Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
DECIZIE nr. 113 din 16 februarie 2006 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 224 alin. 3 din Codul de procedura penala
EMITENT: CURTEA CONSTITUTIONALA PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 208 din 7 martie 2006
Ioan Vida - preşedinte
Nicolae Cochinescu - judecãtor
Constantin Doldur - judecãtor
Acsinte Gaspar - judecãtor
Kozsokar Gabor - judecãtor
Petre Ninosu - judecãtor
Ion Predescu - judecãtor
Iuliana Nedelcu - procuror
Florentina Geangu - magistrat-asistent
Pe rol se aflã soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 224 alin. 3 din Codul de procedurã penalã, excepţie ridicatã de Constantin Mocanu în Dosarul nr. 2.232/2005 al Judecãtoriei Tulcea.
La apelul nominal rãspunde partea Consiliul Local al Municipiului Tulcea, prin avocat cu delegaţie la dosar, lipsind autorul excepţiei, faţã de care procedura de citare a fost legal îndeplinitã.
Cauza fiind în stare de judecatã, se dã cuvântul reprezentantului Consiliului Local al Municipiului Tulcea, care, invocând jurisprudenţa Curţii, solicitã respingerea excepţiei.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei ca neîntemeiatã, invocând jurisprudenţa Curţii Constituţionale în aceastã materie şi apreciind cã dispoziţiile legale criticate nu contravin prevederilor constituţionale.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrãrile dosarului, reţine urmãtoarele:
Prin Încheierea din 20 septembrie 2005, pronunţatã în Dosarul nr. 2.232/2005, Judecãtoria Tulcea a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 224 alin. 3 din Codul de procedurã penalã, excepţie ridicatã de Constantin Mocanu în dosarul menţionat.
În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine cã prevederile de lege criticate sunt neconstituţionale în raport cu dispoziţiile constituţionale referitoare "la asistenţa juridicã a inculpaţilor", întrucât prin ele este statuatã posibilitatea ca procesul-verbal prin care se constatã efectuarea actelor premergãtoare "sã poatã constitui mijloc de probã". Iar procesul-verbal la care se referã art. 224 alin. 3 din Codul de procedurã penalã poate constitui cel mult "un document pentru controlul intern al organelor de urmãrire penalã, pe baza cãruia se pot face aprecieri cu privire la competenţa organelor de urmãrire penalã, pe de o parte, şi la temeinicia pornirii procesului penal, pe de altã parte, astfel încât sã se mãreascã rãspunderea acestor organe pentru consecinţele, de orice fel, ale activitãţii pe care o desfãşoarã".
Judecãtoria Tulcea apreciazã cã dispoziţiile art. 224 alin. 3 din Codul de procedurã penalã sunt conforme cu Constituţia.
În conformitate cu dispoziţiile <>art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicatã preşedinţilor celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.
Guvernul, invocând jurisprudenţa Curţii Constituţionale, considerã cã excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiatã.
Avocatul Poporului considerã cã dispoziţiile legale criticate sunt constituţionale.
Preşedinţii celor douã Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate ridicatã.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecãtorul-raportor, susţinerile pãrţii prezente, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi <>Legea nr. 47/1992 , reţine urmãtoarele:
Curtea Constituţionalã a fost legal sesizatã şi este competentã, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin. (2), ale <>art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992 , sã soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 224 alin. 3 din Codul de procedurã penalã, dispoziţii care au urmãtorul cuprins: "Procesul-verbal prin care se constatã efectuarea unor acte premergãtoare poate constitui mijloc de probã".
Autorul excepţiei de neconstituţionalitate susţine cã acest text din Codul de procedurã penalã contravine art. 24 din Constituţie, privind dreptul la apãrare.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate ridicatã, se constatã cã prevederile de lege criticate au mai fãcut obiectul controlului de constituţionalitate, tot prin raportare la art. 24 din Constituţie privind dreptul la apãrare. Astfel, prin <>Decizia nr. 124 din 26 aprilie 2001 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 466 din 15 august 2001, Curtea a respins excepţia de neconstituţionalitate, prilej cu care a reţinut cã, în conformitate cu dispoziţiile art. 2 alin. 1 din Codul de procedurã penalã, "Procesul penal se desfãşoarã atât în cursul urmãririi penale cât şi în cursul judecãţii, potrivit dispoziţiilor prevãzute de lege". Art. 224 din Codul de procedurã penalã reglementeazã posibilitatea efectuãrii unor acte premergãtoare începerii procesului penal. Faza actelor premergãtoare nu este parte componentã a procesului penal şi, într-adevãr, pentru aceastã fazã nu este reglementatã asigurarea exercitãrii dreptului la apãrare. Este de observat însã cã, potrivit prevederilor art. 224 alin. 1 din Codul de procedurã penalã, actele premergãtoare se efectueazã "în vederea începerii urmãririi penale".
