Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
DECIZIE nr. 117 din 16 februarie 2006 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 6 alin. (2) propozitia finala din Legea nr. 213/1998 privind proprietatea publica si regimul juridic al acesteia si ale art. 46 alin. (1) si (3) din Legea nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate in mod abuziv in perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989
EMITENT: CURTEA CONSTITUTIONALA PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 259 din 22 martie 2006
Ioan Vida - preşedinte
Nicolae Cochinescu - judecãtor
Constantin Doldur - judecãtor
Acsinte Gaspar - judecãtor
Kozsokar Gabor - judecãtor
Petre Ninosu - judecãtor
Ion Predescu - judecãtor
Antonia Constantin - procuror
Benke Karoly - magistrat-asistent
Pe rol se aflã soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 6 alin. (2) propoziţia finalã din Legea nr. 213/1998 privind proprietatea publicã şi regimul juridic al acesteia şi ale <>art. 47 alin. (1) şi (3) din Legea nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, excepţie ridicatã de Casa de Ajutor Reciproc a Salariaţilor din U.C.M.R. şi alte Instituţii din Reşiţa şi Casa de Ajutor Reciproc a Salariaţilor din C.S.R. din Reşiţa în Dosarul nr. 9.484/2005 al Curţii de Apel Timişoara - Secţia civilã.
La apelul nominal rãspund autorii excepţiei, prin consilier juridic, precum şi pãrţile Biserica Reformatã Buziaş şi Biserica Creştinã Baptistã "Betezda" Buziaş, constatându-se lipsa celorlalte pãrţi, faţã de care procedura de citare a fost legal îndeplinitã.
Reprezentantul autorilor excepţiei solicitã admiterea acesteia, arãtând, în esenţã, cã prevederile legale criticate încalcã accesul liber la justiţie, întrucât dupã intrarea în vigoare a <>Legii nr. 10/2001 nu se mai poate exercita acţiunea în revendicare potrivit dispoziţiilor Codului civil în ceea ce priveşte imobilele preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989.
Reprezentantul celorlalte douã pãrţi prezente solicitã respingerea excepţiei, invocând în acest sens jurisprudenţa în materie a Curţii Constituţionale.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere ca inadmisibilã a excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 6 alin. (2) propoziţia finalã din Legea nr. 213/1998 , arãtând cã aspectele criticate ţin de tehnica legislativã şi excedeazã competenţei Curţii. În ceea ce priveşte excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 46 alin. (1) şi (3) din Legea nr. 10/2001 , se apreciazã cã aceasta este neîntemeiatã, invocându-se în acest sens jurisprudenţa Curţii.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrãrile dosarului, constatã urmãtoarele:
Prin Încheierea din 17 noiembrie 2005, pronunţatã în Dosarul nr. 9.484/2005, Curtea de Apel Timişoara - Secţia civilã a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 6 alin. (2) propoziţia finalã din Legea nr. 213/1998 privind proprietatea publicã şi regimul juridic al acesteia şi ale <>art. 47 alin. (1) şi (3) din Legea nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, excepţie ridicatã de Casa de Ajutor Reciproc a Salariaţilor din U.C.M.R. şi alte Instituţii din Reşiţa şi Casa de Ajutor Reciproc a Salariaţilor din C.S.R. din Reşiţa într-un litigiu având ca obiect soluţionarea recursului declarat de acestea împotriva unei decizii prin care s-a respins ca inadmisibilã acţiunea în revendicare formulatã de autorii excepţiei.
În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorii acesteia susţin cã prevederile legale criticate contravin dispoziţiilor constituţionale ale art. 16 alin. (1) şi (2), ale art. 21 alin. (1), ale art. 44 alin. (1) şi (2), ale art. 53 alin. (1) şi (2), ale art. 124 alin. (1), (2) şi (3), ale art. 136 alin. (1) şi (5), ale art. 148 alin. (2) şi ale art. 154 alin. (1). Totodatã, se susţine cã sunt încãlcate şi prevederile art. 6 paragraful 1 şi ale art. 14 din Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale, ale art. 1 din Primul Protocol adiţional la Convenţie, ale art. 1 teza întâi şi ale art. 7 din Declaraţia Universalã a Drepturilor Omului, precum şi ale art. 14 pct. 1 teza întâi şi ale art. 26 din Pactul internaţional cu privire la drepturile civile şi politice.
