Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
Email RSS Trimite prin Yahoo Messenger pagina:   DECIZIE nr. 115 din 24 februarie 2005  referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 62 si art. 63 alin. 1 din Codul de procedura penala    Twitter Facebook
Cautare document
Copierea de continut din prezentul site este supusa regulilor precizate in Termeni si conditii! Click aici.
Prin utilizarea siteului sunteti de acord, in mod implicit cu Termenii si conditiile! Orice abatere de la acestea constituie incalcarea dreptului nostru de autor si va angajeaza raspunderea!
X

DECIZIE nr. 115 din 24 februarie 2005 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 62 si art. 63 alin. 1 din Codul de procedura penala

EMITENT: CURTEA CONSTITUTIONALA
PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 309 din 13 aprilie 2005

Constantin Doldur - preşedinte
Nicolae Cochinescu - judecãtor
Aspazia Cojocaru - judecãtor
Acsinte Gaspar - judecãtor
Kozsokar Gabor - judecãtor
Petre Ninosu - judecãtor
Şerban Viorel Stãnoiu - judecãtor
Nicoleta Grigorescu - procuror
Marieta Safta - magistrat-asistent

Pe rol se aflã soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 62 şi art. 63 alin. 1 din Codul de procedurã penalã, ridicatã de Georgeta Ion în Dosarul nr. 3.250/2004 al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Secţia penalã.
La apelul nominal este prezentã personal Georgeta Ion, lipsind partea Stelicã Grecu, faţã de care procedura de citare a fost legal îndeplinitã.
Magistratul-asistent informeazã Curtea cã autoarea excepţiei a depus la dosar concluzii scrise, precum şi un set de acte.
Având cuvântul pe fond, Georgeta Ion învedereazã mai întâi cã în cuprinsul concluziilor scrise, referindu-se la jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului, a invocat în mod eronat cauza "Pandrea contra României", în realitate fiind vorba despre cauza "Pantea împotriva României". În susţinerea excepţiei aratã cã textele de lege criticate ar trebui sã facã referire şi la termenul în care se administreazã probele, fiind necesar ca sintagma "termen rezonabil" sã fie inclusã în cuprinsul acestor prevederi legale.
Reprezentantul Ministerului Public, arãtând cã în cauzã sunt criticate omisiuni legislative, pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca inadmisibilã.

