Copierea de continut din prezentul site este supusa regulilor precizate in Termeni si conditii! Click aici.
Prin utilizarea siteului sunteti de acord, in mod implicit cu Termenii si conditiile! Orice abatere de la acestea constituie incalcarea dreptului nostru de autor si va angajeaza raspunderea!
X
DECIZIE nr. 114 din 13 martie 2003 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 346 alin. 2 din Codul de procedura penala
Pe rol se afla soluţionarea exceptiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 346 alin. 2 din Codul de procedura penalã, excepţie ridicatã de Societatea Comercialã "Academia Catavencu" - S.A. din Bucureşti în Dosarul nr. 6.453/2002 al Judecãtoriei Sectorului 3 Bucureşti. La apelul nominal se prezintã avocat Doru Costea pentru autorul exceptiei, lipsind celelalte pãrţi, fata de care procedura de citare este legal îndeplinitã. Cauza fiind în stare de judecata, reprezentantul autorului exceptiei solicita admiterea acesteia, sustinand oral motivele de neconstituţionalitate a textului de lege criticat, expuse în notele scrise depuse la dosar. Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a exceptiei de neconstituţionalitate, ca nefondata, arãtând ca dispoziţiile art. 346 alin. 2 din Codul de procedura penalã nu contravin prevederilor constituţionale invocate în motivarea exceptiei.
CURTEA, având în vedere actele şi lucrãrile dosarului, constata urmãtoarele: Prin Încheierea din 16 octombrie 2002, pronunţatã în Dosarul nr. 6.453/2002, Judecãtoria Sectorului 3 Bucureşti a sesizat Curtea Constituţionalã (la 16 decembrie 2002) cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 346 alin. 2 din Codul de procedura penalã, ridicatã de Societatea Comercialã "Academia Catavencu" - S.A. din Bucureşti, parte responsabilã civilmente în dosarul menţionat. În motivarea exceptiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine ca textul legal criticat, privind rezolvarea acţiunii civile în cadrul procesului penal, este neconstitutional, întrucât, solutionand latura civilã în baza art. 346 alin. 2 din Codul de procedura penalã, instanta penalã ar da curs unei simple cereri în materie civilã, fãrã plata taxei de timbru, facilitare care nu îşi mai gãseşte justificarea atât timp cat raportul juridic penal dedus judecaţii nu are fiinta, iar ratiunea scutirii de plata taxei de timbru, prevãzutã la <>art. 15 lit. a) din Legea nr. 146/1997 , nu se mai regaseste în speta. De asemenea, autorul exceptiei arata ca prevederile art. 346 alin. 2 din Codul de procedura penalã incalca şi prevederile art. 53 din Constituţie, care dispun ca cetãţenii au obligaţia sa contribuie prin impozite şi taxe la cheltuielile publice, coroborat cu principiul constituţional al egalitãţii în drepturi (art. 16) - contribuţii egale în situaţii identice. În acelaşi timp se mai arata ca textul de lege criticat incalca şi prevederile art. 41 alin. (1) din Constituţie, pentru ca, solutionand latura civilã în absenta elementelor ce dau conţinut raportului juridic penal substanţial, instanta, prin scutirea partii civile de a achitã taxa de timbru, incalca principiul egalei ocrotiri a proprietãţii private, indiferent de titular. În plus, autorul exceptiei susţine ca sunt incalcate şi dispoziţiile art. 128 din Constituţie, întrucât, prin soluţionarea acţiunii civile ce are ca obiect despãgubiri în cadrul procesului penal pornit la plângerea prealabilã, partea civilã este privatã de exercitarea caii de atac a apelului. Judecãtoria Sectorului 3 Bucureşti considera ca excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiatã. În acest sens se arata ca scutirea de plata taxei de timbru pentru soluţionarea cererii de despãgubiri civile în cadrul unei cauze penale, conform art. 346 alin. 2 din Codul de procedura penalã, nu este în contradictie cu prevederile art. 53 din