Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
Florin Bucur Vasilescu - preşedinte
Costica Bulai - judecãtor
Antonie Iorgovan - judecãtor
Lucian Stangu - judecãtor
Victor Dan Zlatescu - judecãtor
Raul Petrescu - procuror
Constantin Burada - magistrat-asistent
Pe rol pronunţarea asupra recursului declarat de Societatea de Vinatoare "Mistretul" Bacau impotriva <>Deciziei Curţii Constituţionale nr. 60 din 7 iunie 1995 .
Dezbaterile au avut loc în şedinţa publica din 14 noiembrie 1995, susţinerile pãrţilor fiind consemnate în încheierea din aceeaşi data. Curtea, avînd nevoie de timp pentru deliberare, a aminat pronunţarea pentru data de 21 noiembrie 1995, cînd a adoptat prezenta decizie.
CURTEA,
avînd în vedere actele şi lucrãrile dosarului, constata ca:
Prin Decizia nr. 60 din 7 iunie 1995 s-a respins excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 9 lit. a) şi ale <>art. 17 lit. c) din Decretul nr. 367/1971 , invocatã de Societatea de Vinatoare "Mistretul" Bacau în Dosarul nr. 1.741/1994 al Curţii de Apel Bacau, Secţia contencios administrativ. Totodatã, s-a fãcut un apel cãtre cele doua Camere ale Parlamentului României pentru elaborarea unui nou cadru legislativ privind vinatoarea şi regimul juridic al armelor de vinatoare, în vederea realizãrii unei depline concordante cu prevederile constituţionale referitoare la dreptul de asociere, dreptul de proprietate, precum şi la obligaţia statului de a asigura exploatarea resurselor naturale în conformitate cu interesul naţional, ocrotirea mediului înconjurãtor şi menţinerea echilibrului ecologic.
Prin excepţia invocatã de Societatea de Vinatoare "Mistretul" Bacau în fata Curţii de Apel Bacau, Secţia contencios administrativ, se susţine ca art. 9 şi <>art. 17 lit. c) din Decretul nr. 367/1971 sînt abrogate potrivit art. 150 alin. (1) din Constituţie, întrucît se face o discriminare de tratament între Asociaţia Generalã a Vinatorilor şi Pescarilor Sportivi (A.G.V.P.S.) şi celelalte societãţi de vinatoare, eliberarea permiselor de portarma facindu-se numai membrilor celei dintii, şi, totodatã, se incalca dreptul la libera asociere, deoarece membrii asociaţiilor vinatoresti nu pot practica vinatoarea, dacã nu sînt membri ai A.G.V.P.S.
Prin decizia atacatã cu recurs, excepţia de neconstituţionalitatea a fost respinsã, reţinîndu-se, în esenta, ca, regimul armelor de foc fiind prin excelenta de drept public, apare justificatã prevederea ce conditioneaza calitatea de vinator de cea de membru al A.G.V.P.S., care se dobîndeşte ca urmare a unei pregatiri specifice, verificata prin anumite teste; finalitatea acestei prevederi depãşeşte însã problema deţinerii armelor de vinatoare - prevenindu-se ca astfel de arme sa între în posesia unor persoane neabilitate legal -, ea antrenind considerente de deontologie cinegetica şi de asigurare a echilibrului ecologic; aceste aspecte conduc la înlãturarea sustinerii ca ar exista o discriminare între diferitele asociaţii vinatoresti. De asemenea, a fost înlãturatã şi critica facuta în sensul ca dispoziţiile atacate incalca dreptul la asociere, deoarece acesta, potrivit practicii Curţii Constituţionale, se poate exercita numai cu respectarea legii şi nu impotriva ei; reunirea vinatorilor în alte asociaţii nu este cu nimic împiedicatã de lege, condiţia ca aceştia sa facã parte din A.G.V.P.S. fiind de natura sa asigure respectarea tuturor cerinţelor legale.
