Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
DECIZIE nr. 113 din 19 februarie 2008 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 1 si 7 din Legea nr. 85/1992 privind vanzarea de locuinte si spatii cu alta destinatie construite din fondurile statului si din fondurile unitatilor economice sau bugetare de stat
EMITENT: CURTEA CONSTITUTIONALA PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 185 din 11 martie 2008
Ioan Vida - preşedinte
Nicolae Cochinescu - judecãtor
Acsinte Gaspar - judecãtor
Ion Predescu - judecãtor
Puskas Valentin Zoltan - judecãtor
Tudorel Toader - judecãtor
Augustin Zegrean - judecãtor
Simona Ricu - procuror
Mihaela Senia Costinescu - magistrat-asistent
Pe rol se aflã soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 1 şi 7 din Legea nr. 85/1992 privind vânzarea de locuinţe şi spaţii cu altã destinaţie construite din fondurile statului şi din fondurile unitãţilor economice sau bugetare de stat, excepţie ridicatã de Societatea Comercialã "Transilana" - S.A. din Ghimbav în dosarele nr. 754/197/2005 şi nr. 1.935/197/2007 ale Judecãtoriei Braşov.
La apelul nominal se prezintã consilierul juridic al autorului excepţiei Societatea Comercialã "Transilana" - S.A., domnul Victor Teodorescu, lipsind celelalte pãrţi, faţã de care procedura de citare a fost legal îndeplinitã.
Din oficiu, Curtea pune în dezbatere problema conexãrii celor douã dosare înregistrate pe rolul sãu, având în vedere cã obiectul excepţiilor de neconstituţionalitate este identic.
Partea prezentã şi reprezentantul Ministerului Public apreciazã ca fiind întrunite condiţiile conexãrii dosarelor.
Reţinând identitatea de obiect, în temeiul <>art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 , Curtea dispune conexarea Dosarului nr. 1.654D/2007 la Dosarul nr. 1.294D/2007, care este primul înregistrat.
Cauza fiind în stare de judecatã, consilierul juridic solicitã admiterea excepţiei de neconstituţionalitate, arãtând cã au intervenit elemente noi, de naturã a justifica reconsiderarea jurisprudenţei Curţii Constituţionale în aceastã materie. Astfel, imobilele care fac obiectul <>Legii nr. 85/1992 constituie, în prezent, active ale patrimoniului societãţilor comerciale privatizate, iar, potrivit legislaţiei fiscale în vigoare, acestea sunt periodic reevaluate în scopul stabilirii sarcinilor fiscale aferente. Valoarea de inventar, care este înregistratã în contabilitatea societãţii comerciale, şi pentru care aceasta din urmã plãteşte impozite, este foarte apropiatã de valoarea pe piaţa liberã imobiliarã. Or, în condiţiile în care societatea comercialã este obligatã, potrivit legii, sã înstrãineze aceste bunuri la un preţ mult inferior celui de pe piaţã, ea suferã un prejudiciu prin diminuarea patrimoniului înregistrat în contabilitate. Pe cale de consecinţã, dreptul de proprietate privatã, garantat constituţional, este îngrãdit, societatea comercialã neputând dispune în mod liber de bunurile proprii.
În ceea ce priveşte scopul social al legii criticate, autorul excepţiei aratã cã, dupã mai bine de 15 ani de la apariţia reglementãrii, mãsurile dispuse de aceasta nu mai corespund noilor realitãţi. În prezent, s-a dezvoltat o piaţa financiarã şi imobiliarã nouã care dã posibilitatea tuturor persoanelor interesate sã îşi achiziţioneze o locuinţã.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiatã, invocând jurisprudenţa Curţii Constituţionale în aceastã materie.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrãrile dosarelor, reţine urmãtoarele:
Prin Încheierea din 13 iunie 2007, pronunţatã în Dosarul nr. 754/197/2005, şi prin Încheierea din 31 octombrie 2007, pronunţatã în Dosarul nr. 1.935/197/2007, Judecãtoria Braşov a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 1 şi 7 din Legea nr. 85/1992 privind vânzarea de locuinţe şi spaţii cu altã destinaţie construite din fondurile statului şi din fondurile unitãţilor economice sau bugetare de stat, excepţie ridicatã de Societatea Comercialã "Transilana" - S.A. din Ghimbav.
În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine cã, prin obligarea persoanelor juridice de drept privat de a înstrãina locuinţele construite din fondurile unitãţilor economice sau bugetare de stat unor chiriaşi, la preţuri modice, prevederile criticate aduc atingere dreptului de proprietate asupra patrimoniului societãţilor comerciale.
Pe de altã parte, legea nu prevede un termen în care persoanele îndreptãţite pot solicita încheierea contractelor de vânzare-cumpãrare cu privire la apartamentele pe care le deţin în temeiul contractelor de închiriere, fapt ce este de naturã a crea o stare de incertitudine sub acest aspect.
