Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
Email RSS Trimite prin Yahoo Messenger pagina:   DECIZIE nr. 116 din 18 martie 2003  referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 38 din Codul familiei    Twitter Facebook
Cautare document
Copierea de continut din prezentul site este supusa regulilor precizate in Termeni si conditii! Click aici.
Prin utilizarea siteului sunteti de acord, in mod implicit cu Termenii si conditiile! Orice abatere de la acestea constituie incalcarea dreptului nostru de autor si va angajeaza raspunderea!
X

DECIZIE nr. 116 din 18 martie 2003 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 38 din Codul familiei

EMITENT: CURTEA CONSTITUTIONALA
PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 296 din 5 mai 2003
Nicolae Popa - preşedinte
Costica Bulai - judecãtor
Nicolae Cochinescu - judecãtor
Constantin Doldur - judecãtor
Kozsokar Gabor - judecãtor
Petre Ninosu - judecãtor
Şerban Viorel Stanoiu - judecãtor
Lucian Stangu - judecãtor
Ioan Vida - judecãtor
Florentina Balta - procuror
Mihaela Senia Costinescu - magistrat-asistent

Pe rol se afla soluţionarea exceptiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 38 din Codul familiei, excepţie ridicatã de Valentina Petrosanu în Dosarul nr. 1.872/2002 al Judecãtoriei Sectorului 2 Bucureşti.
La apelul nominal lipsesc pãrţile, fata de care procedura de citare este legal îndeplinitã.
Reprezentantul Ministerului Public considera excepţia de neconstituţionalitate ca fiind neîntemeiatã, întrucât textul de lege criticat nu contravine dispoziţiilor art. 44 din Constituţie. De altfel, se apreciazã ca în materia divorţului îşi gãseşte aplicare principiul "nemo auditur propriam turpitudinem allegans", astfel încât pentru pronunţarea desfacerii cãsãtoriei este necesarã constatarea culpei soţului parat.