Impotriva acestei decizii, Societatea de Vinatoare "Mistretul" Bacau a declarat recurs invocind, în principal, aceleaşi obiecţii ca şi în fata completului de fond, respectiv ca prevederile art. 9 şi ale <>art. 17 lit. c) din Decretul nr. 367/1971 sînt discriminatorii, deoarece numai membrii A.G.V.P.S. pot fi autorizaţi sa aibã arme de vinatoare, şi, totodatã, sînt contrare dreptului la asociere prevãzut în art. 37 alin. (1) din Constituţie.
Se mai susţine ca între considerente şi dispozitivul deciziei exista neconcordanta, deoarece, deşi se respinge excepţia, se solicita celor doua Camere ale Parlamentului României sa instituie un nou cadru legislativ privind vinatoarea şi regimul juridic al armelor de vinatoare.
De asemenea, se considera ca soluţia este contrarã şi Deciziei nr. 2/1993, prin care Curtea Constituţionalã a constatat ca art. 9 şi <>art. 17 din Decretul nr. 367/1971 sînt neconstituţionale.
CURTEA,
examinînd decizia atacatã, motivele de recurs invocate şi raportul judecãtorului-raportor, retine urmãtoarele:
Prima critica, în sensul ca prevederile art. 9 şi ale <>art. 17 lit. c) din Decretul nr. 367/1971 sînt discriminatorii şi incalca dreptul la libera asociere, nu poate fi primitã.
Constituţia României, în art. 37 alin. (1), consfinţeşte dreptul de libera asociere în partide politice, sindicate şi alte forme de asociere, în sensul tratatelor internaţionale la care ţara noastrã este parte.
Dispoziţiile atacate nu pot fi considerate neconstituţionale, asa cum se susţine şi în recurs, deoarece ele nu se referã citusi de puţin la libertatea de asociere. Însuşi faptul ca astfel de organizaţii de vinatoare, cum este Societatea de Vinatoare "Mistretul" Bacau, au primit autorizaţia legalã de a se constitui şi de a funcţiona, confirma aceasta libertate.
Încredinţarea sarcinii de constatare a calitãţii de vinator Asociaţia Generalã a Vinatorilor şi Pescarilor Sportivi nu infirma acest drept, ci face parte din regimul pe care legea îl reglementeazã pentru portul armelor de vinatoare. Instituirea unui regim specific pentru anumite categorii de raporturi juridice nu reprezintã instaurarea unei discriminãri pe criteriile la care se referã art. 4 alin. (2) din Constituţie.
Împrejurarea ca, în stadiul actual al legislaţiei, se încredinţeazã eliberarea autorizaţiilor de vinatoare unei persoane juridice fãrã caracter statal, la nivel naţional, nu contravine nici principiilor generale legate de funcţionarea persoanelor juridice, nici modului în care statul organizeazã exerciţiul unor activitãţi de interes privat. Este cunoscut atît practicii, cît şi doctrinei din România interbelica faptul ca statul poate autoriza persoane juridice de interes privat sa desfãşoare anumite activitãţi pentru a satisface un interes general, singurul avut în vedere în acest scop. Acest interes, în cazul de fata, îl constituie deţinerea şi utilizarea corespunzãtoare a armelor de vinatoare, problemele deontologiei vinatorii, ocrotirii mediului, realizãrii unei politici cinegetice adecvate, precum şi prevenirea eventualelor infracţiuni sau a unor accidente ce pot surveni în cazul desfãşurãrii acţiunilor de vinatoare de cãtre persoane insuficient pregãtite. Acesta este de altfel şi obiectul principal al eliberãrii autorizaţiei de vinatoare în anumite condiţii de cãtre A.G.V.P.S.
Asemenea împuterniciri acordate unor persoane juridice de interes privat sînt reglementate şi în alte tari cu tradiţie democratica, recunoscindu-li-se calitatea de a acţiona în interes public, cu condiţia ca acest lucru sa se întemeieze pe un interes general cert, care sa rezulte dintr-o recunoaştere oficialã - şi în primul rind, pe cale legislativã -, apoi sa li se atribuie prerogative de putere publica pentru îndeplinirea acestui interes - ceea ce chiar presupune instituirea anumitor obligaţii pentru cei interesaţi - şi, în sfîrşit, sa existe un control al administraţiei asupra modului în care persoanele respective îndeplinesc prerogativele ce li s-au încredinţat.
