Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
DECIZIE nr. 113 din 24 februarie 2005 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 197 alin. 1 si 4 din Codul de procedura penala cu referire la art. 255 si art. 257 din acelasi cod
EMITENT: CURTEA CONSTITUTIONALA PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 215 din 14 martie 2005
Constantin Doldur - preşedinte
Nicolae Cochinescu - judecãtor
Aspazia Cojocaru - judecãtor
Acsinte Gaspar - judecãtor
Kozsokar Gabor - judecãtor
Petre Ninosu - judecãtor
Şerban Viorel Stãnoiu - judecãtor
Nicoleta Grigorescu - procuror
Florentina Geangu - magistrat-asistent
Pe rol se aflã soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 197 alin. 1 şi 4 din Codul de procedurã penalã cu referire la art. 255 şi art. 257 din acelaşi cod, excepţie ridicatã de Valentin Coman în Dosarul nr. 4.488/2004 al Judecãtoriei Ploieşti.
La apelul nominal rãspunde, pentru autorul excepţiei, domnul avocat Nicuşor Ţurcan, în baza delegaţiei depuse la dosar, constatându-se lipsa pãrţilor Dan Bota, Uzina Mecanicã Plopeni, Societatea Comercialã "Ademira Trade" - S.R.L. din Braşov şi Societatea Comercialã "Eriotrans" - S.R.L. din Tecuci, faţã de care procedura de citare a fost legal îndeplinitã.
Cauza fiind în stare de judecatã, se dã cuvântul reprezentantului autorului excepţiei, care reitereazã argumentele expuse în faţa instanţei de judecatã care a sesizat Curtea Constituţionalã, solicitând, în final, admiterea excepţiei de neconstituţionalitate.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei, întrucât apreciazã cã prevederile de lege criticate nu contravin dispoziţiilor constituţionale invocate ca fiind încãlcate.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrãrile dosarului, reţine urmãtoarele:
Prin Încheierea din 28 octombrie 2004, pronunţatã în Dosarul nr. 4.488/2004, Judecãtoria Ploieşti a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 197 alin. 1 şi 4 din Codul de procedurã penalã cu referire la art. 255 şi art. 257 din acelaşi cod. Excepţia a fost ridicatã de Valentin Coman, inculpat în dosarul menţionat.
În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine cã dispoziţiile criticate, care condiţioneazã anularea actului de procedurã fãcut în încãlcarea dispoziţiilor legale ce reglementeazã desfãşurarea procesului penal de existenţa unei vãtãmãri ce nu poate fi înlãturatã decât prin anularea acelui act, sunt contrare prevederilor constituţionale ale art. 16 alin. (1) privind egalitatea cetãţenilor în faţa legii, art. 21 alin. (3) referitoare la dreptul pãrţilor la un proces echitabil şi art. 24 alin. (2) privind dreptul pãrţilor de a fi asistate de avocat, ales sau numit din oficiu. În acest sens aratã cã normele care reglementeazã desfãşurarea procesului penal sunt de interes public şi, ca atare, orice încãlcare a acestora ar trebui sancţionatã cu nulitatea absolutã, condiţionarea anulãrii actului fiind consideratã o derogare de la obligativitatea respectãrii legii, obligativitate imperativ prevãzutã de Legea fundamentalã.
Judecãtoria Ploieşti şi-a exprimat opinia în sensul cã dispoziţiile de lege criticate ar fi susceptibile de a încãlca prevederile art. 21 alin. (3) şi art. 24 din Constituţie, precum şi dispoziţiile art. 6 din Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale.
În conformitate cu dispoziţiile <>art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicatã preşedinţilor celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.
Guvernul considerã cã excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiatã, întrucât dispoziţiile criticate nu sunt în contradicţie cu textele constituţionale pretins încãlcate, argumentele aduse de autorul excepţiei în motivarea acesteia privind doar probleme de aplicare a legii. Totodatã, aratã cã, potrivit art. 361 alin. 2 şi 3 din Codul de procedurã penalã, inculpatul poate ataca cu apel încheierile instanţei considerate nelegale.