Autorii excepţiei considerã, în esenţã, cã textele legale criticate încalcã <>art. 16 alin. (1) din Constituţie, întrucât dupã apariţia Legii nr. 10/2001 persoanele îndreptãţite nu pot formula acţiuni în revendicare pe calea dreptului comun, în timp ce persoanele care au introdus asemenea acţiuni anterior apariţiei <>Legii nr. 10/2001 pot formula, în anumite condiţii, o nouã acţiune în baza <>Legii nr. 10/2001 . În consecinţã, se apreciazã cã s-a consfinţit lipsirea unei categorii de persoane de posibilitatea de a mai formula acţiuni în revendicare pe calea dreptului comun.
Curtea de Apel Timişoara - Secţia civilã apreciazã cã excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiatã.
Potrivit prevederilor <>art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicatã preşedinţilor celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
Guvernul apreciazã cã excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiatã.
Avocatul Poporului considerã cã excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiatã.
Preşedinţii celor douã Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecãtorul-raportor, notele scrise depuse, susţinerile pãrţilor prezente, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei şi <>Legea nr. 47/1992 , reţine urmãtoarele:
Curtea Constituţionalã a fost legal sesizatã şi este competentã, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin. (2), ale <>art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992 , sã soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile <>art. 6 alin. (2) propoziţia finalã din Legea nr. 213/1998 privind proprietatea publicã şi regimul juridic al acesteia, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 448 din 24 noiembrie 1998, şi ale <>art. 47 alin. (1) şi (3) din Legea nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, devenite art. 46 alin. (1) şi (3) în urma republicãrii legii în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 798 din 2 septembrie 2005.
Dispoziţiile legale criticate au urmãtorul cuprins:
- <>Art. 6 alin. (2) din Legea nr. 213/1998 : "Bunurile preluate de stat fãrã un titlu valabil, inclusiv cele obţinute prin vicierea consimţãmântului, pot fi revendicate de foştii proprietari sau de succesorii acestora, dacã nu fac obiectul unor legi speciale de reparaţie.";
- <>Art. 46 alin. (1) şi (3) din Legea nr. 10/2001 : "(1) Prevederile prezentei legi sunt aplicabile şi în cazul acţiunilor în curs de judecatã, persoana îndreptãţitã putând alege calea aceste legi, renunţând la judecarea cauzei sau solicitând suspendarea cauzei. [...]
(3) În cazul în care persoanei îndreptãţite i s-a respins, prin hotãrâre judecãtoreascã definitivã şi irevocabilã, acţiunea privind restituirea în naturã a bunului solicitat, termenul de notificare prevãzut la art. 22 alin. (1) curge de la data rãmânerii definitive şi irevocabile a hotãrârii judecãtoreşti."
Textele constituţionale invocate în susţinerea excepţiei sunt cele ale art. 16 alin. (1) şi (2) privind egalitatea în drepturi, ale art. 21 alin. (1) privind accesul liber la justiţie, ale art. 44 alin. (1) şi (2) teza întâi privind dreptul de proprietate privatã, ale art. 53 privind restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertãţi, ale art. 124 privind înfãptuirea justiţiei, ale art. 136 alin. (1) şi (5) privind proprietatea, ale art. 148 alin. (2) privind integrarea în Uniunea Europeanã şi ale art. 154 alin. (1) privind conflictul temporal de legi.
Totodatã, în susţinerea excepţiei sunt invocate şi prevederile art. 6 paragraful 1 referitoare la un proces echitabil şi ale art. 14 privind egalitatea în drepturi din Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale, ale art. 1 privind protecţia dreptului de proprietate din Primul Protocol adiţional la Convenţie, ale art. 1 teza întâi şi ale art. 7 privind egalitatea în drepturi din Declaraţia Universalã a Drepturilor Omului, precum şi ale art. 14 pct. 1 teza întâi şi ale art. 26 privind egalitatea în drepturi din Pactul internaţional cu privire la drepturile civile şi politice.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate ridicatã, Curtea reţine urmãtoarele:
În esenţã, se susţine cã dispoziţiile legale criticate sunt discriminatorii, întrucât dupã apariţia <>Legii nr. 10/2001 persoanele îndreptãţite nu pot formula acţiuni în revendicare pe calea dreptului comun, în timp ce persoanele care au introdus asemenea acţiuni anterior apariţiei <>Legii nr. 10/2001 pot formula, în anumite condiţii, o nouã acţiune în baza <>Legii nr. 10/2001 .
