Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
DECIZIE nr. 114 din 9 februarie 2012 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 9 alin. (1) lit. c) din Ordonanta Guvernului nr. 37/2007 privind stabilirea cadrului de aplicare a regulilor privind perioadele de conducere, pauzele si perioadele de odihna ale conducatorilor auto si utilizarea aparatelor de inregistrare a activitatii acestora
EMITENT: CURTEA CONSTITUTIONALA PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 244 din 11 aprilie 2012
Augustin Zegrean - preşedinte
Acsinte Gaspar - judecãtor
Petre Lãzãroiu - judecãtor
Iulia Antoanella Motoc - judecãtor
Ion Predescu - judecãtor
Puskas Valentin Zoltan - judecãtor
Tudorel Toader - judecãtor
Claudia-Margareta Krupenschi - magistrat-asistent
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Carmen-Cãtãlina Gliga.
Pe rol se aflã soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. 9 alin. (1) lit. c) din Ordonanţa Guvernului nr. 37/2007 privind stabilirea cadrului de aplicare a regulilor privind perioadele de conducere, pauzele şi perioadele de odihnã ale conducãtorilor auto şi utilizarea aparatelor de înregistrare a activitãţii acestora, excepţie ridicatã de Societatea Comercialã "Sanex Com" - S.R.L. din Deva în Dosarul nr. 15.668/325/2011 al Judecãtoriei Timişoara - Secţia civilã şi care constituie obiectul Dosarului nr. 1.389D/2011 al Curţii Constituţionale.
La apelul nominal rãspunde, pentru partea Autoritatea Rutierã Românã - Agenţia Timiş, consilier juridic Arabela Nicolau, cu delegaţie depusã la dosar, lipsind autorul excepţiei, faţã de care procedura de citare a fost legal îndeplinitã.
Cauza fiind în stare de judecatã, preşedintele Curţii acordã cuvântul pãrţii prezente. Aceasta reitereazã considerentele reţinute de instanţa de contencios constituţional în materie, respectiv Decizia nr. 557 din 15 mai 2008, care se referã, în principal, la existenţa, pe de o parte, a unui raport de prepuşenie între societatea de transport rutier şi conducãtorul auto, angajat al acesteia, în virtutea cãruia comitentul are obligaţia de a impune conducãtorului auto o anumitã conduitã, precum şi, pe de altã parte, la acţiunea în regres pe care comitentul o are la dispoziţie împotriva prepusului, argumente ce au fundamentat soluţia de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiatã.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere, ca neîntemeiatã, a excepţiei de neconstituţionalitate, pentru aceleaşi argumente expuse şi de partea prezentã. În ceea ce priveşte raportul dintre legislaţia naţionalã şi cea europeanã, adus în discuţie de autorul excepţiei prin invocarea Regulamentului (CE) nr. 561/2006 al Parlamentului European şi al Consiliului, se aratã cã aplicarea legislaţiei europene este un atribut exclusiv al instanţei de judecatã.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrãrile dosarului, constatã urmãtoarele:
Prin Încheierea din 2 noiembrie 2011, pronunţatã în Dosarul nr. 15.668/325/2011, Judecãtoria Timişoara - Secţia civilã a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 9 alin. (1) lit. c) din Ordonanţa Guvernului nr. 37/2007 privind stabilirea cadrului de aplicare a regulilor privind perioadele de conducere, pauzele şi perioadele de odihnã ale conducãtorilor auto şi utilizarea aparatelor de înregistrare a activitãţii acestora, excepţie de neconstituţionalitate ridicatã de Societatea Comercialã "Sanex Com" - S.R.L. din Deva într-o cauzã privind soluţionarea unei plângeri contravenţionale.
În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine cã dispoziţiile de lege criticate contravin normelor art. 11 alin. (1) şi (2) din Constituţie, prin aceea cã nu respectã prevederile Regulamentului (CE) nr. 561/2006 al Parlamentului European şi al Consiliului, regulament ce stã la baza adoptãrii Ordonanţei Guvernului nr. 37/2007 şi care se întemeiazã pe ideea cã rãspunderea nu poate fi atrasã decât pentru acele fapte ce pot fi imputate în mod direct întreprinderii de transport sau reprezentanţilor legali ai acestora. Or, textul de lege atacat sancţioneazã cu amendã societatea de transport pentru fapte sãvârşite de cãtre conducãtorii auto angajaţi ai acesteia şi care se referã la gestionarea programului de condus. Atât timp cât conducãtorului auto nu i se imputã nerespectarea prevederilor legii privind aceastã obligaţie, se ajunge ca societatea de transport rutier sã fie sancţionatã nelegal, ceea ce reprezintã o transpunere în dreptul intern a legislaţiei europene în materie în dezacord cu prevederile art. 11 alin. (1) şi (2) din Constituţie.