Mai mult, în condiţiile în care dispoziţiile criticate sunt aplicabile şi persoanelor care nu aveau calitatea de chiriaşi la momentul apariţiei legii, mãsura de protecţie socialã care a constituit temeiul reglementãrii nu se mai justificã. Astfel, respectivele persoane nu au contribuit direct sau indirect la construirea acelor locuinţe, împrejurare care le-ar fi îndreptãţit sã solicite cumpãrarea lor.
De asemenea, aratã cã <>Legea nr. 85/1992 a cãzut în desuetudine. Aceasta este aplicabilã situaţiilor de fapt existente înainte de anul 1989, fiind o lege prin care s-a încercat o reparare socialã, însã, în condiţiile economiei de piaţã şi ale integrãrii europene, în care proprietatea privatã este un drept fundamental, exproprierea unui agent economic privat reprezintã un abuz din partea statului român.
Judecãtoria Braşov aratã cã instituirea unei obligaţii legale de a vinde nu contravine dispoziţiilor art. 44 alin. (4) şi art. 135 alin. (1) din Constituţia României, întrucât aceastã obligaţie legalã vizeazã o anumitã categorie de imobile, obligaţia fiind instituitã în considerarea calitãţii bunului, in rem, referindu-se la locuinţe ce nu au fost construite din fondurile societãţii care vinde şi în patrimonial cãreia au intrat în virtutea legii, raţiunea instituirii unei asemenea obligaţii legale vizând considerente de ordin social.
Referitor la modul de redactare a dispoziţiei legale, în sensul cã nu se prevede un termen de prescripţie şi cã se creeazã ambiguitate cu pivire la persoanele care pot solicita cumpãrarea acestor locuinţe, se constatã cã aceste aspecte nu prezintã relevanţã din punct de vedere al constituţionalitãţii legii, ci reprezintã aspecte ce ţin de modul de redactare, de claritatea şi concizia legii, necesare în procesul de legiferare, vizând interpretarea legii.
În conformitate cu dispoziţiile <>art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierile de sesizare au fost comunicate preşedinţilor celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi formula punctele de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.
Guvernul aratã cã prevederile criticate instituie norme de justiţie socialã în favoarea chiriaşilor ce deţin cu contract de închiriere locuinţele construite din fondurile statului şi din fondurile unitãţilor economice, fãrã a se face menţiunea în cuprinsul legii despre necesitatea contribuţiei acestora la construirea locuinţelor în cauzã sau despre exercitarea dreptului de a solicita cumpãrarea într-un anumit termen. Fiind vorba de voinţa liberã şi exclusivã a legiuitorului în acest domeniu, neprevederea acestor menţiuni nu implicã neconstituţionalitatea textelor de lege criticate.
Avocatul Poporului apreciazã cã excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiatã, invocând în acest sens jurisprudenţa constantã a Curţii Constituţionale. În ceea ce priveşte critica referitoare la omisiunea de reglementare a unui termen în cadrul cãruia chiriaşii sã poatã opta pentru cumpãrarea locuinţelor, considerã cã instanţa constituţionalã nu se poate substitui legiuitorului pentru adãugarea unor noi prevederi celor deja existente.
Preşedinţii celor douã Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierile de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, rapoartele întocmite de judecãtorul-raportor, susţinerile pãrţii prezente, concluziile procurorului, dispoziţiile de lege criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi <>Legea nr. 47/1992 , reţine urmãtoarele:
Curtea Constituţionalã a fost legal sesizatã şi este competentã, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin. (2), ale <>art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992 , sã soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile <>art. 1 şi 7 din Legea nr. 85/1992 privind vânzarea de locuinţe şi spaţii cu altã destinaţie construite din fondurile statului şi din fondurile unitãţilor economice sau bugetare de stat, republicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 264 din 15 iulie 1998, care au urmãtorul conţinut:
- Art. 1: "Locuinţele construite din fondurile statului pot fi cumpãrate de titularii contractelor de închiriere, cu plata integralã sau în rate a preţului, în condiţiile <>Decretului-lege nr. 61/1990 privind vânzarea de locuinţe construite din fondurile statului cãtre populaţie şi ale prezentei legi.
Sunt exceptate de la prevederile alin. 1 locuinţele care depãşesc suprafeţele maxime prevãzute în actele normative în baza cãrora s-au executat locuinţele din fondurile statului şi din fondurile unitãţilor economice şi bugetare de stat, precum şi cele care prezintã, la data vânzãrii, finisaje superioare, echivalente unor lucrãri de artã sau ornamentale deosebite, sau care beneficiazã de dotãri speciale, cum ar fi: piscinã, saunã, serã, cramã, bar-vinotecã, camerã frigorificã sau altele asemenea.
