Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
Ioan Muraru - preşedinte
Viorel Mihai Ciobanu - judecãtor
Mihai Constantinescu - judecãtor
Nicolae Popa - judecãtor
Lucian Stangu - judecãtor
Raul Petrescu - procuror
Gabriela Dragomirescu - magistrat-asistent
Pe rol, pronunţarea asupra recursului declarat de Stoicesu Şerban Dinu impotriva <>Deciziei Curţii Constituţionale nr. 145 din 25 noiembrie 1996 *).
Dezbaterile au avut loc în şedinţa publica din 30 aprilie 1997, în prezenta recurentului şi a reprezentantului Ministerului Public, şi au fost consemnate în încheierea de la acea data. Curtea, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunţarea pentru data de 7 mai 1997, când, datoritã imposibilitãţii întrunirii completului, a amânat din nou pronunţarea pentru data de 21 mai 1997.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrãrile dosarului, retine:
Curtea Suprema de Justiţie - Secţia civilã, prin Încheierea din 6 septembrie 1996, a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a art. 330^1 din Codul de procedura civilã, ridicatã de Stoicescu Şerban Dinu.
Prin Decizia nr. 145 din 25 noiembrie 1996 Curtea Constituţionalã a respins ca vadit nefondata excepţia de neconstituţionalitate invocatã. Aceasta soluţie s-a fundamentat pe Decizia nr. 96 din 24 septembrie 1996, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 251 din 17 octombrie 1996, prin care s-a statuat ca prevederile art. 330^1 din Codul de procedura civilã sunt neconstituţionale în mãsura în care se aplica hotãrârilor pronunţate înainte de 26 iulie 1993, data intrãrii în vigoare a Legii nr. 59/1993.
Impotriva <>Deciziei nr. 145 din 25 noiembrie 1996 a declarat recurs, în termen legal, Stoicescu Şerban Dinu, pentru urmãtoarele motive:
- la judecata în fond, dosarul a fost conexat cu încã 18 dosare, iar în fapt excepţiile nu au fost rezolvate, ci soluţia se întemeiazã pe decizii anterioare ale Curţii - nr. 73/1996 şi nr. 96/1996 - prin care aceasta s-a pronunţat asupra dispoziţiilor art. 330 din Codul de procedura civilã;
- Decizia nr. 145/1996 a fost pronunţatã fãrã citarea pãrţilor, incalcandu-se astfel dreptul fundamental la apãrare;
- în speta, imobilul obiect al litigiului a fost preluat de cãtre stat, în mod abuziv, fãrã titlu, motiv pentru care instanta de judecata a dispus restituirea acestuia.
Totodatã, la şedinţa de dezbateri din 30 aprilie 1997, recurentul, asistat de avocat, prin susţinerile orale şi notele scrise depuse la dosar, în dezvoltarea motivelor de recurs a invocat şi urmãtoarele aspecte:
- gresita interpretare de cãtre Curte a dispoziţiilor art. 145 alin. (2) din Constituţie şi ale art. 26 alin. (5) din Legea nr. 47/1992, sustinand ca deciziile Curţii sunt obligatorii numai dacã se referã la cauza respectiva şi nu au efecte erga omnes;
- necorelarea dintre considerentele deciziei, în cuprinsul cãrora se apreciazã ca excepţia este inadmisibila sau lipsitã de obiect, şi dispozitivul deciziei, în care excepţia este respinsã ca vadit nefondata, ceea ce presupune, în sens etimologic, o apreciere asupra fondului cauzei;
- Curtea nu a analizat excepţia de neconstituţionalitate invocatã şi, prin raportare la art. 1 alin. (3), art. 15, art. 41 alin. (1) şi art. 49 din Constituţie, incalcandu-se astfel prevederile art. 304 pct. 6 din Codul de procedura civilã.
Potrivit art. 24 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, întrucât excepţia a fost respinsã ca vadit nefondata, s-au solicitat puncte de vedere celor doua Camere ale Parlamentului şi al Guvernului.
Senatul, prin Comisia juridicã, de numiri, disciplina, imunitãţi şi validari, apreciazã ca excepţia de neconstituţionalitate a art. 330 şi art. 330^1 din Codul de procedura civilã este nefondata.
Guvernul, în punctul sau de vedere, apreciazã ca excepţia este neîntemeiatã, întrucât asupra prevederilor art. 330 şi ale art. 330^1 din Codul de procedura civilã Curtea s-a pronunţat prin decizii definitive. Cu referire la posibilitatea modificãrii dispoziţiilor art. 330^1 din acelaşi cod, în sensul stabilirii unui termen pentru declararea recursului în anulare, apreciazã ca aceasta constituie eventual o propunere de lege ferenda, care excede competentei Curţii.
