Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
DECIZIE nr. 111 din 16 februarie 2006 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 147 si art. 289 din Codul penal
EMITENT: CURTEA CONSTITUTIONALA PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 208 din 7 martie 2006
Ioan Vida - preşedinte
Nicolae Cochinescu - judecãtor
Constantin Doldur - judecãtor
Acsinte Gaspar - judecãtor
Kozsokar Gabor - judecãtor
Petre Ninosu - judecãtor
Ion Predescu - judecãtor
Iuliana Nedelcu - procuror
Florentina Geangu - magistrat-asistent
Pe rol se aflã soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 147 şi 289 din Codul penal, excepţie ridicatã de Eva Florescu în Dosarul nr. 255/2005 al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Secţia penalã.
La apelul nominal lipsesc pãrţile, faţã de care procedura de citare a fost legal îndeplinitã.
Cauza fiind în stare de judecatã, se dã cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepţiei ca neîntemeiatã, invocând jurisprudenţa Curţii Constituţionale în aceastã materie şi apreciind cã dispoziţiile legale criticate nu contravin prevederilor constituţionale.
Dupã închiderea dezbaterilor s-a prezentat, pentru autoarea excepţiei, apãrãtorul acesteia.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrãrile dosarului, reţine urmãtoarele:
Prin Încheierea din 8 septembrie 2005, pronunţatã în Dosarul nr. 255/2005, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Secţia penalã a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 147 şi art. 289 din Codul penal, excepţie ridicatã de Eva Florescu în dosarul menţionat.
În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate, se susţine cã dispoziţiile criticate, ce definesc noţiunea de funcţionar public, respectiv care reglementeazã infracţiunea de fals intelectual, sunt contrare prevederilor art. 16 alin. (1) din Constituţie, deoarece notarul public nu are calitatea de funcţionar public. Se aratã în acest sens cã actul normativ la care face trimitere Constituţia este <>Legea nr. 188/1999 privind Statutul funcţionarilor publici, iar notarul public nu se regãseşte nominalizat în anexa la acest act normativ. De asemenea, potrivit <>art. 3 şi 4 din Legea notarilor publici şi a activitãţii notariale nr. 36/1995 , notarul public este învestit sã îndeplineascã un serviciu de interes public şi are statutul unei funcţii autonome, iar actul întocmit de cãtre acesta, purtând sigiliul şi semnãtura sa, este de autoritate publicã şi are forţa probantã prevãzutã de lege. Notarul public se bucurã de o independenţã totalã din punct de vedere profesional, ceea ce nu este valabil în cazul funcţionarilor publici cu care, din eroare, autoritãţile îi asimileazã pe notarii publici. Pentru aceste motive - aratã autoarea excepţiei - apare ca un artificiu, fãrã o reglementare expresã raportatã la profesiile liberale, ca un liber profesionist sã rãspundã penal pentru infracţiuni de serviciu, prin dispoziţiile criticate fiind încãlcat principiul egalitãţii cetãţenilor în faţa legii, care impune, faţã de situaţii diferite, un tratament diferit.
Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Secţia penalã apreciazã cã excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiatã, dispoziţiile legale criticate fiind în deplinã concordanţã cu art. 16 alin. (1) din Constituţie.
În conformitate cu dispoziţiile <>art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicatã preşedinţilor celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.
Guvernul, invocând jurisprudenţa Curţii Constituţionale, considerã cã excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiatã.
Avocatul Poporului apreciazã cã textele de lege criticate sunt constituţionale, deoarece dispoziţiile art. 147 şi 289 din Codul penal nu instituie privilegii sau discriminãri, fiind aplicabile în mod egal oricãrei persoane care are calitatea de funcţionar public sau funcţionar, şi nu conţine în sine nici o reglementare care sã creeze o inegalitate pe criterii de rasã, de naţionalitate, de origine etnicã, de limbã, de religie, de sex, de opinie, de apartenenţã politicã, de avere sau de origine socialã. în ceea ce priveşte definirea noţiunilor de funcţionar public, funcţionar, precum şi incriminãrile care presupun o astfel de calitate a subiectului activ, Avocatul Poporului aratã cã aceasta este, din punctul de vedere al Constituţiei, în sarcina legiuitorului, fiind realizatã de Codul penal prin dispoziţiile art. 147.
Preşedinţii celor douã Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate ridicatã.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecãtorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi <>Legea nr. 47/1992 , reţine urmãtoarele:
Curtea Constituţionalã a fost legal sesizatã şi este competentã, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin. (2) şi ale <>art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992 , sã soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 147 şi art. 289 din Codul penal, care au urmãtorul cuprins:
- ART. 147: Prin «funcţionar public» se înţelege orice persoanã care exercitã permanent sau temporar, cu orice titlu, indiferent cum a fost învestitã, o însãrcinare de orice naturã, retribuitã sau nu, în serviciul unei unitãţi dintre cele la care se referã art. 145.