CURTEA,

având în vedere actele şi lucrãrile dosarului, reţine urmãtoarele:
Prin Încheierea din 9 noiembrie 2004, pronunţatã în Dosarul nr. 3.250/2004, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Secţia penalã a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 62 şi art. 63 alin. 1 din Codul de procedurã penalã, ridicatã de Georgeta Ion în dosarul menţionat.
În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se susţine cã textele de lege criticate nu oferã protecţie suficientã faţã de "abuzurile, toleranţa sau pasivitatea oficialã a reprezentanţilor implicaţi în cercetarea şi supravegherea penalã a faptelor", ceea ce încalcã dreptul la un proces echitabil. Se susţine totodatã cã, "[...] fãrã sã se efectueze o anchetã oficialã din cauza opoziţiei poliţiei, prin interpretarea eronatã a faptelor şi împrejurãrilor s-a realizat o denegare de dreptate contrar articolelor [...] menţionate, întrucât elementul central al oricãrei proceduri penale condiţioneazã derularea sa echitabilã, prin calificarea juridicã a faptului ilicit, un rol important avându-l administrarea probelor, principiul egalitãţii armelor şi termenul rezonabil de soluţionare", precum şi faptul cã "nedezvãluirea unor probe, [...] folosirea de probe falsificate sau obţinute ilegal [...] au condus la nişte rezultate cu nişte consecinţe deosebit de grave".
Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Secţia penalã, exprimându-şi opinia asupra excepţiei de neconstituţionalitate, apreciazã cã aceasta este neîntemeiatã. Se aratã cã textele de lege criticate nu contravin normelor şi principiilor constituţionale invocate de autoarea excepţiei ci, dimpotrivã, "ele sunt concretizarea regulilor de bazã ale procesului penal privind rolul activ al organelor de urmãrire penalã şi al instanţelor de judecatã, în desfãşurarea procesului penal, precum şi aceea a aflãrii adevãrului în cadrul unui asemenea proces".
În conformitate cu dispoziţiile <>art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicatã preşedinţilor celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.
Guvernul apreciazã cã excepţia este neîntemeiatã, întrucât dispoziţiile constituţionale pretins încãlcate "nu au legãturã cu art. 62 şi art. 63 alin. 1 din Codul de procedurã penalã [...]". Se aratã cã acestea "sunt texte de aplicabilitate generalã, cuprinzând principii privind probele şi nu texte privind o anumitã procedurã derulatã într-o anumitã fazã de procedurã penalã". Se precizeazã totodatã cã, "referitor la situaţia concretã de fapt, aceasta este de competenţa exclusivã a instanţei de judecatã, fiind o problemã de aplicare a legii şi nu de competenţa Curţii Constituţionale".
Avocatul Poporului considerã cã normele criticate nu aduc atingere prevederilor art. 16 din Legea fundamentalã, atât timp cât este asiguratã egalitatea juridicã a cetãţenilor în utilizarea probelor, precum şi faptul cã acestea "nu contravin sub nici un aspect dreptului la un proces echitabil". Se aratã totodatã cã nu poate fi reţinutã critica în raport cu prevederile constituţionale ale art. 131 alin. (1), prerogativele încredinţate procurorului de cãtre legiuitor, privind aprecierea probelor în cursul urmãririi penale, fiind o expresie a rolului Ministerului Public.
În concluzie, Avocatul Poporului apreciazã cã excepţia este neîntemeiatã.
Preşedinţii celor douã Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate ridicatã.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecãtorul-raportor, susţinerile autoarei excepţiei, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi dispoziţiile <>Legii nr. 47/1992 , reţine urmãtoarele:
Curtea Constituţionalã este competentã, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale <>art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992 , sã soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate ridicatã.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 62 şi art. 63 alin. 1 din Codul de procedurã penalã, având urmãtorul cuprins:
- Art. 62: "În vederea aflãrii adevãrului, organul de urmãrire penalã şi instanţa de judecatã sunt obligate sã lãmureascã cauza sub toate aspectele, pe bazã de probe.";
- Art. 63 alin. 1: "Constituie probã orice element de fapt care serveşte la constatarea existenţei sau inexistenţei unei infracţiuni, la identificarea persoanei care a sãvârşit-o şi la cunoaşterea împrejurãrilor necesare pentru justa soluţionare a cauzei."
În motivarea excepţiei sunt invocate dispoziţiile constituţionale ale art. 16 privind egalitatea în drepturi, ale art. 20 alin. (2) referitoare la prioritatea reglementãrilor internaţionale privind drepturile omului faţã de normele interne şi ale art. 131 alin. (1) privind rolul Ministerului Public, cu raportare la art. 6 paragraful 1, art. 13 şi 14 din Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale, care reglementeazã dreptul la un proces echitabil, dreptul la un recurs efectiv şi, respectiv, interzicerea discriminãrii. Se invocã, de asemenea, art. 1 din Protocolul nr. 1 la convenţie, privind protecţia proprietãţii.
Autoarea excepţiei susţine, în esenţã, cã în cauzã nu s-ar fi realizat o "anchetã eficace", fapt determinat de interpretarea eronatã a "faptelor şi împrejurãrilor", "nedezvãluirea unor probe" şi "folosirea de probe falsificate sau obţinute ilegal", ceea ce contravine principiilor unui proces echitabil. Se mai susţine cã art. 62 şi art. 63 alin. 1 din Codul de procedurã penalã ar trebui sã facã referire şi la termenul în care se administreazã probele.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constatã cã susţinerile autoarei excepţiei vizeazã, în realitate, modul de aplicare a dispoziţiilor legale criticate de cãtre organele de urmãrire penalã. În fapt, autoarea excepţiei a formulat plângere împotriva Rezoluţiei de neîncepere a urmãririi penale nr. 768/P/2000 a Parchetului Militar de pe lângã Tribunalul Militar Teritorial Bucureşti, care a fost respinsã prin Sentinţa nr. 46 din 17 mai 2004 a Curţii de Apel Bucureşti - Secţia I penalã. Împotriva acestei sentinţe aceeaşi autoare a declarat recurs, prin care a fost criticatã soluţia de neîncepere a urmãririi penale atacatã, sub aspectul modului de instrumentare a cauzei de cãtre organele de urmãrire penalã şi, în special, al probelor administrate. În consecinţã, s-a solicitat "respectarea art. 6 paragraf 1 - CEDO" şi s-a invocat prezenta excepţie de neconstituţionalitate.
Curtea reţine cã aspectele relevate în motivarea excepţiei sunt de competenţa instanţei de judecatã, întrucât nu intrã în atribuţiile Curţii Constituţionale cenzurarea aplicãrii legii de cãtre organele de urmãrire penalã. Controlul judecãtoresc sub acest aspect se realizeazã în cadrul cãilor de atac prevãzute de lege, care, de altfel, au şi fost promovate în cauzã. O asemenea ingerinţã a Curţii în activitatea de judecatã ar fi contrarã art. 126 alin. (1) din Constituţie, potrivit cãruia "Justiţia se realizeazã prin Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie şi prin celelalte instanţe judecãtoreşti stabilite de lege".
Nu poate fi primitã nici solicitarea autoarei excepţiei în sensul completãrii textelor de lege criticate, întrucât, potrivit dispoziţiilor <>art. 2 alin. (3) din Legea nr. 47/1992 , "Curtea Constituţionalã se pronunţã numai asupra constituţionalitãţii actelor cu privire la care a fost sesizatã, fãrã a putea modifica sau completa prevederile supuse controlului".

Pentru considerentele arãtate, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al <>art. 29 alin. (1) şi (6) din Legea nr. 47/1992 ,

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
În numele legii
DECIDE:

Respinge ca inadmisibilã excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 62 şi art. 63 alin. 1 din Codul de procedurã penalã, ridicatã de Georgeta Ion în Dosarul nr. 3.250/2004 al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Secţia penalã.
Definitivã şi general obligatorie.
Pronunţatã în şedinţa publicã din data de 24 februarie 2005.

PREŞEDINTE,
CONSTANTIN DOLDUR

Magistrat-asistent,
Marieta Safta

--------

Da, vreau informatii despre produsele Rentrop&Straton. Sunt de acord ca datele personale sa fie prelucrate conform Regulamentul UE 679/2016

Comentarii


Maximum 3000 caractere.
Da, doresc sa primesc informatii despre produsele, serviciile etc. oferite de Rentrop & Straton.

Cod de securitate


Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
Rentrop & Straton
Banner5

Atentie, Juristi!

5 modele Contracte Civile si Acte Comerciale - conforme cu Noul Cod civil si GDPR

Legea GDPR a modificat Contractele, Cererile sau Notificarile obligatorii

Va oferim Modele de Documente conform GDPR + Clauze speciale

Descarcati GRATUIT Raportul Special "5 modele Contracte Civile si Acte Comerciale - conforme cu Noul Cod civil si GDPR"


Da, vreau informatii despre produsele Rentrop&Straton. Sunt de acord ca datele personale sa fie prelucrate conform Regulamentul UE 679/2016