Avocatul Poporului considerã cã excepţia este neîntemeiatã. În ceea ce priveşte neconstituţionalitatea dispoziţiilor de lege criticate în raport cu prevederile art. 21 alin. (3) din Constituţie, aratã cã aceasta nu poate fi reţinutã, deoarece nu se îngrãdeşte dreptul pãrţilor de a apela la instanţele judecãtoreşti şi de a se prevala de toate garanţiile procesuale care condiţioneazã într-o societate democraticã procesul echitabil. Totodatã, apreciazã cã prevederile legale criticate constituie garanţii ale respectãrii dreptului la apãrare al învinuitului în tot cursul procesului penal.
Preşedinţii celor douã Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate ridicatã.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecãtorul-raportor, susţinerile autorului excepţiei, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi dispoziţiile <>Legii nr. 47/1992 , reţine urmãtoarele:
Curtea Constituţionalã este competentã, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale <>art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992 , sã soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate ridicatã.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 197 alin. 1 şi 4 din Codul de procedurã penalã, care au urmãtorul conţinut: "Încãlcãrile dispoziţiilor legale care reglementeazã desfãşurarea procesului penal atrag nulitatea actului, numai atunci când s-a adus o vãtãmare care nu poate fi înlãturatã decât prin anularea acelui act. [...]
Încãlcarea oricãrei alte dispoziţii legale decât cele prevãzute în alin. 2 atrage nulitatea actului în condiţiile alin. 1, numai dacã a fost invocatã în cursul efectuãrii actului când partea este prezentã sau la primul termen de judecatã cu procedura completã când partea a lipsit la efectuarea actului. Instanţa ia în considerare din oficiu încãlcãrile, în orice stare a procesului, dacã anularea actului este necesarã pentru aflarea adevãrului şi justa soluţionare a cauzei."
De asemenea, autorul excepţiei de neconstituţionalitate face referire şi la prevederile art. 255 şi art. 257 din Codul de procedurã penalã, care reglementeazã ascultarea învinuitului înainte de terminarea cercetãrii, respectiv prezentarea materialului de cãtre procuror.
În susţinerea neconstituţionalitãţii acestor dispoziţii legale, autorul excepţiei invocã încãlcarea prevederilor constituţionale ale art. 16 alin. (1), art. 21 alin. (3) şi ale art. 24 alin. (2), care au urmãtorul cuprins:
- Art. 16 alin. (1): "Cetãţenii sunt egali în faţa legii şi a autoritãţilor publice, fãrã privilegii şi fãrã discriminãri.";
- Art. 21 alin. (3): "Pãrţile au dreptul la un proces echitabil şi la soluţionarea cauzelor într-un termen rezonabil.";
- Art. 24 alin. (2): "În tot cursul procesului, pãrţile au dreptul sã fie asistate de un avocat, ales sau numit din oficiu."
Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea reţine cã nulitatea reprezintã o sancţiune proceduralã extremã, care intervine numai atunci când alte remedii nu sunt posibile. Cum însã nu orice încãlcare a unei norme procedurale provoacã o vãtãmare care sã nu poatã fi reparatã decât prin anularea actului, legiuitorul, în art. 197 alin. 1 din Codul de procedurã penalã, a instituit regula potrivit cãreia nulitatea actului fãcut cu încãlcarea dispoziţiilor legale care reglementeazã desfãşurarea procesului penal intervine numai atunci când s-a adus o vãtãmare ce nu poate fi înlãturatã în alt mod. Aceastã reglementare reflectã preocuparea legiuitorului de a salva actele procedurale care, deşi iniţial nu au respectat formele procedurale, îşi pot atinge scopul, prin completarea sau refacerea lor. Nimic nu împiedicã persoana interesatã ca, în ipoteza în care existã o vãtãmare ce nu poate fi înlãturatã, sã invoce şi sã dovedeascã vãtãmarea pretinsã.