Prin «funcţionar» se înţelege persoana menţionatã în alin. 1, precum şi orice salariat care exercitã o însãrcinare în serviciul unei alte persoane juridice decât cele prevãzute în acel alineat.";
- Art. 289: "Falsificarea unui înscris oficial cu prilejul întocmirii acestuia, de cãtre un funcţionar aflat în exerciţiul atribuţiilor de serviciu, prin atestarea unor fapte sau împrejurãri necorespunzãtoare adevãrului ori prin omisiunea cu ştiinţã de a insera unele date sau împrejurãri, se pedepseşte cu închisoare de la 6 luni la 5 ani.
Tentativa se pedepseşte."
Autoarea excepţiei susţine cã dispoziţiile legale criticate încalcã prevederile art. 16 alin. (1) din Constituţie, referitoare la egalitatea cetãţenilor în faţa legii, fãrã privilegii şi fãrã discriminãri.
Examinând susţinerile autoarei excepţiei de neconstituţionalitate, se constatã cã asupra excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 147 şi 289 din Codul penal, cu referire la aplicarea acestora unor fapte comise de notarii publici, Curtea s-a mai pronunţat prin <>Decizia nr. 176 din 18 iunie 2002 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 542 din 24 iulie 2002. Din jurisprudenţa în materie a Curţii este de menţionat şi <>Decizia nr. 276 din 24 octombrie 2002 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 832 din 19 noiembrie 2002, referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 145 şi 147 din Codul penal, în contextul cãreia se susţinea, de asemenea, cã notarii publici, ca de altfel şi alţi profesionişti (avocaţi, doctori, arhitecţi), nu pot fi calificaţi funcţionari publici şi deci nu pot rãspunde pentru sãvârşirea unor infracţiuni la care subiectul activ are, potrivit dispoziţiei incriminatoare, calitatea de funcţionar public sau funcţionar.
Curtea Constituţionalã a respins ca neîntemeiate excepţiile de neconstituţionalitate privitoare la dispoziţiile menţionate, cu motivarea cã noţiunile de funcţionar public şi funcţionar sunt de nivelul legii, astfel încât intrã în competenţa exclusivã a legiuitorului atât definirea acestor noţiuni, cât şi stabilirea rãspunderii penale pentru infracţiunile sãvârşite de persoanele având aceastã calitate. Este ceea ce Codul penal, ca lege organicã, face prin dispoziţiile art. 147, prin care defineşte noţiunile de funcţionar public şi funcţionar, şi prin stabilirea infracţiunilor sãvârşite de funcţionari publici şi funcţionari, cum este infracţiunea de fals intelectual (prevãzutã şi pedepsitã de art. 289 din Codul penal) sãvârşitã de notarul public, cu prilejul întocmirii înscrisului oficial. Potrivit <>art. 4 din Legea nr. 36/1995 , actul îndeplinit de notarul public, purtând sigiliul şi semnãtura acestuia, este de autoritate publicã şi are forţa probantã prevãzutã de lege, iar falsificarea acestuia, în modul prevãzut de art. 289 din Codul penal, nu poate fi caracterizatã decât ca infracţiune de fals intelectual.
În concordanţã cu jurisprudenţa constantã în materie a Curţii, nu poate fi primitã susţinerea autoarei excepţiei referitoare la încãlcarea, prin dispoziţiile criticate, a principiului egalitãţii în drepturi, câtã vreme aceste prevederi nu instituie privilegii sau discriminãri, fiind aplicabile în mod egal oricãrei persoane care are calitatea de funcţionar public sau funcţionar, iar stabilirea sferei acestor noţiuni, precum şi a infracţiunilor care presupun aceastã calitate a subiectului activ nu este de competenţa jurisdicţiei constituţionale, dupã cum s-a arãtat.
Considerentele şi soluţiile adoptate prin deciziile citate îşi pãstreazã valabilitatea şi în prezenta cauzã, întrucât nu existã elemente noi care sã determine reconsiderarea jurisprudenţei Curţii Constituţionale.
Faţã de cele arãtate, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al <>art. 29 alin. (1) şi (6) din Legea nr. 47/1992 ,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 147 şi art. 289 din Codul penal, excepţie ridicatã de Eva Florescu în Dosarul nr. 255/2005 al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Secţia penalã.
Definitivã şi general obligatorie.
Pronunţatã în şedinţa publicã din data de 16 februarie 2006.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Florentina Geangu
___________
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