Judecãtoria Timişoara - Secţia civilã considerã cã excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiatã. Deşi contravenţia sancţionatã de textul de lege criticat este sãvârşitã în mod direct şi nemijlocit de cãtre conducãtorul auto, se aratã cã între acesta şi societatea de transport existã un raport de prepuşenie, în virtutea cãruia comitentul are obligaţia de a impune conducãtorului auto respectarea prevederilor legale în materie. Totodatã, comitentul are la dispoziţie acţiunea în regres împotriva prepusului sãu, astfel cã stabilirea în sarcina operatorului de transport a amenzii contravenţionale pentru o faptã sãvârşitã de conducãtorul auto este o soluţie legislativã justificatã prin raportul de prepuşenie, şi, prin urmare, instanţa de judecatã apreciazã cã textul legal criticat nu contravine Regulamentului (CE) nr. 561/2006 al Parlamentului European şi al Consiliului.
Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicatã preşedinţilor celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
Guvernul apreciazã cã excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiatã. Curtea Constituţionalã a arãtat în jurisprudenţa sa în materie, de pildã prin Decizia nr. 683 din 11 septembrie 2007, Decizia nr. 934 din 7 iulie 2011 sau Decizia nr. 1.324 din 11 octombrie 2011, cã între întreprindere sau operatorul de transport rutier şi conducãtorul auto existã un raport de prepuşenie, în virtutea cãruia comitentul are obligaţia de a impune conducãtorului auto utilizarea instrumentarului şi a documentelor prevãzute de lege, dar şi cã rãspunderea comitentului, fiind o formã de rãspundere pentru fapta altuia, pune la dispoziţia acestuia acţiunea în regres împotriva prepusului, care este rãspunzãtor în mod direct şi nemijlocit.
Avocatul Poporului considerã cã dispoziţiile art. 9 alin. (1) lit. c) din Ordonanţa Guvernului nr. 37/2007 sunt constituţionale. Astfel cum s-a pronunţat Curtea Constituţionalã prin Decizia nr. 683 din 11 septembrie 2007 sau Decizia nr. 540 din 28 aprilie 2011, între întreprinderea sau operatorul de transport rutier şi conducãtorul auto existã un raport de prepuşenie, care presupune obligaţia primului de a impune conducãtorului auto o anumitã conduitã în trafic, care sã nu contravinã prevederilor legale, astfel cã este justificatã obligarea comitentului la plata amenzii pentru o faptã sãvârşitã de prepusul sãu. În plus, întrucât rãspunderea comitentului este o rãspundere pentru fapta altuia, acesta are la dispoziţie o acţiune în regres împotriva prepusului.
Preşedinţii celor douã Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, susţinerile pãrţii prezente, punctele de vedere ale Guvernului şi ale Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecãtorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine urmãtoarele:
Curtea Constituţionalã a fost legal sesizatã şi este competentã, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, sã soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie prevederile art. 9 alin. (1) lit. c) din Ordonanţa Guvernului nr. 37/2007 privind stabilirea cadrului de aplicare a regulilor privind perioadele de conducere, pauzele şi perioadele de odihnã ale conducãtorilor auto şi utilizarea aparatelor de înregistrare a activitãţii acestora, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 565 din 16 august 2007, astfel cum au fost modificate prin dispoziţiile art. unic pct. 6 din Legea nr. 52/2010 privind aprobarea Ordonanţei Guvernului nr. 21/2009 pentru modificarea şi completarea Ordonanţei Guvernului nr. 37/2007 privind stabilirea cadrului de aplicare a regulilor privind perioadele de conducere, pauzele şi perioadele de odihnã ale conducãtorilor auto şi utilizarea aparatelor de înregistrare a activitãţii acestora, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 189 din 25 martie 2010. Textul de lege criticat are urmãtorul cuprins:
Art. 9 alin. (1) lit. c): "(1) Contravenţiile prevãzute la art. 8 se sancţioneazã dupã cum urmeazã: (...) c) cu amendã de la 4.000 lei la 8.000 lei - faptele prevãzute la alin. (1) pct. 15-16, 18-20, 22-26, 28-30, 36 şi 38, aplicabilã conducãtorului auto, şi faptele prevãzute la alin. (1) pct. 1-11, 31 şi 32, aplicabilã întreprinderii/operatorului de transport rutier."
În opinia autorului excepţiei de neconstituţionalitate, textul de lege examinat încalcã dispoziţiile constituţionale ale art. 11 alin. (1) şi (2) din Constituţie, care au urmãtorul cuprins: "(1) Statul român se obligã sã îndeplineascã întocmai şi cu bunã-credinţã obligaţiile ce-i revin din tratatele la care este parte.
(2) Tratele ratificate de Parlament, potrivit legii, fac parte din dreptul intern."
Autorul excepţiei face trimitere la prevederile Regulamentului (CE) nr. 561/2006 al Parlamentului European şi al Consiliului din 15 martie 2006 privind armonizarea anumitor dispoziţii ale legislaţiei sociale în domeniul transporturilor rutiere, de modificare a Regulamentelor (CEE) nr. 3.821/85 şi (CE) nr. 2.135/98 ale Consiliului şi de abrogare a Regulamentului (CEE) nr. 3.820/85 al Consiliului, publicat în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene, seria L, nr. 102 din 11 aprilie 2006.
