Copierea de continut din prezentul site este supusa regulilor precizate in Termeni si conditii! Click aici.
Prin utilizarea siteului sunteti de acord, in mod implicit cu Termenii si conditiile! Orice abatere de la acestea constituie incalcarea dreptului nostru de autor si va angajeaza raspunderea!
X
DECIZIE nr. 114 din 11 aprilie 2002 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 60 alin. 1 din Codul familiei
Costica Bulai - preşedinte Nicolae Cochinescu - judecãtor Constantin Doldur - judecãtor Kozsokar Gabor - judecãtor Petre Ninosu - judecãtor Lucian Stangu - judecãtor Şerban Viorel Stanoiu - judecãtor Ioan Vida - judecãtor Gabriela Ghita - procuror Mihai Paul Cotta - magistrat-asistent
Pe rol se afla soluţionarea exceptiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 60 alin. 1 din Codul familiei, excepţie ridicatã de Filomena Paris în Dosarul nr. 4.567/2001 al Judecãtoriei Medias. La apelul nominal se constata lipsa pãrţilor, fata de care procedura de citare a fost legal îndeplinitã. Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a exceptiei ca fiind neîntemeiatã, deoarece dispoziţiile criticate nu contravin prevederilor art. 21 din Constituţie. Termenul de un an prevãzut de art. 60 alin. 1 din Codul familiei, în cadrul cãruia poate fi pornitã acţiunea în stabilirea paternitãţii din afarã cãsãtoriei, este un termen de prescripţie care poate fi întrerupt sau suspendat. Acest termen nu numai ca nu ingradeste, ci, din contra, asigura accesul la justiţie al persoanelor interesate în introducerea unei asemenea acţiuni.
CURTEA, având în vedere actele şi lucrãrile dosarului, retine urmãtoarele: Prin Încheierea din 6 noiembrie 2001, Judecãtoria Medias a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 60 alin. 1 din Codul familiei, excepţie ridicatã de Filomena Paris în Dosarul nr. 4.567/2001 având ca obiect soluţionarea unei acţiuni pentru stabilirea paternitãţii fiului sau. În motivarea exceptiei de neconstituţionalitate se susţine ca prevederile art. 60 alin. 1 din Codul familiei contravin dispoziţiilor art. 21 din Constituţie referitoare la accesul liber la justiţie, întrucât, prin stabilirea termenului de un an de la naşterea copilului, pentru introducerea acţiunii în stabilirea paternitãţii copilului din afarã cãsãtoriei, este îngrãdit accesul la justiţie. Se susţine, de asemenea, ca "neglijenţa mamei în gestionarea drepturilor şi intereselor copilului, prin depãşirea termenului de un an pentru promovarea acţiunii în stabilirea paternitãţii din afarã cãsãtoriei, nu trebuie sa afecteze dreptul copilului de a avea un tata". Judecãtoria Medias apreciazã ca "dispoziţiile art. 60 alin. 1 din Codul familiei sunt constituţionale, întrucât legiuitorul a voit, din consideratii de ordin social şi practic, sa limiteze în timp dreptul copilului de a-şi stabili raporturile de filiatie fata de tatãl sau". Potrivit <>art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , republicatã, încheierea de sesizare a fost comunicatã preşedinţilor celor doua Camere ale Parlamentului şi Guvernului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra exceptiei de neconstituţionalitate. Preşedintele Camerei Deputaţilor considera excepţia de neconstituţionalitate neîntemeiatã, apreciind, în esenta, ca termenul de prescripţie prevãzut de textul legal criticat este justificat "pentru a nu se lipsi copilul respectiv de întreţinerea ce i se cuvine, pentru a nu se pierde probele prin scurgerea unui termen mai mare, pentru a se evita eventualele scandaluri şi santaje". În acelaşi timp se considera ca accesul la justiţie prevãzut la art. 21 din Constituţie nu este încãlcat, deoarece acţiunea în stabilirea paternitãţii, al carei titular este copilul din afarã cãsãtoriei, poate fi introdusã atât de copilul major, cat şi de mama sau de reprezentantul legal al copilului minor în numele sau ori de cãtre copilul minor cu capacitate restrânsã de exerciţiu. Totodatã termenul de un an pentru introducerea acţiunii nu se socoteşte numai de la data naşterii copilului, alin. 2 şi 3 ale art. 60 din Codul familiei prevãzând şi alte date de la care începe calculul acestui termen. De asemenea, în punctul de vedere prezentat se face referire şi la faptul ca, datoritã caracterului termenului prevãzut de art. 60 alin. 1 din Codul familiei, acestuia i se aplica dispoziţiile referitoare la suspendarea şi întreruperea prescripţiei. Guvernul apreciazã ca excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor legale criticate este neîntemeiatã. În esenta, se arata ca "prevederea termenului de prescripţie de un an pentru introducerea acţiunii în stabilirea paternitãţii copilului din afarã cãsãtoriei în cuprinsul art. 60 din Codul familiei nu aduce atingere prevederilor art. 21 din Constituţie". Preşedintele Senatului nu a comunicat punctul sau de vedere asupra exceptiei de neconstituţionalitate.