CURTEA,

având în vedere actele şi lucrãrile dosarului, retine urmãtoarele:
Prin Încheierea din 10 septembrie 2002, pronunţatã în Dosarul nr. 1.872/2002, Judecãtoria Sectorului 2 Bucureşti a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 38 din Codul familiei, excepţie ridicatã de Valentina Petrosanu.
În motivarea exceptiei de neconstituţionalitate se susţine ca textul de lege criticat contravine prevederilor constituţionale referitoare la familie, întrucât permite desfacerea cãsãtoriei în situaţia în care soţul reclamant invoca şi dovedeşte sãvârşirea unor acţiuni culpabile imputabile numai lui, care au vãtãmat grav raporturile dintre soţi şi fac imposibila continuarea cãsãtoriei. Autoarea exceptiei mai arata ca soţul interesat se poate sustrage în mod nepermis de la îndatorirea de a asigura creşterea, educaţia şi instruirea copiilor, pentru ca în lipsa lui din cadrul familiei nu îşi va putea îndeplini îndatorirea constituţionalã prevãzutã de art. 44.
Judecãtoria Sectorului 2 Bucureşti apreciazã ca excepţia este neîntemeiatã, întrucât cãsãtoria nu poate fi desfãcutã în temeiul art. 38 din Codul familiei, dacã din probele administrate în dosarul cauzei rezulta culpa exclusiva a soţului reclamant. În aceasta situaţie, în lipsa unei cereri reconventionale a soţului parat prin care sa se solicite desfacerea cãsãtoriei, acţiunea reclamantului va fi respinsã.
Potrivit dispoziţiilor <>art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , republicatã, încheierea de sesizare a fost comunicatã preşedinţilor celor doua Camere ale Parlamentului, precum şi Guvernului, pentru a-şi formula punctele de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate ridicatã. De asemenea, în conformitate cu dispoziţiile <>art. 18^1 din Legea nr. 35/1997 , cu modificãrile ulterioare, s-a solicitat punctul de vedere al instituţiei Avocatul Poporului.
Preşedintele Camerei Deputaţilor arata ca baza familiei, cãsãtoria, constituie din punctul de vedere al legiuitorului nu doar o problema de ordin personal, ci una de interes social. Ca atare, vointa soţilor nu poate constitui prin ea însãşi un temei suficient pentru desfacerea cãsãtoriei. De aceea, manifestarea de vointa a soţilor sau numai a unuia dintre ei poate fi luatã în considerare pentru pronunţarea divorţului numai atunci când se bazeazã pe faptul imposibilitãţii continuãrii cãsãtoriei, datoritã unor motive temeinice, care sunt apreciate de cãtre autoritatea competenta.
Guvernul considera ca prevederile Codului familiei trebuie interpretate şi aplicate prin coroborare cu celelalte dispoziţii legale în materie de divorţ, respectiv cele cuprinse în Codul de procedura civilã. Din aceste dispoziţii rezulta ca doar culpa soţului reclamant nu este suficienta pentru a justifica prin ea însãşi desfacerea cãsãtoriei, operand principiul potrivit cãruia nimeni nu poate invoca propria culpa pentru a obţine recunoaşterea sau ocrotirea unui drept.
Avocatul Poporului apreciazã ca pentru pronunţarea desfacerii cãsãtoriei trebuie îndeplinite cumulativ doua condiţii: existenta unor motive temeinice datoritã cãrora raporturile dintre soţi sunt grav vãtãmate, respectiv imposibilitatea continuãrii cãsãtoriei, culpa singura a uneia dintre pãrţi nejustificand pronunţarea divorţului. Prin urmare, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 38 din Codul familiei este consideratã ca fiind neîntemeiatã.
Preşedintele Senatului nu a comunicat punctul sau de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Guvernului şi cel al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecãtorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate raportate la prevederile Constituţiei, precum şi dispoziţiile <>Legii nr. 47/1992 , retine urmãtoarele:
Curtea Constituţionalã este competenta, potrivit dispoziţiilor art. 144 lit. c) din Constituţie, ale art. 1 alin. (1), ale <>art. 2, 3, 12 şi 23 din Legea nr. 47/1992 , republicatã, sa soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate cu care a fost sesizatã.
Obiectul exceptiei de neconstituţionalitate îl constituie art. 38 din Codul familiei, care are urmãtorul conţinut:
"Art. 38. - Instanta judecãtoreascã poate desface cãsãtoria prin divorţ atunci când, datoritã unor motive temeinice, raporturile dintre soţi sunt grav vãtãmate şi continuarea cãsãtoriei nu mai este posibila.
Divorţul poate fi pronunţat şi numai pe baza acordului ambilor soţi, dacã sunt îndeplinite urmãtoarele condiţii:
a) pana la data cererii de divorţ a trecut cel puţin un an de la încheierea cãsãtoriei;
b) nu exista copii minori rezultaţi din cãsãtorie.
Oricare dintre soţi poate cere divorţul atunci când starea sãnãtãţii sale face imposibila continuarea cãsãtoriei.
La soluţionarea cererilor accesorii divorţului, referitoare la încredinţarea copiilor minori, obligaţia de întreţinere şi folosirea locuinţei, instanta va tine seama şi de interesele minorilor."
Autoarea exceptiei de neconstituţionalitate susţine ca dispoziţiile legale criticate contravin prevederilor constituţionale ale:
- Art. 44 alin. (1): "Familia se întemeiazã pe cãsãtoria liber consimţitã între soţi, pe egalitatea acestora şi pe dreptul şi îndatorirea pãrinţilor de a asigura creşterea, educaţia şi instruirea copiilor."
Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constata ca, departe de a incalca principiul constituţional al cãsãtoriei liber consimţite şi al egalitãţii între soţi, reglementarea instituţiei divorţului prin art. 38 din Codul familiei da expresie acestui principiu, stabilind condiţiile în care instanţele judecãtoreşti pot pronunţa desfacerea cãsãtoriei. Astfel, pronunţarea divorţului este subsecventa îndeplinirii cumulative a urmãtoarelor trei condiţii: existenta unor motive temeinice, apreciate ca atare de cãtre instanta judecãtoreascã, motive de natura a vãtãma în mod grav raporturile dintre soţi, astfel încât continuarea cãsãtoriei sa nu mai fie posibila, iar imposibilitatea continuãrii cãsãtoriei sa existe pentru cel care cere desfacerea ei. Prin urmare, culpa exclusiva a reclamantului nu justifica prin ea însãşi pronunţarea divorţului, dovada fiind şi practica instanţelor noastre în aceasta materie, care a fost consecventa în a respinge acţiunea de divorţ în situaţiile în care soţul parat s-a opus divorţului, iar probele administrate au evidenţiat culpa exclusiva a soţului reclamant, fãcând aplicarea principiului "nemo auditur propriam turpitudinem allegans". Într-o asemenea situaţie nu este îndeplinitã cerinta imposibilitãţii continuãrii cãsãtoriei pentru motive temeinice, faptele nelegale şi cele contrare regulilor moralei neputând constitui motive temeinice pentru cel care le-a sãvârşit.
Pe de alta parte, pentru divorţul reglementat de art. 38 alin. 2 din Codul familiei, bazat pe acordul ambilor soţi, legiuitorul a impus, de asemenea, îndeplinirea a doua condiţii cumulative: durata minima de un an a cãsãtoriei care se desface, precum şi inexistenta copiilor minori rezultaţi din cãsãtorie.
Condiţionarea pronunţãrii hotãrârii judecãtoreşti de desfacere a cãsãtoriei de respectarea unor cerinţe stabilite în mod imperativ de lege demonstreaza grija legiuitorului pentru menţinerea instituţiei cãsãtoriei, protejarea familiei şi înlãturarea posibilitatii de tratare cu usurinta a responsabilitãţilor fata de copiii minori rezultaţi din cãsãtorie.
În sfârşit, în condiţiile în care dispoziţiile legale prevãd expres obligaţiile pãrintelui divorţat, cãruia nu i s-a încredinţat copilul, fata de acesta, atât sub raport material, cat şi cu privire la sãnãtatea, dezvoltarea fizica, educarea, învãţãtura şi pregãtirea sa profesionalã, susţinerea autorului exceptiei în sensul ca divorţul, astfel cum este reglementat, ar permite sustragerea de la îndeplinirea acestor obligaţii, este lipsitã de temei.
Faptul ca în practica pot exista asemenea situaţii nu este imputabil reglementãrii legale în materie, ci unei aplicari deficitare a acesteia, datoratã, în primul rând, lipsei de diligenta sau pasivitatii pãrintelui divorţat cãruia i s-a încredinţat copilul, care nu înţelege sa valorifice mijloacele legale aflate la dispoziţia sa.