De asemenea, sunt exceptate locuinţele de protocol care au servit sau servesc demnitarilor sau altor persoane alese sau numite în funcţii drept locuinţe pe durata exercitãrii funcţiei, chiar dacã acestea sunt scoase ulterior din evidenţa locuinţelor de protocol.";
- Art. 7: "Locuinţele construite din fondurile unitãţilor economice sau bugetare de stat, pânã la data intrãrii în vigoare a prezentei legi, altele decât locuinţele de intervenţie, vor fi vândute titularilor contractelor de închiriere, la cererea acestora, cu plata integralã sau în rate a preţului, în condiţiile <>Decretului-lege nr. 61/1990 şi ale prezentei legi.
De asemenea, vor fi vândute la cerere, în condiţiile prevederilor alin. 1 şi cu respectarea dispoziţiilor art. 1 alin. 3, titularilor de contracte de închiriere şi locuinţele care înainte de 6 martie 1945 au aparţinut regiilor autonome, instituţiilor şi societãţilor cu capital de stat, mixt sau privat, care şi-au încetat existenţa dupã aceastã datã sau, dupã caz, au devenit, prin reorganizare, unitãţi economice sau bugetare de stat.
Locuinţele care înainte de 6 martie 1945 au aparţinut societãţilor cu capital privat sau mixt vor fi vândute în condiţiile de evaluare, de achitare integralã sau în rate a preţului şi de exceptare de la vânzare, prevãzute în <>Legea nr. 112/1995 .
Evaluarea şi vânzarea locuinţelor prevãzute la alin. 1 şi 2 şi la art. 1 alin. 1, pentru care nu s-au încheiat contracte de vânzare-cumpãrare pânã la data intrãrii în vigoare a prezentei legi, se vor face în condiţiile <>Decretului-lege nr. 61/1990 şi ale prezentei legi, completate cu prevederile referitoare la coeficienţii de uzurã din <>Decretul nr. 93/1977 , la un preţ indexat în funcţie de creşterea salariului minim brut pe ţarã la data cumpãrãrii, faţã de cel existent la data intrãrii în vigoare a <>Legii nr. 85/1992 .
Art. 1 alin. 2 se aplicã în mod corespunzãtor.
Beneficiazã de prevederile alin. 1 şi chiriaşii care nu sunt angajaţii unitãţilor proprietare.
Locuinţele de intervenţie, în sensul prezentei legi, sunt cele destinate cazãrii personalului unitãţilor economice sau bugetare care, prin contractul de muncã, îndeplineşte activitãţi sau funcţii ce necesitã prezenţa, permanentã sau în caz de urgenţã, în cadrul unitãţilor. Aceste locuinţe nu se vând.
Unitãţile economice sau bugetare pot sã deţinã şi sã construiascã din fonduri proprii locuinţe de serviciu, destinate închirierii salariaţilor acestora, cu contract de închiriere accesoriu la contractul de muncã. Modul de administrare şi eventuala înstrãinare a acestor locuinţe se vor stabili de consiliile de administraţie, respectiv de conducerile unitãţilor.
Locuinţele de serviciu din mediul rural, destinate personalului medical, didactic, altor specialişti sau personalului Ministerului de Interne, nu se vând."
În opinia autorului excepţiei de neconstituţionalitate, prevederile legale criticate contravin dispoziţiilor constituţionale cuprinse în art. 44 alin. (1) şi art. 136 alin. (5) referitoare la garantarea şi ocrotirea dreptului de proprietate privatã, art. 135 alin. (1) care consacrã principiul liberei iniţiative economice, precum şi prevederilor art. 1 din Primul Protocol adiţional la Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea reţine cã asupra constituţionalitãţii dispoziţiilor criticate s-a mai pronunţat, de exemplu, prin <>Decizia nr. 564 din 7 iunie 2007 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 461 din 9 iulie 2007, sau prin <>Decizia nr. 252 din 15 iunie 2004 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 713 din 6 august 2004, constatând netemeinicia criticilor formulate.
Cu acele prilejuri Curtea a statuat cã <>art. 1 din Legea nr. 85/1992 prevede o trecere în proprietatea deţinãtorilor de locuinţe, foşti chiriaşi ai acestora, a locuinţelor şi terenurilor aferente acestor locuinţe dobândite prin cumpãrare de la unitãţile economice sau bugetare de stat, atribuirea terenurilor fãcându-se integral sau proporţional cu cota-parte din dreptul de proprietate asupra construcţiei respective.