Camera Deputaţilor nu a comunicat punctul sau de vedere.
CURTEA,
având în vedere decizia atacatã, motivele de recurs invocate, punctele de vedere ale Guvernului şi al Senatului, raportul întocmit de judecãtorul-raportor, prevederile art. 330^1 din Codul de procedura civilã, raportate la dispoziţiile Constituţiei şi ale Legii nr. 47/1992, constata urmãtoarele:
Motivul de recurs referitor la conexarea Dosarului nr. 319C/1996 la Dosarul 315C/1996 este neîntemeiat. Art. 164 din Codul de procedura civilã reglementeazã posibilitatea conexarii atât la cererea pãrţilor, cat şi din oficiu, de cãtre instanta, atunci când exista o strânsã legatura de obiect şi cauza, care sa justifice judecarea împreunã a unor pricini. În speta, obiectul dosarelor conexate fiind excepţia de neconstituţionalitate a aceloraşi dispoziţii din Codul de procedura civilã, privind recursul în anulare, evident ca între aceste dosare exista o strânsã legatura, iar conexarea lor este justificatã.
Motivul de recurs prin care se susţine încãlcarea dreptului partii la apãrare, prin aceea ca partea nu a fost citata la judecata în fond a exceptiei, este, de asemenea, neîntemeiat. Potrivit art. 24 alin. (2) din Legea nr. 47/1992, atunci când excepţia de neconstituţionalitate este vadit nefondata, soluţia se adopta de completul de judecata, cu unanimitate de voturi, fãrã citarea pãrţilor. Garanţia prevãzutã de legiuitor pentru pãrţi este aceea ca o atare soluţie poate fi pronunţatã numai cu unanimitate de voturi, iar impotriva deciziei se poate exercita calea de atac a recursului, care, în toate cazurile, se soluţioneazã cu citarea pãrţilor şi a Ministerului Public, asigurându-se astfel dreptul la apãrare. În acest sens este şi practica jurisdicţionalã a Curţii, asa cum rezulta din deciziile nr. 39 din 7 iulie 1993 şi nr. 114 din 8 octombrie 1996, publicate în Monitorul Oficial al României Partea I, nr. 179 din 27 iulie 1993, respectiv, nr. 294 din 19 noiembrie 1996.
Şi motivul de recurs referitor la situaţia de fapt a imobilului în litigiu urmeazã a fi respins, deoarece, potrivit art. 29 din Regulamentul de organizare şi funcţionare a Curţii Constituţionale, aceasta nu statueazã decât asupra problemelor de drept, fiind de competenta exclusiva a instanţei judecãtoreşti sa se pronunţe cu privire la situaţia de fapt şi la interpretarea legii în funcţie de aceasta situaţie.
Decizia Curţii nr. 145 din 25 noiembrie 1996 este criticata atât prin recurs, cat şi prin notele scrise depuse la dosar, şi cu privire la faptul ca se întemeiazã pe decizii anterioare, definitive, sustinandu-se ca acestea sunt obligatorii numai în litigiul în care s-a invocat excepţia.
Critica formulatã nu este intemeiata. Obligativitatea deciziilor Curţii, potrivit art. 145 alin. (2) din Constituţie este erga omnes. O dispoziţie declarata neconstitutionala nu mai poate fi aplicatã, fiind contrarã principiului supremaţiei Constituţiei şi indatoririi constituţionale a cetãţenilor, prevãzute de art. 51, potrivit cãreia respectarea supremaţiei Constituţiei este obligatorie.
În acest sens este şi practica jurisdicţionalã a Curţii. Astfel, s-a statuat ca un text declarat neconstitutional nu mai poate fi aplicat, ca o excepţie admisã nu mai poate face obiectul unei noi excepţii, iar o decizie de respingere a unei excepţii este obligatorie cat timp motivele care au justificat-o subzistã în continuare, asa cum rezulta şi din Decizia nr. 59 din 14 mai 1996, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 325 din 5 decembrie 1996, şi Decizia nr. 58 din 14 mai 1996, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 324 din 4 decembrie 1996.
