Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
*) Definitiva prin nerecurare.
Ioan Deleanu - preşedinte
Lucian Stangu - judecãtor
Florin Bucur Vasilescu - judecãtor
Doina Suliman - magistrat-asistent
Completul de judecata, convocat fãrã citarea pãrţilor, potrivit art. 24 alin. (2) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, examinînd excepţia de neconstituţionalitate a Legii nr. 15/1990 privind reorganizarea unitãţilor economice de stat ca regii autonome şi societãţi comerciale şi a Legii nr. 31/1990 privind societãţile comerciale, invocatã de Societatea Comercialã "Predeal" - S.A. în Dosarul nr. 7.573/1993 al Judecãtoriei Braşov, constata urmãtoarele:
Judecãtoria Braşov, prin Încheierea din 14 noiembrie 1994, a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a Legii nr. 15/1990 şi a Legii nr. 31/1990, invocatã de Societatea Comercialã "Predeal" - S.A.
Motivele formulate în susţinerea exceptiei de neconstituţionalitate au în vedere, în primul rind, art. 20 din Legea nr. 15/1990, care dispune ca, iniţial, capitalul social al societãţilor comerciale este deţinut de statul roman, iar bunurile din patrimoniul societãţilor comerciale sunt proprietatea acestora, cu excepţia celor dobîndite cu alt titlu, iar în al doilea rind, prevederile art. 35 din Legea nr. 31/1990, potrivit cãrora bunurile constituite ca aport în societatea comercialã devin proprietatea acesteia. Textele respective sunt considerate neconstituţionale, întrucît, prin aplicarea lor, societãţile comerciale au putut dobîndi dreptul de proprietate şi asupra unor bunuri pe care statul le detinea ca efect al aplicãrii unor legi caracterizate ca abuzive, printre care şi Decretul nr. 92/1950, sau chiar fãrã nici un titlu. Or, ingaduind dobindirea, în aceste condiţii, de cãtre societãţile comerciale, a unor asemenea bunuri, reglementarea cuprinsã în art. 20 din Legea nr. 15/1990 contravine, în opinia autorului exceptiei, art. 41 din Constituţie care ocroteşte proprietatea.
La cererea Curţii Constituţionale, instanta şi-a completat încheierea de sesizare, exprimindu-şi opinia asupra exceptiei de neconstituţionalitate, potrivit art. 23 alin. (5) din Legea nr. 47/1992. În acest sens, instanta considera ca dispoziţiile Legii nr. 15/1990 şi ale Legii 31/1990 sunt constituţionale.
Asupra exceptiei de neconstituţionalitate a Legii nr. 15/1990 şi a Legii nr. 31/1990, Curtea Constituţionalã a solicitat, potrivit art. 24 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, punctele de vedere ale celor doua Camere ale Parlamentului şi al Guvernului, iar în temeiul art. 12 din Regulamentul de organizare şi funcţionare a Curţii Constituţionale s-a solicitat şi punctul de vedere al Facultãţii de Drept a Universitatii Bucureşti.
Guvernul, în punctul sau de vedere, considera ca prevederile art. 144 lit. c) din Constituţie se referã exclusiv la legile şi ordonanţele adoptate dupã intrarea în vigoare a Constituţiei, dat fiind ca dispoziţiile constituţionale se aplica numai pentru viitor. Asa fiind, Guvernul apreciazã ca, întrucît Legea nr. 15/1990 şi Legea nr. 31/1990 sunt anterioare Constituţiei, Curtea Constituţionalã nu este competenta a se pronunţa asupra exceptiei de neconstituţionalitate invocate.
Senatul şi Camera Deputaţilor nu au comunicat punctele lor de vedere.
În rãspunsul transmis de Facultatea de Drept a Universitatii Bucureşti se precizeazã ca, neputindu-se examina concordanta cu prevederile constituţionale a Legii nr. 15/1990 şi a Legii nr. 31/1990, urmeazã sa se aibã în vedere numai constituţionalitatea art. 20 alin. 2 din Legea nr. 15/1990. Acest text îndeplineşte, pe de o parte, funcţia de a determina noua natura juridicã, aceea de drept de proprietate, a dreptului de administrare directa al fostelor unitãţi economice de stat, devenite societãţi comerciale, iar pe de alta parte, funcţia de a stabili ca asupra bunurilor pe care le vor dobîndi în viitor aceste societãţi comerciale vor avea, de asemenea, un drept de proprietate. Cît priveşte prima funcţie, se precizeazã ca art. 20 alin. 2 din Legea nr. 15/1990 este constituţional numai în mãsura în care este interpretat în sensul ca "societãţile comerciale au devenit proprietare ale bunurilor din patrimoniul lor asupra cãrora aveau un drept de administrare regulat nãscut, deci cu privire la care dreptul de proprietate al statului se nascuse în mod legal, în concordanta cu cadrul constituţional şi legislaţia în vigoare anterioare anului 1989".
