Copierea de continut din prezentul site este supusa regulilor precizate in Termeni si conditii! Click aici.
Prin utilizarea siteului sunteti de acord, in mod implicit cu Termenii si conditiile! Orice abatere de la acestea constituie incalcarea dreptului nostru de autor si va angajeaza raspunderea!
Ioan Muraru - preşedinte Viorel Mihai Ciobanu - judecãtor Ioan Deleanu - judecãtor Florin Bucur Vasilescu - judecãtor Romul Petru Vonica - judecãtor Raul Petrescu - procuror Gabriela Dragomirescu - magistrat-asistent
Pe rol pronunţarea asupra recursului declarat de Societatea Comercialã "Hitrom" - S.A. Vaslui impotriva <>Deciziei Curţii Constituţionale nr. 30 din 13 martie 1996 . Dezbaterile au avut loc în şedinţa din 1 octombrie 1996, în prezenta Ministerului Public, a intimatului Balasnicu Sorin, în lipsa recurentei, Societatea Comercialã "Hitrom" - S.A. Vaslui, a intimatilor Nechifor Ioan, Pascu Nicolae şi a Societãţii Comerciale "Electroprecizia" - S.A. Sacele, legal citaţi. Dezbaterile au fost consemnate în încheierea de la acea data, cînd Curtea Constituţionalã, avînd nevoie de timp pentru a delibera, a aminat pronunţarea la data de 8 octombrie 1996.
CURTEA, avînd în vedere actele şi lucrãrilor dosarului, retine urmãtoarele: Prin Decizia nr. 30 din 13 martie 1996, Curtea Constituţionalã a respins ca vadit nefondate excepţiile de neconstituţionalitate a prevederilor <>art. 66 alin. 2 din Legea nr. 64/1991 privind brevetele de invenţie, invocate de Societatea Comercialã "Electroprecizia" - S.A. Sacele şi de Societatea Comercialã "Hitrom" - S.A. Vaslui. Pentru a pronunţa aceasta soluţie, s-a reţinut ca dispoziţiile legale arãtate au mai fãcut obiectul controlului de constitutionalitate, Curtea statuind prin Decizia nr. 69/1995, rãmasã definitiva prin Decizia nr. 19/1996, ca noua reglementare nu are caracter retroactiv, întrucît se aplica unei situaţii juridice în curs, rezultind din nerecompensarea inventiei; dacã dreptul inventatorului la recompensa nu ar fi reactualizat prin efectul negocierii, ar insemna ca debitorul creanţei inventatorului sa profite de propria sa culpa, şi sa se creeze o discriminare nejustificatã între inventatorii anteriori legii şi cei posteriori. În ceea ce priveşte motivul de neconstituţionalitate referitor la ocrotirea proprietãţii private, potrivit art. 41 din Constituţie, prin decizia recuratã s-a reţinut ca nu poate constitui o încãlcare a dreptului de proprietate al noilor societãţi, rezultate din reorganizarea în baza Legii nr. 15/1990, preluarea datoriilor existente din patrimoniul unitãţilor anterioare, supuse reorganizãrii. Impotriva <>Deciziei nr. 30 din 13 martie 1996 , a declarat recurs Societatea Comercialã "Hitrom" - S.A. Vaslui invocind urmãtoarele motive: Curtea a omis sa analizeze aspectele legate de împrejurarea ca, la înfiinţarea societãţilor comerciale, conform Legii nr. 15/1990, statul a înregistrat aceste firme ca un patrimoniu evidenţiat într-un bilanţ, cuprinzînd activul şi pasivul firmei la data infiintarii. Asadar, societãţile comerciale înfiinţate în baza Legii nr. 15/1990 urmeazã a fi considerate ca "unitãţi nou-înfiinţate" pe scheletul vechilor unitãţi socialiste de stat, dar fãrã a putea sa li se greveze patrimoniul cu datoriile fostelor unitãţi socialiste de stat. În consecinta, în opinia recurentei, prevederile <>art. 66 alin. 2 din Legea nr. 64/1991 sînt neconstituţionale în situaţia în care se aplica unor raporturi juridice nãscute anterior infiintarii societãţilor comerciale în baza Legii nr. 15/1990; - Aprecierile din Decizia Curţii Constituţionale nr. 30/1996, potrivit cãrora prevederile <>art. 66 alin. 2 din Legea nr. 64/1991 nu ar avea un caracter retroactiv, sînt criticabile, deoarece prin aceasta soluţie se ajunge la "crearea unor situaţii imposibil de transpus în evidentele financiar-contabile şi cu implicaţii în ceea ce priveşte alte instituţii ale dreptului, în primul rind instituţia rãspunderii materiale". Deşi soluţionarea exceptiei de neconstituţionalitate s-a fãcut în temeiul art. 24 alin. (2) din Legea nr. 47/1992, fãrã citarea pãrţilor, nu s-au solicitat puncte de vedere celor doua Camere ale Parlamentului şi Guvernului. Aceasta obligaţie a fost îndeplinitã cu prilejul soluţionãrii exceptiei de neconstituţionalitate a aceloraşi prevederi legale prin Decizia nr. 69 din 10 iulie 1995, rãmasã definitiva ca urmare a respingerii recursului prin Decizia nr. 19 din 27 februarie 1996, ambele publicate în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 70 din 8 aprilie 1996. În punctul de vedere exprimat de Guvern la acea data se considera excepţia de neconstituţionalitate nefondata, întrucît <>art. 66 alin. 2 din Legea nr. 64/1991 , stabilind ca negocierea drepturilor bãneşti ale inventatorului pentru inventiile nerecompensate anterior acestei legi se face plecind de la drepturile bãneşti maxime datorate, nu a fãcut decît sa recunoascã drepturile existente "cuvenite inventatorului, prevãzute de legea aplicabilã la data înregistrãrii cererii de brevet". Guvernul a considerat ca <>art. 66 alin. 2 din Legea nr. 64/1991 , referindu-se la "invenţii nerecompensate sau parţial recompensate", deci la "drepturi existente la data intrãrii în vigoare a noii legi, iar nu la preconstituirea lor", nu incalca principiul neretroactivitatii. S-a considerat, de asemenea, ca nu este încãlcat principiul neretroactivitatii nici prin posibilitatea prevãzutã de text ca aceste drepturi sa fie negociate pornindu-se de la drepturile maxime cuvenite, deoarece negocierea acestora "este o forma de protecţie socialã a inventatorului şi nu poate fi interpretatã ca o aplicare retroactivã a legii". Camera Deputaţilor şi Senatul nu au comunicat punctele lor de vedere.