Aşa fiind, se reţine cã normele criticate nu aduc atingere prevederilor constituţionale referitoare la egalitatea cetãţenilor în faţa legii şi la dreptul pãrţilor la un proces echitabil, deoarece, pe de o parte, acestea sunt aplicabile în egalã mãsurã tuturor celor cãrora li s-a produs o vãtãmare în drepturile lor procesuale prin încãlcarea dispoziţiilor legale care reglementeazã desfãşurarea procesului penal, asigurându-se astfel dreptul pãrţilor la un proces echitabil, iar pe de altã parte, condiţionarea anulãrii actului de procedurã care nu îndeplineşte condiţiile prevãzute de lege de existenţa unei vãtãmãri ce nu poate fi înlãturatã în alt mod, nu are semnificaţia unei sustrageri a acestuia de la aplicarea sancţiunilor legale sau a unei "derogãri" de la obligativitatea respectãrii legii, aşa cum neîntemeiat susţine autorul excepţiei.
În argumentarea excepţiei de neconstituţionalitate se face referire şi la dispoziţiile art. 255 şi art. 257 din Codul de procedurã penalã. Astfel, potrivit art. 255, dacã nu a fost pusã în mişcare acţiunea penalã şi organul de cercetare penalã constatã cã existã învinuit şi cã sunt suficiente probe împotriva lui, procedeazã la o nouã ascultare, aducându-i la cunoştinţã învinuirea şi întrebându-l dacã are noi mijloace de apãrare. În cazul în care învinuitul nu solicitã probe noi sau dacã probele propuse nu sunt întemeiate, cercetarea se considerã terminatã, dosarul urmând a fi înaintat, conform art. 256 din Codul de procedurã penalã, procurorului, cu un referat în care se consemneazã rezultatul cercetãrii şi propunerile ce se impun, precizându-se, dacã este cazul, sã se procedeze la trimiterea în judecatã. În conformitate cu prevederile art. 257 din Codul de procedurã penalã, procurorul, primind dosarul, îl cheamã pe învinuit spre a-i prezenta materialul de urmãrire penalã, potrivit art. 250 şi urmãtoarele din acelaşi cod, ceea ce înseamnã cã trimiterea în judecatã se efectueazã legal. Drept urmare, procurorul are obligaţia chemãrii învinuitului, de unde rezultã cã cel mai important moment al urmãririi penale - trimiterea în judecatã - se realizeazã cu înştiinţarea învinuitului de cãtre procuror asupra învinuirii ce i se aduce. În aceste condiţii, în acord cu dispoziţiile art. 24 alin. (2) din Constituţie, învinuitul are posibilitatea sã fie asistat de un apãrãtor şi sã dispunã de timpul necesar pentru a-şi pregãti apãrarea, având cunoştinţã de soluţia datã de procuror în urma examinãrii materialului primit de la organul de cercetare penalã.
În plus, este de observat cã, în realitate, ceea ce a determinat invocarea excepţiei de neconstituţionalitate este modul de aplicare şi interpretare a legii. Or, <>art. 2 alin. (3) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale stabileşte cã aceasta nu se poate pronunţa sub aceste aspecte, ci numai asupra înţelesului contrar al legii în raport cu dispoziţiile Constituţiei.
De altfel, dispoziţiile normative criticate au mai fost supuse controlului de constituţionalitate, concretizat în <>Decizia nr. 133 din 18 martie 2004 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 297 din 5 aprilie 2004. Chiar dacã, în soluţionarea acestei excepţii, Curtea a examinat constituţionalitatea art. 197 alin. 1 din Codul de procedurã penalã, în raport cu alte prevederi din Legea fundamentalã decât cele invocate de autorul excepţiei de faţã, instanţa de contencios constituţional a analizat textul criticat şi din perspectiva încãlcãrii principiului egalitãţii în drepturi, stabilind cã acesta nu este nesocotit.
Pentru considerentele arãtate, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al <>art. 29 alin. (1) şi (6) din Legea nr. 47/1992 ,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 197 alin. 1 şi 4 din Codul de procedurã penalã cu referire la art. 255 şi art. 257 din acelaşi cod, excepţie ridicatã de Valentin Coman în Dosarul nr. 4.488/2004 al Judecãtoriei Ploieşti.
Definitivã şi general obligatorie.
Pronunţatã în şedinţa publicã din data de 24 februarie 2005.
PREŞEDINTE,
CONSTANTIN DOLDUR
Magistrat-asistent,
Florentina Geangu
_____________
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