Începerea urmãririi penale se dispune, de principiu, in rem, atunci când existã date cu privire la sãvârşirea unei infracţiuni, astfel cum prevede art. 228 alin. 1 din Codul de procedurã penalã, potrivit cãruia "Organul de urmãrire penalã sesizat în vreunul din modurile prevãzute în art. 221 dispune prin rezoluţie începerea urmãririi penale, când din cuprinsul actului de sesizare sau al actelor premergãtoare efectuate nu rezultã vreunul din cazurile de împiedicare a punerii în mişcare a acţiunii penale prevãzute în art. 10, cu excepţia celui de la lit. b^1)". Începerea urmãririi penale se dispune in personam numai dacã, în acelaşi timp, existã suficiente date şi cu privire la persoana autorului infracţiunii.
Totodatã, alin. 3 al art. 224 din Codul de procedurã penalã prevede cã "Procesul-verbal prin care se constatã efectuarea unor acte premergãtoare poate constitui mijloc de probã". Rezultã deci cã în aceastã fazã, cu excepţia procesului-verbal menţionat în textul citat, nu pot fi efectuate acte de procedurã care sã constituie mijloace de probã în sensul prevederilor art. 64 din Codul de procedurã penalã şi care sã vizeze o anumitã persoanã, bãnuitã ca fiind autorul infracţiunii.
Prin aceeaşi decizie, Curtea a reţinut cã efectuarea în practicã, în cadrul actelor premergãtoare, a unor acte specifice urmãririi penale, în scopul eludãrii garanţiilor procesuale asigurate persoanelor implicate într-o urmãrire penalã, în speţã a dreptului la apãrare, aşa cum se susţine în motivarea excepţiei de neconstituţionalitate în cauzã, chiar dacã ar fi realã, reprezintã o problemã de aplicare şi respectare a legii, care nu intrã sub incidenţa contenciosului constituţional.
De asemenea, prin <>Decizia nr. 141 din 5 octombrie 1999 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 585 din 30 noiembrie 1999, Curtea a reţinut cã "garantarea dreptului la apãrare nu se poate asigura în afara procesului penal, înainte de începerea urmãririi penale, când fãptuitorul nu are calitatea procesualã de învinuit sau inculpat. [...] Efectuarea de cãtre organele de urmãrire penalã a unor acte premergãtoare, anterior începerii urmãririi penale, în vederea strângerii datelor necesare declanşãrii procesului penal, nu reprezintã momentul începerii procesului penal şi se efectueazã tocmai pentru a se constata dacã sunt sau nu temeiuri pentru începerea procesului penal". S-a mai reţinut cã, deşi, "în conformitate cu prevederile art. 224 din Codul de procedurã penalã, procesul-verbal prin care se constatã efectuarea unor acte premergãtoare poate constitui mijloc de probã, dreptul la apãrare al învinuitului nu poate fi considerat ca fiind încãlcat, pentru cã acesta are posibilitatea de a-l combate cu alt mijloc de probã."
Întrucât nu au intervenit elemente noi care sã determine schimbarea jurisprudenţei Curţii Constituţionale, soluţia şi considerentele cuprinse în deciziile menţionate îşi menţin valabilitatea şi în cauza de faţã.
Faţã de cele arãtate, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al <>art. 29 alin. (1) şi (6) din Legea nr. 47/1992 ,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 224 alin. 3 din Codul de procedurã penalã, excepţie ridicatã de Constantin Mocanu în Dosarul nr. 2.232/2005 al Judecãtoriei Tulcea.
Definitivã şi general obligatorie.
Pronunţatã în şedinţa publicã din data de 16 februarie 2006.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Florentina Geangu
___________
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