Regula obligativitatii erga omnes a deciziilor nu se confunda cu obligativitatea limitatã la autoritatea lucrului judecat a unei hotãrâri judecãtoreşti. Ea are o valoare de principiu, întrucât priveşte nemijlocit suprematia Constituţiei în cadrul sistemului juridic şi, deci, obligativitatea sa nu poate fi limitatã la litigiul din care a rezultat excepţia de neconstituţionalitate. În fond, controlul constituţionalitãţii legii are ca scop verificarea legitimitatii constituţionale a acesteia, dar nu în funcţie de cauza ce face obiectul litigiului în fata instanţelor judecãtoreşti, ci în funcţie de conformitatea legii cu prevederile constituţionale. Interpretarea şi aplicarea dispoziţiilor legale, inclusiv a celor de natura constituţionalã, la cauza ce face obiectul litigiului, este o problema exclusiv de competenta instanţelor judecãtoreşti. În contenciosul constituţional Curtea se pronunţa numai asupra problemelor de drept, în scopul verificãrii legitimitatii constituţionale a dispoziţiei legale care face obiectul exceptiei, adicã a mãsurii în care aceasta dispoziţie este conformã sau contrarã unei norme instituite la nivel de Constituţie. Tocmai de aceea art. 145 alin. (2) din Constituţie a prevãzut ca deciziile Curţii sunt obligatorii, fiind de neconceput ca o prevedere legalã sa fie sau nu constituţionalã în funcţie de diversitatea cauzelor deduse judecaţii. Aceasta trasatura este una dintre deosebirile fundamentale dintre controlul constituţionalitãţii legii prin intermediul Curţii Constituţionale, potrivit Constituţiei din anul 1991, şi controlul exercitat potrivit Constituţiei din anul 1923 care, la art. 103, prevedea în mod expres ca "judecata asupra inconstitutionalitatii legilor se margineste numai la cazul judecat".
Afirmatia ca ar exista o necorelare între considerentele şi dispozitivul deciziei atacate, deoarece în justificarea soluţiei Curtea a apreciat excepţia ca fiind inadmisibila şi lipsitã de obiect, iar în soluţia data a considerat excepţia ca vadit nefondata, nu poate fi reţinutã. Termenul vadit nefondata are, potrivit art. 24 alin. (2) din Legea nr. 47/1992, un caracter specific, de tehnica juridicã, ce nu se confunda cu înţelesul sau uzual, semantic sau etimologic. Potrivit dispoziţiilor legale menţionate, vadit nefondata este soluţia, indiferent de motivare, pentru respingerea unei excepţii fãrã citarea pãrţilor, atunci când completul de judecata, în unanimitate, o considera ca atare. Deci, în sensul Legii nr. 47/1992, respingerea unei excepţii ca vadit nefondate este şi în cazul în care aceasta excepţie este inadmisibila sau lipsitã de obiect, ca în cazul de fata.
În legatura cu noile texte constituţionale invocate în susţinerea motivelor de recurs şi în justificarea exceptiei este de menţionat ca existenta recursului în anulare, procedura legalã instituitã prin Codul de procedura civilã, nu poate fi consideratã, în nici un fel, contrarã prevederilor art. 1 alin. (3) din Constituţie, potrivit cãrora România este stat de drept, democratic şi social. Posibilitatea anulãrii unei hotãrâri judecãtoreşti, prin acest recurs, pentru depãşirea limitelor puterii judecãtoreşti sau când s-au sãvârşit infracţiuni de cãtre judecãtori în legatura cu hotãrârea pronunţatã, este, dimpotriva, o garanţie a legalitãţii şi principiului constituţional prevãzut de art. 123 alin. (1), conform cãruia justiţia se înfãptuieşte în numele legii, deci nu contrar ei. De asemenea, recursul în anulare nu este contrar universalitatii drepturilor instituite de art. 15 din Constituţie, nici garantarii dreptului de proprietate prevãzut de art. 41 şi nu are semnificatia unei restrangeri a acestui drept, potrivit art. 49 din Constituţie, întrucât, de principiu, un drept nu poate fi ocrotit decât cu condiţia de a se întemeia pe lege, adicã de a fi dobândit în mod legal.
Pentru motivele arãtate, în temeiul art. 144 lit. c) şi al art. 145 alin. (2) din Constituţie, al art. 13 alin. (1) lit. A.c), al art. 25 şi al art. 26 din Legea nr. 47/1992,
CURTEA
În numele legii
DECIDE:
Respinge recursul, declarat de Stoicescu Şerban Dinu impotriva Curţii Constituţionale nr. 145 din 25 noiembrie 1996.
Definitiva.
Pronunţatã în şedinţa din 21 mai 1997.
-------------
*) Decizia Curţii Constituţionale nr. 145 din 25 noiembrie 1996 a fost publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 53 din 31 martie 1997.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN MURARU
Magistrat-asistent
Gabriela Dragomirescu
---------------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
