Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
Lucian Mihai - preşedinte
Costica Bulai - judecãtor
Constantin Doldur - judecãtor
Gabor Kozsokar - judecãtor
Ioan Muraru - judecãtor
Nicolae Popa - judecãtor
Lucian Stangu - judecãtor
Florin Bucur Vasilescu - judecãtor
Romul Petru Vonica - judecãtor
Paula C. Pantea - procuror
Maria Bratu - magistrat-asistent.
Pe rol, soluţionarea exceptiei de neconstituţionalitate a art. 330^4 teza a doua din Codul de procedura civilã, invocatã de Parchetul General de pe lângã Curtea Suprema de Justiţie în Dosarul nr. 2.471/1996 al Curţii Supreme de Justiţie - Secţia civilã.
Preşedintele declara dezbaterile deschise.
La apelul nominal rãspunde Purcariu Petru, prin avocat Dochitescu Adriana. Lipseşte Consiliul Local al Municipiului Lugoj, pentru care procedura de citare este legal îndeplinitã.
Magistratul-asistent prezintã referatul cauzei. Fata de declaraţia pãrţilor ca nu au cereri de formulat, se constata cauza în stare de judecata şi se da cuvântul în fond pãrţilor.
Luând cuvântul, reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de admitere a exceptiei invocate, arãtând ca dispoziţiile art. 330^4 teza a doua din Codul de procedura civilã sunt neconstituţionale, deoarece transfera în competenta pãrţilor litigante atribuţii care, potrivit art. 130 din Constituţie, aparţin Ministerului Public.
Avocatul solicita admiterea exceptiei de neconstituţionalitate cu motivarea ca dispoziţiile art. 330^4 teza a doua din Codul de procedura civilã sunt neconstituţionale, întrucât, potrivit prevederilor art. 130 din Constituţie, declararea recursului în anulare constituie o prerogativa ce aparţine exclusiv procurorului general.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrãrile dosarului, constata urmãtoarele:
Curtea Suprema de Justiţie - Secţia civilã, prin Încheierea din 4 martie 1998, a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a art. 330^4 teza a doua din Codul de procedura civilã, ridicatã de Parchetul General de pe lângã Curtea Suprema de Justiţie.
În motivarea exceptiei, Parchetul General de pe lângã Curtea Suprema de Justiţie susţine ca dispoziţiile atacate contravin prevederilor art. 128 şi 130 din Constituţie, întrucât, din moment ce declararea recursului în anulare constituie o prerogativa care aparţine exclusiv procurorului general, ca reprezentant al Ministerului Public, este firesc ca retragerea acestei cai extraordinare de atac de cãtre initiatorul ei, conform art. 330^4 teza a doua din Codul de procedura civilã, sa reprezinte un exerciţiu al aceloraşi atribuţii, la indemana aceluiaşi subiect calificat, cu efect de stingere a litigiului respectiv. Prevederea atacatã este neconstitutionala deoarece transfera în competenta pãrţilor litigante atribuţii care, potrivit art. 130 din Constituţie, constituie apanajul exclusiv al Ministerului Public şi se exercita prin procurorii constituiţi în parchete, incalcandu-se astfel ordinea de drept.
Exprimandu-şi opinia, instanta de judecata apreciazã ca excepţia de neconstituţionalitate invocatã nu este intemeiata, deoarece, în temeiul principiului disponibilitatii, pãrţile pot "sa-şi manifeste dreptul de dispoziţie cu privire la dreptul subiectiv, iar negarea acestui drept echivaleaza cu încãlcarea principiului liberului acces la justiţie".
Potrivit art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicatã, s-au solicitat puncte de vedere preşedinţilor celor doua Camere ale Parlamentului şi Guvernului.
În punctul de vedere al Guvernului se apreciazã ca excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiatã, deoarece, cu privire la dispoziţiile art. 330^4 teza a doua din Codul de procedura civilã, Curtea Constituţionalã s-a pronunţat prin decizii definitive care, potrivit prevederilor art. 25 din Legea nr. 47/1992 şi ale art. 145 alin. (2) din Constituţie, sunt obligatorii şi produc efecte numai pentru viitor.