CURTEA,
avînd în vedere încheierea de sesizare, raportul întocmit în cauza, Legea nr. 15/1990, Legea nr. 31/1990, dispoziţiile art. 144 lit. c) din Constituţie şi ale art. 24 alin. (2) din Legea nr. 47/1992, retine urmãtoarele:
Deşi Legea nr. 15/1990 şi Legea nr. 31/1990 sunt anterioare Constituţiei, soluţionarea exceptiei de neconstituţionalitate aparţine Curţii Constituţionale, deoarece aceste acte normative sunt în vigoare, urmînd a fi aplicate, spre a produce efecte juridice şi în prezent, sub imperiul noii legi fundamentale.
Întrucît, în afarã art. 20 alin. 2 din Legea nr. 15/1990, nici art. 35 din Legea nr. 31/1990 şi nici alte texte din aceste legi nu au legatura cu prevederile art. 41 din Constituţie, pretins incalcate, examinarea exceptiei de neconstituţionalitate urmeazã sa aibã în vedere dispoziţia menţionatã de Legea nr. 15/1990.
Prin deciziile nr. 7/1993 şi nr. 8/1993, Curtea Constituţionalã a statuat ca legea, în înţelesul sau de act juridic, este supusã regulii tempus regit actum, asadar, regimului constituţional din perioada în care a fost adoptatã. Contradictia unei legi anterioare Constituţiei cu prevederile acesteia fiind un aspect al conflictului de legi în timp, are drept consecinta abrogarea ei, totalã sau parţialã, în temeiul art. 150 alin. (1) din Constituţie.
Legea posterioarã nu poate însã atinge dreptul de proprietate nãscut sub imperiul legii anterioare, deoarece ar insemna ca legea noua sa fie aplicatã retroactiv, ceea ce contravine principiului neretroactivitatii legii, înscris în art. 15 alin. (2) din Constituţie, principiu care se aplica şi legii fundamentale.
În cazul la care se referã excepţia de neconstituţionalitate a art. 20 alin. 2 din Legea nr. 15/1990, dreptul de proprietate al societãţilor comerciale nãscute prin transformarea fostelor unitãţi economice de stat a luat fiinta anterior Constituţiei, în temeiul unei legi adoptate sub alt regim constituţional. În consecinta, chiar dacã dreptul de proprietate al societãţilor comerciale respective ar fi luat naştere în condiţii potrivnice actualei Constituţii, ceea ce nu este însã cazul, acest drept nu este stins ca efect al intrãrii în vigoare a acesteia, independent de modificãrile aduse regimului juridic al proprietãţii.
Potrivit art. 26 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, neconstituţionalitatea unei legi se poate constata de cãtre Curtea Constituţionalã numai cu referire la raporturi juridice stabilite dupã intrarea în vigoare a Constituţiei din anul 1991. Aceasta prevedere este, prin ipoteza, aplicabilã şi legilor în vigoare adoptate anterior Constituţiei.
Asa fiind, fata de dispoziţia art. 150 alin. (1) din Constituţie, care stabileşte ca legile anterioare sunt abrogate în mãsura în care contravin dispoziţiile constituţionale, art. 26 alin. (3) din Legea nr. 47/1992 limiteazã efectul abrogator la data intrãrii în vigoare a Constituţiei. Este însã o regula ce nu se poate aplica bunurilor trecute în proprietatea societãţilor comerciale nãscute prin transformarea unitãţilor de stat, deoarece, în cazul unor asemenea bunuri, dreptul subiectiv de proprietate al societãţii comerciale s-a constituit în cadrul unor raporturi juridice stabilite anterior Constituţiei.
Cît priveşte cuprinderea, în masa bunurilor ce au devenit obiect al dreptului de proprietate al societãţilor comerciale respective, a unor bunuri care anterior n-au intrat legal în proprietatea statului, chestiunea de a şti dacã, în considerarea reglementãrii legale din momentul respectiv, un anume bun a putut deveni proprietatea societãţii comerciale este de competenta instanţei judecãtoreşti. Examinînd aceasta problema, instanta va trebui sa stabileascã dacã, în regimul reglementãrilor legale de la data dobîndirii bunului, acesta a putut trece în proprietatea statului sau dacã, în lipsa unui titlu legal, o asemenea dobîndire a proprietãţii n-a avut loc niciodatã.
Pentru considerentele arãtate, avînd în vedere dispoziţiile Legii nr. 15/1990 şi ale Legii nr. 31/1990, în temeiul art. 144 lit. c) din Constituţie, precum şi al art. 13 alin. (1) lit. A.c), al art. 24 alin. (2) şi al art. 25 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, în unanimitate,
C U R T E A
În numele legii
D E C I D E:
Respinge ca vadit nefondata excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor Legii nr. 15/1990 şi ale Legii nr. 31/1990, invocatã de Societatea Comercialã "Predeal" - S.A. în Dosarul nr. 7.573/1993 al Judecãtoriei Braşov.
Cu recurs în termen de 10 zile de la comunicare.
Pronunţatã la data de 9 noiembrie 1995.
PREŞEDINTE,
prof.univ.dr. Ioan Deleanu
Magistrat-asistent,
Doina Suliman
----------------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