CURTEA, examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale preşedintelui Camerei Deputaţilor şi Guvernului, raportul întocmit de judecãtorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile criticate raportate la prevederile Constituţiei, precum şi <>Legea nr. 47/1992 , retine urmãtoarele: Curtea Constituţionalã a fost legal sesizatã şi este competenta, potrivit dispoziţiilor art. 144 lit. c) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (1), ale <>art. 2, 3, 12 şi 23 din Legea nr. 47/1992 , republicatã, sa soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate ridicatã. Obiectul exceptiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 60 alin. 1 din Codul familiei, text care are urmãtorul cuprins: - Art. 60: "Acţiunea de stabilire a paternitãţii din afarã cãsãtoriei poate fi pornitã în termen de un an de la naşterea copilului [...]". Critica de neconstituţionalitate a textului menţionat se întemeiazã pe susţinerea potrivit cãreia, prin stabilirea unui termen pentru introducerea acţiunii în stabilirea paternitãţii copilului din afarã cãsãtoriei, este îngrãdit liberul acces la justiţie, drept prevãzut la art. 21 din Constituţie, conform cãruia "(1) Orice persoana se poate adresa justiţiei pentru apãrarea drepturilor, a libertãţilor şi a intereselor sale legitime. (2) Nici o lege nu poate îngrãdi exercitarea acestui drept". Analizând excepţia de neconstituţionalitate sub acest aspect, Curtea constata ca stabilirea termenului prevãzut de art. 60 alin. 1 din Codul familiei nu contravine sub nici o forma principiului accesului liber la justiţie. Termenul instituit de legiuitor, cu privire la care s-a stabilit, prin trimitere la <>art. 24 din Decretul nr. 32/1954 pentru punerea în aplicare a Codului familiei şi a Decretului privitor la persoanele fizice şi persoanele juridice, ca este un termen de prescripţie, nu ingradeste accesul la justiţie. În realitate, termenul prevãzut în textul de lege criticat, precum şi instituţia prescripţiei extinctive, în general, prezintã incontestabile justificãri, inclusiv din punctul de vedere al accesului efectiv la justiţie, asigurând stabilitatea şi certitudinea necesare în raporturile juridice, precum şi securitatea juridicã a justitiabililor, mobilizarea titularilor de drepturi pentru realizarea lor în timp mai scurt, cu posibilitãţi mai mari de probare a drepturilor subiective, precum şi cu consecinţe pozitive pentru asigurarea unei mai bune administrãri a justiţiei. Cu privire specialã la termenul de prescripţie prevãzut de art. 60 alin. 1 din Codul familiei, care constituie o excepţie de la principiul ca acţiunea de stare civilã este imprescriptibila, acesta prezintã ca principale ratiuni: necesitatea de a nu lasa prea mult timp în suspensie starea civilã a persoanei, grija pentru a nu lipsi copilul de întreţinerea la care este îndreptãţit din partea tatãlui; valorificarea probelor existente, care, în timp, ar fi mai dificil de conservat; evitarea eventualelor scandaluri şi santaje. De altfel, din ansamblul dispoziţiilor art. 60 din Codul familiei rezulta ca nu întotdeauna termenul începe sa curgã de la naşterea copilului. Astfel, potrivit art. 60 alin. 2 şi 3, "Dacã, în cazul prevãzut în art. 54 alin. 1, un copil a pierdut calitatea de copil din cãsãtorie prin efectul unei hotãrâri judecãtoreşti, termenul de un an pentru pornirea acţiunii în stabilirea paternitãţii din afarã cãsãtoriei va curge de la data când acea hotãrâre a rãmas definitiva. În cazul în care mama a convieţuit cu pretinsul tata ori dacã acesta din urma a prestat copilului întreţinere, termenul de un an va curge de la încetarea convieţuirii ori a întreţinerii".
Fata de cele de mai sus, în temeiul art. 144 lit. c) şi al art. 145 alin. (2) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 12, al art. 13 alin. (1) lit. A.c), al art. 23 şi al <>art. 25 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , republicatã,
CURTEA În numele legii DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 60 alin. 1 din Codul familiei, excepţie ridicatã de Filomena Paris în Dosarul nr. 4.567/2001 al Judecãtoriei Medias. Definitiva şi obligatorie. Pronunţatã în şedinţa publica din data de 11 aprilie 2002.
PREŞEDINTE, prof. univ. dr. COSTICA BULAI
Magistrat-asistent, Mihai Paul Cotta
────────────────
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