Acestor deziderate le corespund, cel puţin în etapa actuala a legislaţiei, reglementãrile legale în vigoare cuprinse în <>Decretul nr. 367/1971 , astfel cum a fost modificat prin Legea nr. 126/1995 privind regimul materialelor explozibile, şi în Legea nr. 26/1976 privind economia vinatului şi vinatoarea.
Este de menţionat ca, în speta, se pun doua probleme deosebite: pe de o parte, aceea a dreptului de asociere, iar, pe de alta parte, aceea a regimului de eliberare a permiselor de portarma. Dreptul de asociere asigura realizarea unor interese private în concordanta cu cele generale referitoare la condiţiile de exercitare a acestui drept, pe cînd regimul armelor, inclusiv al celor de vinatoare, are, îndeosebi, un caracter de protecţie impus de necesitatea de a se evita utilizarea armelor în scopuri antisociale.
De aceea, asa cum în mod întemeiat s-a reţinut în decizia critica, "dreptul de asociere se poate exercita numai cu respectarea legii şi nu impotriva ei". În consecinta, condiţia prevãzutã în art. 9 lit. a) şi în <>art. 17 lit. c) din Decretul nr. 367/1971 nu este antinomica cu dreptul de asociere. Un membru al A.G.V.P.S. se poate asocia, potrivit art. 37 alin. (1) din Constituţie, într-o societate de vinatoare paralela, fiind deopotrivã legat de regulile specifice statutului sau de vinator, cît şi de cele privind calitatea sa de asociat.
Pentru aceleaşi considerente nu este intemeiata nici critica potrivit cãreia dispozitivul deciziei ar contraveni argumentelor reţinute în motivare. Într-adevãr, în momentul în care alte asociaţii de vinatoare vor dovedi ca au capacitatea sa acţioneze cu aceeaşi eficacitate ca şi A.G.V.P.S., li se vor asigura, probabil, aceleaşi condiţii legale. Acesta este sensul apelului pe care decizia îl face celor doua Camere ale Parlamentului pentru adoptarea unei noi reglementãri privind vinatoarea şi regimul juridic al armelor de vinatoare şi el nu este de natura sa contrazica cele reţinute în decizie, prin care s-a constatat justificat ca textele atacate sînt constituţionale.
În fine, este nefondata şi critica potrivit cãreia decizia atacatã cu recurs ar contrazice Decizia Curţii Constituţionale nr. 2/1993, prin care s-ar fi constatat ca dispoziţiile art. 9 şi ale <>art. 17 lit. c) din Decretul nr. 367/1971 sînt neconstituţionale. Din examinarea acestei decizii se constata, dimpotriva, ca excepţia a fost respinsã ca vadit nefondata, astfel încît Curtea nu s-a pronunţat asupra constituţionalitãţii celor doua articole.
Examinînd şi din oficiu decizia atacatã, în temeiul art. 304^1 din Codul de procedura civilã, se constata ca nu exista motive care sa conducã la desfiinţarea ei.
Fata de cele arãtate, vazind şi prevederile art. 144 lit. c) din Constituţie, precum şi pe cele ale art. 1, art. 3, art. 13 alin. (1) lit. A.c), art. 25 şi ale art. 26 din Legea nr. 47/1992, cu majoritate de voturi,
CURTEA
În numele legii
DECIDE:
Respinge recursul declarat de Societatea de Vinatoare "Mistretul", cu sediul în Bacau, Pasajul Revoluţiei nr. 8, judeţul Bacau, impotriva <>Deciziei Curţii Constituţionale nr. 60 din 7 iunie 1995 .
Definitiva.
Pronunţatã în şedinţa publica din 21 noiembrie 1995.