Constituţie, deoarece taxele de timbru nu se încadreazã în sistemul de impozite şi taxe la care se referã textul constituţional. Din aceleaşi considerente nu exista contradictie nici cu prevederile art. 16 alin. (2) din Constituţie. Instanta considera, de asemenea, ca dispoziţiile art. 346 alin. 2 din Codul de procedura penalã nu aduc atingere în nici un mod dreptului de proprietate privatã, deoarece exercitarea acţiunii civile în procesul penal are ca obiect tragerea la rãspundere civilã a inculpatului, precum şi a partii responsabile civilmente, care se concretizeazã în obligarea acestora, potrivit legii civile, la repararea pagubei pricinuite prin infracţiune. Cauza materialã unica a acţiunii penale şi a acţiunii civile este sãvârşirea infracţiunii, iar rezolvarea acţiunii civile este condiţionatã de rezolvarea acţiunii penale. Indiferent de soluţia pronunţatã în acţiunea penalã, instanta trebuie sa soluţioneze acţiunea civilã, care rãmâne în cadrul procesului penal şi se supune regulilor cuprinse în Codul de procedura penalã, inclusiv celor ce reglementeazã scutirea de plata taxei de timbru. Exercitarea acţiunii civile atât în cadrul procesului penal, cat şi la instanta civilã este guvernata de principiul disponibilitatii, opţiunea aparţinând persoanei care exercita acţiunea. Indiferent de calea aleasã, nu se aduce atingere proprietãţii private. Astfel, partea care exercita acţiunea civilã în cadrul procesului penal beneficiazã de scutirea de plata taxei de timbru, iar partea care exercita acţiunea la instanta civilã plãteşte taxa de timbru, pe care însã o recupereazã prin solicitarea cheltuielilor de judecata care includ şi taxa de timbru. Rezulta ca inegalitatea invocatã de autorul exceptiei este numai aparenta. În ceea ce priveşte presupusa contrarietate a dispoziţiilor legale criticate în raport cu prevederile art. 128 din Constituţie, instanta arata ca şi aceasta este neîntemeiatã, întrucât acţiunea civilã este guvernata de principiul disponibilitatii. Potrivit dispoziţiilor <>art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , republicatã, încheierea de sesizare a fost comunicatã preşedinţilor celor doua Camere ale Parlamentului şi Guvernului, pentru a-şi formula punctele de vedere asupra exceptiei de neconstituţionalitate ridicate. De asemenea, în conformitate cu dispoziţiile <>art. 18^1 din Legea nr. 35/1997 , cu modificãrile ulterioare, s-a solicitat punctul de vedere al instituţiei Avocatul Poporului. Guvernul considera ca excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 346 alin. 2 din Codul de procedura penalã, raportate la prevederile art. 16 alin. (2), art. 41 alin. (1), art. 53 şi 128 din Constituţie, este neîntemeiatã. Textul criticat nu este de natura a aduce atingere principiului egalitãţii cetãţenilor în fata legii şi nici celui referitor la garantarea proprietãţii. Art. 346 alin. 2 din Codul de procedura penalã nu creeazã nici privilegii, nici discriminãri, neincalcand vreunul dintre criteriile egalitãţii în drepturi enumerate la art. 4 din Constituţie. În ceea ce priveşte presupusa atingere adusã proprietãţii private, se arata ca, indiferent de modalitatea prin care partea vãtãmatã solicita despãgubirile (prin intermediul acţiunii civile accesorii celei penale sau separat), procedurile reglementeazã în mod echitabil modul de plata a taxelor judiciare de timbru. Astfel, partea care exercita acţiunea civilã în cadrul procesului penal va beneficia de scutire de plata taxei de timbru, iar cea care exercita acţiunea la instanta civilã va plati aceasta taxa, urmând însã sa o recupereze prin solicitarea cheltuielilor de judecata. Totodatã se apreciazã ca dispoziţiile legale criticate nu sunt de natura sa aducã atingere prevederilor art. 53 din Constituţie, care reglementeazã contribuţiile financiare ale cetãţenilor. De altfel, stabilirea