Dispoziţiile legale criticate au mai format obiect al controlului de constituţionalitate, Curtea, prin mai multe decizii, constatând constituţionalitatea acestora.
Astfel, Curtea, prin <>Decizia nr. 136 din 21 octombrie 1998 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 448 din 24 noiembrie 1998, pronunţatã în cadrul controlului prealabil de constituţionalitate, cu privire la o criticã generalã a dispoziţiilor <>art. 6 din Legea nr. 213/1998 , a reţinut cã "stabilirea cuprinsului unei legi, aşadar alegerea reglementãrilor ce o compun, nu este o chestiune de constituţionalitate, ci, cel mult, una de tehnicã legislativã. În acest domeniu legiuitorul este, desigur, suveran".
În consecinţã, critica autorului excepţiei cu privire la propoziţia "dacã nu fac obiectul unor legi speciale de reparaţie" nu are semnificaţia în nici un caz a unei încãlcãri a textelor constituţionale invocate, având în vedere cã legiuitorul, în virtutea competenţelor sale constituţionale, este îndreptãţit sã impunã o reglementare specialã într-un anumit domeniu, aplicând astfel principiul specialia generalibus derogant.
În ceea ce priveşte critica de neconstituţionalitate a textului <>art. 46 alin. (1) din Legea nr. 10/2001 , Curtea constatã cã prin <>Decizia nr. 308 din 10 iulie 2003 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 547 din 30 iulie 2003, a respins o excepţie de neconstituţionalitate similarã, reţinând, în esenţã, cã persoanele îndreptãţite la mãsuri reparatorii sunt supuse aceluiaşi tratament juridic, în deplinã concordanţã cu principiul egalitãţii în drepturi a cetãţenilor, fãrã a se impune diferenţe pe planul regimului juridic.
De asemenea, Curtea, prin <>Decizia nr. 422 din 21 octombrie 2004 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 92 din 27 ianuarie 2005, a stabilit cã dispoziţiile <>art. 46 alin. (3) din Legea nr. 10/2001 sunt constituţionale, având în vedere cã mãsura prevãzutã de acest text legal este justificatã de scopul <>Legii nr. 10/2001 , care este acela de a repara prejudiciile suferite de foştii proprietari prin restituirea în naturã a imobilelor preluate în mod abuziv de cãtre stat sau, în cazul în care restituirea nu mai este posibilã, prin stabilirea unor mãsuri reparatorii prin echivalent. Totodatã, Curtea a stabilit cã textul de lege criticat asigurã persoanei îndreptãţite introducerea unei acţiuni în justiţie pentru ca instanţele judecãtoreşti sã se pronunţe cu privire la dreptul pretins. În consecinţã, nu se poate reţine vreo încãlcare a accesului liber la justiţie sau a dreptului de proprietate.
Neexistând elemente noi, de naturã a determina schimbarea jurisprudenţei Curţii, considerentele şi soluţia deciziilor menţionate îşi pãstreazã valabilitatea şi în prezenta cauzã.
Curtea constatã cã textele constituţionale ale art. 53, 124, ale art. 148 alin. (2) şi ale art. 154 alin. (1) nu au incidenţã, întrucât nu vizeazã aspecte ce ţin de prevederile legale supuse controlului de constituţionalitate.
Totodatã, Curtea reţine cã nu sunt încãlcate prevederile indicate din actele internaţionale invocate, având în vedere cã acestea îşi au corespondent în dispoziţiile constituţionale analizate mai sus.
Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al <>art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 6 alin. (2) propoziţia finalã din Legea nr. 213/1998 privind proprietatea publicã şi regimul juridic al acesteia şi ale <>art. 46 alin. (1) şi (3) din Legea nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, excepţie ridicatã de Casa de Ajutor Reciproc a Salariaţilor din U.C.M.R. şi alte Instituţii din Reşiţa şi Casa de Ajutor Reciproc a Salariaţilor din C.S.R. din Reşiţa în Dosarul nr. 9.484/2005 al Curţii de Apel Timişoara - Secţia civilã.
Definitivã şi general obligatorie.
Pronunţatã în şedinţa publicã din data de 16 februarie 2006.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Benke Karoly
------------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