Din examinarea excepţiei de neconstituţionalitate invocate, Curtea Constituţionalã constatã cã prevederile art. 9 alin. (1) lit. c) din Ordonanţa Guvernului nr. 37/2007 stabilesc sancţiunile corespunzãtoare sãvârşirii contravenţiilor prevãzute la art. 8 din ordonanţã, acestea constând în amendã de la 4.000 lei la 8.000 lei, aplicabilã, dupã caz, conducãtorului auto sau întreprinderii/operatorului de transport rutier. Textul legal criticat a mai fost examinat de Curtea Constituţionalã prin prisma unor critici de neconstituţionalitate asemãnãtoare celor formulate în prezenta cauzã, referitoare la aplicarea sancţiunii amenzii întreprinderii sau operatorului de transport rutier pentru fapte sãvârşite în mod direct şi nemijlocit de cãtre conducãtorul auto.
Prin Decizia nr. 683 din 11 septembrie 2007, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 712 din 22 octombrie 2007, Curtea a reţinut cã obligarea întreprinderii sau operatorului de transport la plata amenzii pentru o faptã sãvârşitã de cãtre conducãtorul auto este o soluţie legislativã justificatã prin raportul de prepuşenie existent între întreprinderea sau operatorul de transport rutier şi conducãtorul auto, angajat al acesteia/acestuia, raport în virtutea cãruia comitentul are obligaţia de a impune conducãtorului auto utilizarea instrumentarului şi a documentelor prevãzute de lege. Totodatã, întrucât rãspunderea comitentului este o rãspundere pentru fapta altuia, acesta are la dispoziţie o acţiune în regres împotriva prepusului.
Considerentele reţinute de Curtea Constituţionalã prin decizia indicatã îşi menţin valabilitatea şi în prezenta cauzã, având în vedere similitudinea aspectelor de neconstituţionalitate invocate.
Distinct de cele menţionate, Curtea observã cã autorul excepţiei invocã prevederile art. 11 alin. (1) şi (2) din Constituţie, cu trimitere la Regulamentul (CE) nr. 561/2006 al Parlamentului European şi al Consiliului. Or, art. 11, intitulat "Dreptul internaţional şi dreptul intern", se referã la tratate, în sensul Legii nr. 590/2003 privind tratatele, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 23 din 12 ianuarie 2004. Acest instrument juridic de drept internaţional, deşi în contextul normei constituţionale indicate dobândeşte valenţe lato sensu, nu poate fi confundat cu regulamentul adoptat la nivelul Uniunii Europene, act juridic ce se încadreazã în legislaţia secundarã a dreptului european. Prin urmare, sub acest aspect, dispoziţiile art. 11 alin. (1) şi (2) din Constituţie nu pot fi incidente în cauzã. Având în vedere motivarea scrisã a autorului excepţiei, reiese cã temeiul constituţional pe care acesta ar fi trebuit în mod corect sã îl invoce este art. 148 alin. (2), care se referã la prioritatea pe care o au "celelalte reglementãri comunitare cu caracter obligatoriu" faţã de dispoziţiile contrare din legile interne. Or, cu privire la acest aspect, Curtea Constituţionalã a arãtat, de exemplu prin Decizia nr. 137 din 25 februarie 2010, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 182 din 22 martie 2010, cã sarcina aplicãrii cu prioritate a reglementãrilor comunitare obligatorii în raport cu prevederile legislaţiei naţionale revine instanţei de judecatã. Este o chestiune de aplicare a legii, şi nu de constituţionalitate. Curtea a constatat cã, în raporturile dintre legislaţia comunitarã şi cea naţionalã (cu excepţia Constituţiei), se poate vorbi numai de prioritate de aplicare a celei dintâi faţã de cealaltã, chestiune ce intrã în competenţa instanţelor judecãtoreşti. Ca atare, sub acest aspect, critica de neconstituţionalitate formulatã nu poate fi reţinutã.
Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALÃ
În numele legii
DECIDE:
Respinge, ca neîntemeiatã, excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 9 alin. (1) lit. c) din Ordonanţa Guvernului nr. 37/2007 privind stabilirea cadrului de aplicare a regulilor privind perioadele de conducere, pauzele şi perioadele de odihnã ale conducãtorilor auto şi utilizarea aparatelor de înregistrare a activitãţii acestora, excepţie ridicatã de Societatea Comercialã "Sanex Com" - S.R.L. din Deva în Dosarul nr. 15.668/325/2011 al Judecãtoriei Timişoara - Secţia civilã.
Definitivã şi general obligatorie.
Pronunţatã în şedinţa publicã din data de 9 februarie 2012.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
AUGUSTIN ZEGREAN
Magistrat-asistent,
Claudia-Margareta Krupenschi
______
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