impozitelor şi taxelor şi deci şi scutirile de la plata acestora sunt de competenta exclusiva a legiuitorului. În fine, se arata ca art. 346 alin. 2 din Codul de procedura penalã nu aduce atingere nici art. 128 din Constituţie, el necuprinzand dispoziţii referitoare la cãile de atac, care sunt de competenta exclusiva a legiuitorului, iar prevederile din Codul de procedura penalã corespund dispoziţiilor şi principiilor Constituţiei. Avocatul Poporului considera ca dispoziţiile art. 346 alin. 2 din Codul de procedura penalã sunt constituţionale, deoarece între prevederile acestui articol şi regulile de soluţionare a proceselor civile sunt deosebiri determinate de situaţiile de fapt diferite la care se referã. Situaţia persoanei care intra sub incidenta art. 346 alin. 2 din Codul de procedura penalã este diferita de aceea a persoanei care exercita o acţiune civilã în procesul civil. Cele doua situaţii sunt reglementate diferit, în concordanta cu prevederile art. 16 alin. (1) din Constituţie, deoarece egalitatea nu înseamnã uniformitate. Cu atât mai mult nu sunt contrare art. 16 alin. (2), deoarece nimeni nu este mai presus de lege atâta vreme cat diferenţa de situaţie creeazã diferenţa de reglementare. În ceea ce priveşte contrarietatea fata de prevederile art. 53 din Constituţie, se arata ca, potrivit art. 138 din Constituţie, taxele se stabilesc numai prin lege sau în condiţiile legii, astfel ca felul taxei, cuantumul acesteia, limitele şi condiţiile în care acestea se plãtesc sunt de nivelul legii şi nu fac obiectul contenciosului constituţional. Referitor la contrarietatea dispoziţiilor legale criticate în raport cu prevederile art. 128 din Constituţie privind dreptul la folosirea cãilor de atac, se arata ca stabilirea cãilor de atac şi a condiţiilor de exercitare a acestora este atributul exclusiv al legiuitorului, care poate institui reglementãri corespunzãtoare care sa atribuie caracter definitiv unor hotãrâri judecãtoreşti ori sa limiteze într-un fel sau altul exercitarea cãilor de atac. În legatura cu pretinsa încãlcare a art. 41 din Constituţie se arata ca acest text nu are relevanta în cauza, neavând legatura cu prevederile art. 346 alin. 2 din Codul de procedura penalã. Preşedinţii celor doua Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere.
CURTEA, examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecãtorul-raportor, susţinerile autorului exceptiei, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi dispoziţiile <>Legii nr. 47/1992 , retine urmãtoarele: Curtea Constituţionalã constata ca a fost legal sesizatã şi este competenta, potrivit dispoziţiilor art. 144 lit. c) din Constituţie, ale art. 1 alin. (1), ale <>art. 2, 3, 12 şi 23 din Legea nr. 47/1992 , republicatã, sa soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate ridicatã. Obiectul exceptiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 346 alin. 2 din Codul de procedura penalã, care au urmãtorul conţinut: "Când achitarea s-a pronunţat pentru cazul prevãzut în art. 10 lit. b^1) ori pentru ca instanta a constatat existenta unei cauze care inlatura caracterul penal al faptei, sau pentru ca lipseşte vreunul din elementele constitutive ale infracţiunii, instanta poate obliga la repararea pagubei potrivit legii civile." Autorul exceptiei de neconstituţionalitate susţine ca acest text contravine prevederilor constituţionale ale art. 41 alin. (1) referitoare la protecţia proprietãţii private, ale art. 16 alin. (2), potrivit cãrora nimeni nu este mai presus de lege, ale art. 53 referitoare la contribuţiile financiare şi ale art. 128 referitoare la folosirea cãilor de atac. În motivarea exceptiei se arata ca, solutionand latura civilã în baza art. 346 alin. 2 din Codul de procedura penalã prin raportare la art. 998 şi 999 din Codul civil, instanta penalã a dat curs unei simple