CURTEA, avînd în vedere decizia atacatã, motivele de recurs invocate, punctul de vedere al Guvernului, raportul întocmit de judecãtorul-raportor, prevederile <>art. 66 alin. 2 din Legea nr. 64/1991 raportate la prevederile Constituţiei şi ale Legii nr. 47/1992, retine: Primul motiv de recurs nu este întemeiat şi urmeazã a fi respins, întrucît instanta de fond, astfel cum rezulta din considerentele deciziei atacate, a examinat implicatiile juridice survenite prin reorganizarea fostelor unitãţi socialiste în societãţi comerciale, pe baza Legii nr. 15/1990. Acest proces de reorganizare a avut ca efect transferul patrimoniului acestor unitãţi la noile societãţi, respectiv, atît al drepturilor, cît şi al obligaţiilor, care, în ansamblul lor, constituie, sub aspect juridic, activul şi pasivul patrimonial. Patrimoniul evoca ideea de universalitate, el cuprinzînd atît drepturile, cît şi datoriile. În aceste condiţii, nu se poate susţine ca prin reorganizarea fostelor unitãţi socialiste în societãţi comerciale acestea din urma ar fi dobîndit numai activul patrimonial nu şi pasivul acestuia, adicã datoriile fostelor unitãţi. Afirmatia recurentei ca, prin înfiinţarea societãţilor comerciale, acestora "nu li s-a putut greva patrimoniul cu care au fost înzestrate, cu datoriile fostelor unitãţi socialiste de stat" echivaleaza cu a spune ca înfiinţarea societãţilor comerciale ar fi avut ca efect o purga a debitelor fostelor unitãţi de stat fata de inventatori şi preluarea acestor debite de cãtre stat, ceea ce nu are nici un suport legal. Nici cel de-al doilea motiv de recurs nu este întemeiat şi urmeazã, de asemenea, a fi respins. Potrivit <>art. 66 alin. 2 din Legea nr. 64/1991 , drepturile bãneşti cuvenite inventatorilor pentru inventiile brevetate, aplicate, parţial recompensate sau nerecompensate pînã la data intrãrii în vigoare a noii legi, se negociaza între inventatori şi unitatea care a aplicat inventia, iar negocierea începe "de la drepturile bãneşti maxime cuvenite inventatorului, prevãzute de legea aplicabilã la data înregistrãrii cererii de brevet". Aceasta reglementare nu are caracter retroactiv, din moment ce negocierea porneşte de la drepturile bãneşti maxime cuvenite inventatorului "prevãzute de legea aplicabilã la data înregistrãrii cererii de brevet". Cu alte cuvinte, noua reglementare nu face decît sa recunoascã creanta inventatorului nerecompensat sau parţial recompensat, creanta nascuta sub imperiul reglementãrii anterioare. Dimpotriva, dacã noua reglementare nu ar fi recunoscut acea creanta, ea ar fi avut un caracter retroactiv. În aceste condiţii, nu se poate afirma cu temei ca prevederile <>art. 66 alin. 2 din Legea nr. 64/1991 ar contrazice prevederile art. 16 alin. (2) din Constituţie. Posibilitatea negocierii creanţei, pornindu-se de la drepturile cuvenite potrivit legislaţiei anterioare nu are, de asemenea, caracter retroactiv, aceasta "noua reglementare" aplicindu-se unei situaţii juridice în curs. Ea nu pune deci în discuţie efectele produse anterior, ci modul de rezolvare a unor creanţe anterior constituite, creanţe încã existente în condiţiile noii reglementãri. Cerinta reevaluarii creanţei prin negociere este cu totul justificatã, nu numai pentru a impiedica pe debitorul creanţei sa profite de propria culpa, prin neexecutarea la timp a obligaţiei sale, dar şi pentru a se respecta principiul egalitãţii între inventatori, altminteri admitindu-se, contrar dispoziţiilor art. 16 alin. (1) din Constituţie, discriminarea între inventatorii nerecompensati şi cei actuali. Implicatiile financiar-contabile şi cele care ar putea interveni în domeniul rãspunderii materiale, evocate de recurenta, ca urmare a aplicãrii noii reglementãri, nu pot face evident obiectul controlului de constitutionalitate.
Avînd în vedere considerentele expuse, prevederile art. 144 lit. c) din Constituţie, precum şi ale art. 13 alin. (1) lit. A.c), ale art. 25 şi ale art. 26 din Legea nr. 47/1992,
CURTEA În numele legii DECIDE: Respinge recursul declarat de Societatea Comercialã "Hitrom" - S.A. Vaslui impotriva <>Deciziei Curţii Constituţionale nr. 30 din 13 martie 1996 . Definitiva. Pronunţatã în şedinţa din 8 octombrie 1996.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE, prof. univ. dr. IOAN MURARU
Magistrat-asistent, Gabriela Dragomirescu
------------------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