Referitor la dispoziţiile <>art. 7 din Legea nr. 85/1992 , Curtea a constatat cã acestea consacrã o normã de justiţie socialã, întrucât dau posibilitatea chiriaşilor sã cumpere locuinţele la construirea cãrora au contribuit direct sau indirect în vechiul sistem statal-juridic. Pe aceastã bazã s-a apreciat cã dispoziţiile criticate sunt nu numai conforme literei şi spiritului art. 44 şi art. 135 din Constituţie, ci şi legitime din punct de vedere economic, social şi moral. Dispoziţiile legale criticate nu sunt contrare dispoziţiilor art. 135 alin. (1) din Legea fundamentalã, ci sunt în deplinã concordanţã cu obligaţia constituţionalã a statului de a asigura "crearea condiţiilor necesare pentru creşterea calitãţii vieţii", prevãzutã prin art. 135 alin. (2) lit. f) din Constituţie.
Curtea a reţinut, în legãturã cu invocarea încãlcãrii art. 44 din Constituţie, precum şi a art. 1 din primul Protocol adiţional la Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale, cã, deşi în proprietatea societãţilor comerciale sau a regiilor autonome au intrat şi locuinţele construite din fondurile proprii, legiferarea, ulterior adoptãrii Constituţiei, a posibilitãţii ca fiecare chiriaş al unei asemenea locuinţe sã devinã proprietar nu poate fi privitã decât ca o limitare legalã a dreptului de proprietate al persoanelor juridice respective.
Astfel, se consacrã o normã de justiţie socialã, chiriaşii având posibilitatea sã cumpere locuinţele la construirea cãrora au contribuit direct sau indirect în vechiul sistem statal-juridic.
Ca atare, aceste dispoziţii sunt conforme literei şi spiritului art. 44 din Constituţie, republicatã, precum şi în deplinã concordanţã cu dispoziţiile cuprinse în art. 1 din primul Protocol adiţional la Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale.
În cazul privatizãrii unitãţilor din ale cãror fonduri a fost construitã locuinţa ce a fãcut obiectul vânzãrii, obligaţia de vânzare cãtre chiriaşi, prevãzutã de dispoziţiile <>Legii nr. 85/1992 , este - astfel cum a statuat Curtea Constituţionalã - o obligaţie in rem, instituitã în considerarea obiectului (locuinţa construitã din fondurile unitãţii economice sau bugetare), iar nu o obligaţie in personam, reglementatã în considerarea subiectului, societatea comercialã ce a luat naştere pe calea privatizãrii.
Curtea a constatat cã textele de lege criticate nu prevãd o expropriere şi nicio naţionalizare sau orice altã mãsurã de trecere silitã în proprietatea publicã, ci o transmitere în proprietatea deţinãtorilor de locuinţe, foşti chiriaşi ai acestora, a locuinţelor şi terenurilor aferente acestor locuinţe dobândite prin cumpãrare de la unitãţile economice sau bugetare de stat, nefiind încãlcate prevederile art. 44 alin. (3) şi (4) din Constituţie.
Nici susţinerea autorului excepţiei în sensul cã textul de lege criticat ar contraveni prevederilor constituţionale ale art. 136 alin. (5), referitoare la inviolabilitatea proprietãţii private, nu poate fi reţinutã, întrucât, chiar dacã dispoziţiile <>art. 7 din Legea nr. 85/1992 instituie o limitare legalã a exerciţiului dreptului de proprietate al unitãţilor economice sau al societãţilor comerciale asupra acestor locuinţe, o atare limitare este conformã prevederilor constituţionale invocate de autorul excepţiei, fiind justificatã din punct de vedere juridic, social şi moral.
Atât soluţia, cât şi considerentele cuprinse în aceste decizii îşi pãstreazã valabilitatea şi în prezenta cauzã, neintervenind elemente noi, de naturã a determina reconsiderarea jurisprudenţei Curţii.
De altfel, Curtea observã cã autorul excepţiei criticã şi aspecte privind preţul de vânzare al locuinţelor, nereglementarea unui termen în cadrul cãruia chiriaşii sã poatã solicita încheierea contractelor de vânzare-cumpãrare, precum şi lipsa de diligenţã a legiuitorului român cu privire la reglementarea tuturor situaţiilor de fapt ce pot sã aparã în practicã. Or, acestea nu sunt probleme de constituţionalitate, ci de opţiune legislativã. Legiuitorul a înţeles sã stabileascã preţul de vânzare într-un cuantum care sã permitã chiriaşilor sã îşi poatã exercita efectiv dreptul la cumpãrarea locuinţelor.
Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al <>art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 1 şi 7 din Legea nr. 85/1992 privind vânzarea de locuinţe şi spaţii cu altã destinaţie construite din fondurile statului şi din fondurile unitãţilor economice sau bugetare de stat, excepţie ridicatã de Societatea Comercialã "Transilana" - S.A. din Ghimbav în Dosarele nr. 754/197/2005 şi nr. 1.935/197/2007 ale Judecãtoriei Braşov.
Definitivã şi general obligatorie.
Pronunţatã în şedinţa publicã din data de 19 februarie 2008.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Mihaela Senia Costinescu
----
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