PREŞEDINTE,
conf. univ. dr. Florin Bucur Vasilescu
Magistrat-asistent,
Constantin Burada
OPINIE SEPARATĂ
La prima vedere, teza susţinutã în opinia majoritara pare adevarata, dar numai la o interpretare de suprafata a sistemului legislativ. La o analiza adincita se constata ca fundamentele de la care se pleacã, anume "practica şi doctrina din România interbelica", respectiv reglementãrile din "tari cu tradiţie democratica", logic, trebuiau sa conducã la admiterea exceptiei de neconstituţionalitate. Traditia româneascã din perioada interbelica, cît şi reglementãrile din "tari cu tradiţie democratica" presupun o legislaţie asezata într-o rigoare democratica. Este de la sine înţeles ca realitati juridice, care au fost elaborate într-un regim politic autoritar, nu pot fi menţinute, ca principiu, tale quale, în condiţiile în care a intrat în vigoare o Constituţie democratica. <>Decretul nr. 367/1971 , cît şi Legea nr. 26/1976 privind economia vinatului şi vinatoarea, prin raportare la Constituţie, nu pot fi interpretate numai în sensul apãrãrii "dreptului de monopol" al unei organizaţii neguvernamentale, în speta A.G.V.P.S., cum se procedeazã în opinia majoritara, ci şi în sensul apãrãrii drepturilor şi libertãţilor fundamentale ale cetãţenilor.
Intrarea în vigoare a Constituţiei din anul 1991 schimba fundamental relaţia dintre autoritatea de stat şi cetãţean, aspect care rezulta expres din scara valorilor supreme consacrate de art. 1 alin. (3) din Constituţie: "România este stat de drept, democratic şi social, în care demnitatea omului, drepturile şi libertãţile cetãţenilor, libera dezvoltare a personalitãţii umane, dreptatea şi pluralismul politic, reprezintã valori supreme şi sînt garantate".
Actele normative adoptate în vechiul regim, excesive în ceea ce priveşte garantarea autoritãţii statului, în detrimentul drepturilor şi libertãţilor cetãţeanului, cum este şi cazul <>Decretului nr. 367 din 18 octombrie 1971 , nu pot fi considerate în vigoare, fata de litera şi spiritul Constituţiei, inclusiv ale art. 150, decît dacã le consideram implicit modificate, astfel încît ele sa îngãduie şi realizarea drepturilor fundamentale ale cetãţenilor. Intrarea deci în vigoare a Constituţiei a reclamat, pe de o parte, înlãturarea elementelor din legislaţie, specifice unui stat autoritar, iar, pe de alta parte, revitalizarea elementelor liberale, cãzute în desuetudine, evident, cele din actele normative care nu au fost abrogate în mod expres, cum este şi cazul Legii nr. 21 din 1924, cu privire la asociaţii şi fundaţii.
De altfel, revitalizarea Legii nr. 21/1924 s-a fãcut imediat dupã Revoluţia din decembrie 1989, prin Decretul-lege nr. 8 din 31 decembrie 1989. Acest act normativ, dupã cum rezulta şi din titlul sau, se referã la partide politice şi organizaţii obşteşti, reglementind însã numai regimul înregistrãrii partidelor politice, lasind sa se înţeleagã ca restul "organizaţiilor obşteşti" se înregistreazã în condiţiile dreptului comun (art. 3), respectiv ale Legii nr. 21/1924.
Se poate spune ca toate organizaţiile obşteşti existente la data intrãrii în vigoare a Decretului-lege nr. 8/1989, pentru a dobîndi un statut legal, urmau sa parcurga procedura stabilitã de Legea nr. 21/1924, fiind vorba exclusiv de persoane juridice civile. Societatea de Vinatoare "Mistretul" Bacau s-a înfiinţat, asadar, potrivit Legii nr. 21/1924, fiind constituitã în baza Sentinţei civile nr. 73/P.J. din 11 noiembrie 1991 a Judecãtoriei Bacau.
<>Decretul nr. 367/1971 , în art. 9 lit. a) şi în art. 17 lit. c), conditioneaza autorizarea deţinerii de arme de vinatoare de calitatea de membru al Asociaţiei Generale a Vinatorilor şi Pescarilor Sportivi, pentru ca la data respectiva numai aceasta asociaţie era admisã, Legea nr. 21/1924 fiind consideratã, cum s-a menţionat mai sus, desueta. De altfel, în condiţiile legislaţiei vechiului regim, nici nu mai exista diferenţa dintre persoane morale de drept civil şi persoane morale de drept public, nici cea dintre stabilimente publice şi stabilimente de utilitate publica, ci se vorbea generic despre persoane juridice în sfera cãrora intrau şi "organizaţiile de masa şi obşteşti", iar A.G.V.P.S. era una dintre aceste organizaţii, legea stabilindu-i însã anumite sarcini.