cereri în materie civilã, fãrã plata taxei de timbru, deşi ratiunea acestei scutiri prevãzutã la <>art. 15 lit. o) din Legea nr. 146/1997 nu mai exista, având în vedere ca, pronunţându-se achitarea inculpatului, nu s-a confirmat existenta raportului juridic penal de conflict. Se arata ca dispoziţiile legale criticate vin în contradictie cu <>art. 15 lit. o) din Legea nr. 146/1997 şi cu art. 53 din Constituţie privind obligaţia de a contribui la cheltuielile publice prin plata impozitelor şi taxelor. De asemenea, se susţine ca proprietatea privatã nu este apãratã în mod egal, deoarece, pentru cereri de despãgubiri cu acelaşi temei juridic adresate instanţelor, unii plãtesc taxa de timbru, iar alţii, prin efectul art. 346 alin. 2 din Codul de procedura penalã, nu plãtesc taxe de timbru. Analizând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constata ca prevederile art. 346 alin. 2 din Codul de procedura penalã au mai fãcut obiectul controlului de constitutionalitate. În acest sens, prin Decizia nr. 483 din 2 decembrie 1997, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 125 din 25 martie 1998, Curtea Constituţionalã a statuat ca dispoziţiile art. 346 alin. 2 din Codul de procedura penalã sunt constituţionale. Astfel s-a reţinut ca aceste dispoziţii, care se referã la rezolvarea acţiunii civile în procesul penal, nu instituie noi condiţii ale rãspunderii civile delictuale, ci trimit la legea civilã, fiind incidente prevederile art. 998 şi urmãtoarele din Codul civil. Instanta de judecata îl poate obliga pe inculpatul achitat la despãgubiri civile, având în vedere acele situaţii în care exista o culpa a fãptuitorului în producerea prejudiciului. Constatarea inexistentei culpei ca element al infracţiunii nu înseamnã întotdeauna şi inexistenta culpei ca element al rãspunderii civile delictuale. Rãspunderea civilã a autorului pentru paguba cauzatã persoanei pagubite nu incalca, asa cum se susţine în sesizare, drepturile şi libertãţile persoanelor fizice cu privire la proprietatea privatã. Dimpotriva, obligaţia de despãgubire, instituitã de lege în sarcina persoanei care a cauzat prejudiciul, este o garanţie legalã a dreptului de proprietate, în lipsa cãreia averea unei persoane, ce constituie obiectul acestui drept, ar fi la discretia oricui, ceea ce înseamnã însãşi negarea dreptului respectiv. Aceste considerente sunt valabile şi în cauza de fata. În ceea ce priveşte susţinerile potrivit cãrora prin textul de lege criticat se incalca prevederile art. 16 alin. (2) şi ale art. 53 din Constituţie, Curtea retine ca acestea sunt nefondate, deoarece legiuitorul poate institui scutiri de la plata taxei de timbru, fãrã ca prin aceasta sa se creeze inegalitati între cetãţeni. De asemenea, Curtea constata ca nu poate fi primitã nici critica privind încãlcarea art. 128 din Legea fundamentalã, întrucât prevederile art. 346 alin. 2 din Codul de procedura penalã nu cuprind dispoziţii referitoare la cãile de atac, acţiunea civilã fiind guvernata de principiul disponibilitatii.
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 144 lit. c) şi al art. 145 alin. (2) din Constituţie, precum şi al art. 13 alin. (1) lit. A.c), al art. 23 alin. (3) şi (6) şi al <>art. 25 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , republicatã,
CURTEA În numele legii DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a art. 346 alin. 2 din Codul de procedura penalã, excepţie ridicatã de Societatea Comercialã "Academia Catavencu" - S.A. din Bucureşti în Dosarul nr. 6.453/2002 al Judecãtoriei Sectorului 3 Bucureşti. Definitiva şi obligatorie. Pronunţatã în şedinţa publica din data de 13 martie 2003.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE, prof. univ. dr. NICOLAE POPA
Magistrat-asistent, Florentina Geangu
-------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