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 144 lit. c) şi al art. 145 alin. (2) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 13 alin. (1) lit. A.c), al art. 23 şi al <>art. 25 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , republicatã,

CURTEA
În numele legii
DECIDE:

Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 38 din Codul familiei, excepţie ridicatã de Valentina Petrosanu în Dosarul nr. 1.872/2002 al Judecãtoriei Sectorului 2 Bucureşti.
Definitiva şi obligatorie.
Pronunţatã în şedinţa publica din data de 18 martie 2003.

PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. NICOLAE POPA

Magistrat-asistent,
Mihaela Senia Costinescu
--------------
Da, vreau informatii despre produsele Rentrop&Straton. Sunt de acord ca datele personale sa fie prelucrate conform Regulamentul UE 679/2016

Comentarii


Maximum 3000 caractere.
Da, doresc sa primesc informatii despre produsele, serviciile etc. oferite de Rentrop & Straton.

Cod de securitate


Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
Rentrop & Straton
Banner5

Atentie, Juristi!

5 modele Contracte Civile si Acte Comerciale - conforme cu Noul Cod civil si GDPR

Legea GDPR a modificat Contractele, Cererile sau Notificarile obligatorii

Va oferim Modele de Documente conform GDPR + Clauze speciale

Descarcati GRATUIT Raportul Special "5 modele Contracte Civile si Acte Comerciale - conforme cu Noul Cod civil si GDPR"


Da, vreau informatii despre produsele Rentrop&Straton. Sunt de acord ca datele personale sa fie prelucrate conform Regulamentul UE 679/2016