507/2003 , apreciazã cã aceasta este inadmisibilã. În acest sens, aratã cã, potrivit principiului anualitãţii bugetului de stat, aceste texte de lege şi-au încetat aplicarea înainte ca instanţa de contencios constituţional sã fie sesizatã cu excepţia de neconstituţionalitate.
Preşedinţii celor douã Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecãtorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi dispoziţiile <>Legii nr. 47/1992 , reţine urmãtoarele:
Curtea Constituţionalã este competentã, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin. (2), ale <>art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992 , sã soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate cu care a fost sesizatã.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate, aşa cum a fost formulat de autorii acesteia, îl constituie dispoziţiile <>art. III alin. (2) din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 33/2001 privind unele mãsuri referitoare la salarizarea funcţionarilor publici şi a altor categorii de personal din sectorul bugetar, precum şi a personalului din organele autoritãţii judecãtoreşti, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 108 din 2 martie 2001, aprobatã prin <>Legea nr. 386/2001 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 390 din 17 iulie 2001, ale <>art. 12 alin. (4) din Legea bugetului de stat pe anul 2002 nr. 743/2001 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 784 din 11 decembrie 2001, ale <>art. 10 alin. (3) din Legea bugetului de stat pe anul 2003 nr. 631/2002 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 863 din 29 noiembrie 2002, precum şi dispoziţiile <>art. 9 alin. (7) din Legea bugetului de stat pe anul 2004 nr. 507/2003 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 853 din 2 decembrie 2003.
Dispoziţiile legale criticate au urmãtorul cuprins:
- <>Art. III alin. (2) din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 33/2001 : "De asemenea, se suspendã pânã la data de 1 ianuarie 2002 aplicarea prevederilor art. 41^1 alin. (1) care cuprind dispoziţii referitoare la acordarea primei pentru concediul de odihnã şi ale art. 45 alin. (1) referitoare la cuantumul sporului cu care se plãtesc orele lucrate peste durata normalã a timpului de muncã din <>Legea nr. 50/1996 privind salarizarea şi alte drepturi ale personalului din organele autoritãţii judecãtoreşti, republicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 563 din 18 noiembrie 1999, modificatã şi completatã prin <>Ordonanţa Guvernului nr. 83/2000 pentru modificarea şi completarea <>Legii nr. 50/1996 privind salarizarea şi alte drepturi ale personalului din organele autoritãţii judecãtoreşti, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 425 din 1 septembrie 2000, precum şi aplicarea prevederilor art. IV referitoare la acordarea primei cu ocazia plecãrii în concediul de odihnã din <>Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 237/2000 pentru modificarea <>Legii nr. 21/1999 pentru prevenirea şi sancţionarea spãlãrii banilor, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 614 din 29 noiembrie 2004.";
- <>Art. 12. alin. (4) din Legea nr. 743/2001 : "Termenele prevãzute la <>art. III din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 33/2001 privind unele mãsuri referitoare la salarizarea funcţionarilor publici şi a altor categorii de personal din sectorul bugetar, precum şi a personalului din organele autoritãţii judecãtoreşti, aprobatã şi modificatã prin <>Legea nr. 386/2001 , se prelungesc pânã la data de 31 decembrie 2002.";
- <>Art. 10 alin. (3) din Legea nr. 631/2002 : "Termenele prevãzute la <>art. III din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 33/2001 privind unele mãsuri referitoare la salarizarea funcţionarilor publici şi a altor categorii de personal din sectorul bugetar, precum şi a personalului din organele autoritãţii judecãtoreşti, aprobatã cu modificãri prin <>Legea nr. 386/2001 , cu modificãrile ulterioare, se prelungesc pânã la data de 31 decembrie 2003.";
- <>Art. 9 alin. (7) din Legea nr. 507/2003 : "Aplicarea prevederilor din actele normative în vigoare referitoare la primele ce se acordã cu ocazia plecãrii în concediul de odihnã, precum şi a celor ale <>art. 32 alin. (2) din Legea nr. 188/1999 privind Statutul funcţionarilor publici, cu modificãrile şi completãrile ulterioare, se suspendã pânã la data de 31 decembrie 2004."
În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorii excepţiei invocã încãlcarea prevederilor art. 53 din Constituţie care au urmãtorul cuprins:
Art. 53: "(1) Exerciţiul unor drepturi sau al unor libertãţi poate fi restrâns numai prin lege şi numai dacã se impune, dupã caz, pentru: apãrarea securitãţii naţionale, a ordinii, a sãnãtãţii ori a moralei publice, a drepturilor şi a libertãţilor cetãţenilor; desfãşurarea instrucţiei penale; prevenirea consecinţelor unei calamitãţi naturale, ale unui dezastru ori ale unui sinistru deosebit de grav.
(2) Restrângerea poate fi dispusã numai dacã este necesarã într-o societate democraticã. Mãsura trebuie sã fie proporţionalã cu situaţia care a determinat-o, sã fie aplicatã în mod nediscriminatoriu şi fãrã a aduce atingere existenţei dreptului sau a libertãţii."
Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea observã cã textele de lege criticate au fost supuse, în mai multe rânduri, controlului de constituţionalitate. Astfel, prin <>Decizia nr. 12 din 18 ianuarie 2005 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 216 din 15 martie 2005 şi <>Decizia nr. 38 din 25 ianuarie 2005 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 221 din 16 martie 2005, Curtea, în conformitate cu dispoziţiile <>art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , a respins ca fiind inadmisibile excepţiile de neconstituţionalitate ridicate, constatând cã prevederile legale criticate au avut caracter temporar, iar efectele lor au încetat la data prevãzutã pentru aplicare. Astfel, a reţinut cã dispoziţiile <>art. III alin. (2) din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 33/2001 şi-au încetat aplicarea la data de 1 ianuarie 2002, cele ale <>art. 12 alin. (4) din Legea nr. 743/2001 , la 31 decembrie 2002, ale <>art. 10 alin. (3) din Legea nr. 631/2002 şi ale <>art. 9 alin. (7) din Legea nr. 507/2003 , la 31 decembrie 2003, respectiv la 31 decembrie 2004.
Prin aceleaşi decizii Curtea a reţinut cã dispoziţia referitoare la suspendarea acordãrii primei pentru concediul de odihnã a fost preluatã, în ceea ce priveşte personalul auxiliar de specialitate, în <>Legea bugetului de stat pe anul 2005 nr. 511/2004 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.121 din 29 noiembrie 2004, care, la art. 8 alin. (7), prevede cã: "Aplicarea prevederilor din actele normative în vigoare referitoare la primele ce se acordã cu ocazia plecãrii în concediul de odihnã, precum şi a celor ale <>art. 32 alin. (2) din Legea nr. 188/1999 privind Statutul funcţionarilor publici, republicatã, cu modificãrile ulterioare, se suspendã pânã la data de 31 decembrie 2005."
În consecinţã, Curtea a analizat constituţionalitatea acestor dispoziţii legale în raport cu prevederile constituţionale invocate şi a respins criticile de neconstituţionalitate ale autorilor excepţiei ca neîntemeiate, reţinând cã "beneficiul unor drepturi salariale suplimentare, cum este şi prima de concediu, nu constituie un drept constituţional fundamental, iar prevederile art. 53 din Constituţie nu sunt incidente în privinţa reglementãrii lor. În consecinţã, legiuitorul este în drept sã le acorde, sã le modifice ori sã înceteze acordarea lor, precum şi sã stabileascã perioada în care le acordã".
De asemenea, Curtea a statuat cã "dreptul la concediul de odihnã plãtit, ca mãsurã de protecţie socialã garantatã de prevederile constituţionale, nu se confundã cu dreptul la prima de concediu, astfel cã nu poate fi reţinutã încãlcarea dispoziţiilor art. 41 alin. (2) din Constituţie".
Întrucât nu au intervenit elemente noi, de naturã sã justifice schimbarea jurisprudenţei în materie a Curţii Constituţionale, considerentele şi soluţia din deciziile anterioare îşi menţin valabilitatea şi în prezenta cauzã.
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al <>art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
1. Respinge, ca fiind inadmisibilã, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. III alin. (2) din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 33/2001 privind unele mãsuri referitoare la salarizarea funcţionarilor publici şi a altor categorii de personal din sectorul bugetar, precum şi a personalului din organele autoritãţii judecãtoreşti, ale <>art. 12 alin. (4) din Legea bugetului de stat pe anul 2002 nr. 743/2001 , ale <>art. 10 alin. (3) din Legea bugetului de stat pe anul 2003 nr. 631/2002 , precum şi ale <>art. 9 alin. (7) din Legea bugetului de stat pe anul 2004 nr. 507/2003 , excepţie ridicatã de Tanko Edit, Torok Luiza, Puşcaşu Judit, Mark Zita, Balea Luminiţa-Dorina, Barabas Vilma, Chiţac Mirela, Popovics Erzsebet, Luffy Etelka, Jako Ibolya, Karacsony Ildiko, Arvay Matilda, Papuc Cristina, David Judita, Nagy Emese, Balint Magda, Bodor Ibolya, Rode Edit, Peter Clara, Timar Judith, Beres Ioana, Kasleder Vilma-Olga şi Mitrea Claudia-Florentina în Dosarul nr. 2.068/2004 al Tribunalului Covasna.
2. Respinge, ca fiind neîntemeiatã, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 8 alin. (7) din Legea bugetului de stat pe anul 2005 nr. 511/2004 , excepţie ridicatã de aceiaşi autori în acelaşi dosar.
Definitivã şi general obligatorie.
Pronunţatã în şedinţa publicã din data de 24 februarie 2005.
PREŞEDINTE,
CONSTANTIN DOLDUR
Magistrat-asistent,
Patricia Marilena Ionea
______________
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