O data ce a intrat în vigoare Decretul-lege nr. 8/1989 şi apoi noua Constituţie, care au ingaduit reactualizarea Legii nr. 21/1924, constituindu-se şi alte asociaţii ale vinatorilor, este de la sine înţeles ca "statutul legal" al unei asociaţii a vinatorilor din vechiul regim s-a extins şi asupra noilor asociaţii. Asociaţiile constituite pe baza acestei legi, între care şi Societatea de Vinatoare "Mistretul" Bacau, nu puteau lua fiinta, dacã scopul lor nu era de interes public şi dacã nu obtineau avizul autoritãţii administraţiei de stat competente, cerut de Legea nr. 21/1924.
De vreme ce acest aviz a fost obţinut, Societatea de Vinatoare "Mistretul" Bacau, ca persoana juridicã civilã, a dobîndit, de la data constituirii legale, dreptul de a-şi desfasura activitatea potrivit legii, pentru realizarea scopului, prevãzut de statut.
Rezulta ca unei asociaţii de vinatoare legal constituitã îi sînt aplicabile drepturile şi obligaţiile corespunzãtoare stabilite prin lege pentru A.G.V.P.S., inclusiv eliberarea permiselor de vinatoare, o alta soluţie fãcînd imposibila realizarea scopului pentru care asociaţia a fost înfiinţatã.
Prin urmare, art. 9 lit. a) şi <>art. 17 lit. c) din Decretul nr. 367/1971 , cît şi art. 15 alin. 5 din Legea nr. 26/1976 trebuie sa le consideram implicit modificate, prin intrarea în vigoare a Decretului-lege nr. 8/1989, în sensul ca dispoziţiile respective sînt, deopotrivã, aplicabile oricãrei asociaţii de vinatoare care s-a constituit legal. Numai astfel aceste prevederi nu intra sub incidenta art. 150 alin. (1) din Constituţie.
Aceasta concluzie, de altfel, este subinteleasa şi din Decizia nr. 60 din 7 iunie 1995 a Curţii Constituţionale, atacatã cu recurs, de vreme ce, chiar în dispozitiv se menţioneazã ca instanta "face un apel cãtre cele doua Camere ale Parlamentului pentru elaborarea unui nou cadru legislativ privind vinatoarea şi regimul juridic al armelor de vinatoare, în vederea realizãrii unei depline concordante cu prevederile constituţionale referitoare la dreptul de asociere, dreptul de proprietate, precum şi la obligaţia statului de a asigura exploatarea resurselor naturale, în conformitate cu interesul naţional, ocrotirea mediului înconjurãtor şi menţinerea echilibrului ecologic".
Se recunoaşte, asadar, ca nu exista o "deplina concordanta cu prevederile constituţionale", legislaţia nu a fost deci expres modificatã spre a se realiza, inclusiv tehnic-juridic, aceasta concordanta, dar acest lucru abia ne obliga sa interpretam normele anterioare Constituţiei în sensul menţionat mai sus, adicã al modificãrii lor implicite, şi nu în sensul aplicãrii în redactarea iniţialã, ca şi cum nu ar exista Decretul-lege nr. 8/1989.
Ca atare, instanta de fond ar fi trebuit sa admitã excepţia de neconstituţionalitate şi sa dea punctului 1 din dispozitivul deciziei o redactare în genul:
"Constata ca prevederile art. 9 lit. a) şi ale <>art. 17 lit. c) din Decretul nr. 367/1971 , ce fac obiectul exceptiei de neconstituţionalitate invocate de Societatea de Vinatoare "Mistretul" Bacau în Dosarul nr. 1.741/1994 al Curţii de Apel Bacau, Secţia contencios administrativ, sînt constituţionale numai dacã ele se aplica şi altor asociaţii de vinatoare constituite legal".
Numai în felul acesta între cele doua puncte ale dispozitivului exista o consonanta logica.
JUDECĂTOR,
prof. univ. dr. Antonie Iorgovan
-------------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