Preşedinţii celor doua Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, raportul întocmit de judecãtorul-raportor, susţinerile partii prezente, concluziile procurorului, dispoziţiile legale atacate, raportate la prevederile Constituţiei şi ale Legii nr. 47/1992, retine urmãtoarele:
În temeiul art. 144 lit. c) din Constituţie şi al art. 23 din Legea nr. 47/1992, republicatã, Curtea este competenta sa soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate invocatã.
Potrivit art. 330^4 teza a doua din Codul de procedura civilã, "pana la închiderea dezbaterilor procurorul general îşi poate retrage motivat recursul în anulare. În acest caz, pãrţile din proces pot cere continuarea judecaţii".
Acest text a fost atacat integral, de mai multe ori, cu excepţia de neconstituţionalitate, Curtea pronunţându-se, pentru prima oara, prin Decizia nr. 73 din 4 iunie 1996, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 255 din 22 octombrie 1996, în sensul ca dispoziţiile sale sunt constituţionale. În considerentele acestei decizii s-a reţinut ca "art. 330^4 din Codul de procedura civilã arata condiţiile în care procurorul general îşi poate retrage recursul în anulare şi consacra, totodatã, dreptul pãrţilor din proces de a stãrui pentru continuarea judecaţii. Or, prin aceste prevederi nu poate fi pusã în discuţie nici o situaţie conflictuala cu dispoziţiile Constituţiei". Decizia nu a fost atacatã cu recurs în ceea ce priveşte dispoziţiile art. 330 4 , astfel ca ea a rãmas definitiva.
Faptul ca întregul text a fost declarat constituţional nu a împiedicat pãrţile, în alte cauze, sa invoce excepţia de neconstituţionalitate a aceluiaşi text, Curtea mentinand, prin deciziile pronunţate, aceeaşi soluţie de constitutionalitate, întrucât nu au intervenit elemente noi care sa facã necesarã reconsiderarea practicii sale.
Cu privire la dispoziţiile art. 330^4 teza a doua din Codul de procedura civilã, Curtea s-a pronunţat şi prin deciziile nr. 67 şi 68 din 16 aprilie 1998, publicate în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 195 din 26 mai 1998, respingând aceasta excepţie. Pentru a se pronunţa aceasta soluţie s-a reţinut, în esenta, ca textele care reglementeazã recursul în anulare, inclusiv art. 330^4 teza a doua din Codul de procedura civilã, nu contravin art. 125 şi 128 din Constituţie, deoarece faptul ca o cale de atac, care se poate exercita numai de cãtre procurorul general, este continuatã, în caz de renunţare a acestuia, la cererea uneia dintre pãrţi, nu este o problema de constitutionalitate, ci de opţiune legislativã care nu poate fi cenzurata de justiţia constituţionalã. S-a reţinut, de asemenea, ca posibilitatea partii interesate de a cere continuarea judecãrii recursului în anulare, în cazul în care procurorul general l-a retras, nu contravine nici unei prevederi constituţionale, deoarece art. 128 şi 130 din Constituţie nu sunt afectate, iar exercitarea recursului în anulare s-a fãcut în condiţiile legii şi partea nu va putea susţine un alt motiv decât cel invocat de procurorul general, dar, desigur, în lumina intereselor sale.
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 144 lit. c) şi al art. 145 alin. (2) din Constituţie, precum şi al art. 13 alin. (1) lit. A.c) şi al art. 23 din Legea nr. 47/1992, republicatã,
CURTEA
În numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 330^4 teza a doua din Codul de procedura civilã, invocatã de Parchetul General de pe lângã Curtea Suprema de Justiţie în Dosarul nr. 2.471/1996 al Curţii Supreme de Justiţie - Secţia civilã.
Definitiva.
Pronunţatã în şedinţa publica din data de 29 septembrie 1998.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
LUCIAN MIHAI
Magistrat-asistent,
Maria Bratu
----------------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
