Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
Vasile Gionea - preşedinte
Mihai Constantinescu - judecãtor
Miklos Fazakas - judecãtor
Antonie Iorgovan - judecãtor
Ioan Muraru - judecãtor
Raul Petrescu - procuror
Gabriela Dragomirescu - magistrat-asistent
Pe rol soluţionarea recursului declarat de Ministerul Public impotriva <>Deciziei Curţii Constituţionale nr. 58 din 18 mai 1994 prin care a fost respinsã ca lipsitã de obiect excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 224 din Codul penal, ridicatã de Murgoci Cristache, Caldararu Ion şi Cercel Tudorel în Dosarul nr. 2900/1993 al Judecãtoriei Tulcea.
La apelul nominal, pãrţile lipsa.
Procedura legal îndeplinitã.
Magistratul-asistent face referatul cauzei.
Dosarul fiind în stare de judecata, preşedintele completului da cuvintul procurorului care pune concluzii de admitere a recursului şi de respingere a exceptiei de neconstituţionalitate ca vadit nefondata, pentru motivele arãtate în cererea de recurs.
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ,
avînd în vedere actele şi lucrãrile dosarului, retine urmãtoarele:
În Dosarul nr. 2900/1993 al Judecãtoriei Tulcea inculpatii Murgoci Cristache, Caldararu Ion şi Cercel Tudorel au ridicat excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 224 din Codul penal, cu motivarea ca noţiunea de avut obştesc din Codul penal nu s-a transformat în avut public, Constituţia definind noţiunea de avut public în care nu se regaseste şi obiectul infracţiunii din prezenta speta, cu care Curtea Constituţionalã a fost sesizatã prin Încheierea din 7 septembrie 1993.
Prin Decizia nr. 58 din 18 mai 1994, Curtea Constituţionalã a respins ca lipsitã de obiect excepţia de neconstituţionalitate şi a constatat ca, potrivit <>Deciziei nr. 33 din 26 mai 1993 , definitiva, art. 224 din Codul penal este abrogat parţial, conform art. 150 alin. (1) din Constituţie şi, în consecinta, acesta urmeazã a se aplica numai cu privire la bunurile prevãzute în art. 135 alin. (4) din Constituţie, bunuri ce fac obiectul exclusiv al proprietãţii publice.
Impotriva acestei decizii, Ministerul Public a declarat în termen legal recurs pentru urmãtoarele motive:
- Curtea Constituţionalã, constatind abrogarea, şi-a depãşit competenta materialã, incalcind astfel principiul constituţional al separaţiei puterilor în stat;
- excepţia de neconstituţionalitate trebuia respinsã ca vadit nefondata, deoarece Judecãtoria Tulcea, exprimindu-şi opinia, a fost de acord cu punctele de vedere ale inculpaţilor considerind ca dispoziţiile art. 224 din Codul Penal contravin Constituţiei;
- soluţia admiterii exceptiei de neconstituţionalitate, intemeiata pe caracterul obligatoriu al <>Deciziei Curţii Constituţionale nr. 33 din 26 mai 1993 , închide calea sesizãrii Curţii cu orice alta excepţie, chiar şi atunci cînd aceasta ar privi un bun public, nominalizat expres în art. 135 alin. (4) din Constituţie;
- nemotivarea deciziei şi deci încãlcarea dispoziţiilor art. 13 şi <>art. 16 din Legea nr. 47/1992 şi ale art. 261 din Codul de procedura civilã.
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ,
examinînd încheierea de sesizare, decizia atacatã, cererea de recurs, raportul întocmit de judecãtorul-raportor, concluziile recurentului - Ministerul Public -, dispoziţiile legale atacate ca neconstituţionale, raportate la prevederile Constituţiei, ale <>Legii nr. 47/1992 şi ale Regulamentului de organizare şi funcţionare a Curţii Constituţionale, retine:
Primul motiv de recurs, privind lipsa competentei materiale a Curţii Constituţionale de a constata abrogarea unor prevederi legale, urmeazã a fi respins ca nefondat.
Potrivit practicii sale constante, Curtea, cît timp instanta de judecata nu a reţinut ca un text legal este abrogat potrivit art. 150 alin. (1) din Constituţie şi a sesizat Curtea Constituţionalã cu soluţionarea exceptiei, este obligatã sa se pronunţe în virtutea dreptului constituţional al cetãţenilor de a invoca neconstituţionalitatea unei prevederi pe care instanta înţelege sa îl aplice.
Abrogarea, potrivit art. 150 alin. (1) din Constituţie, este rezultatul contrarietatii legii anterioare cu prevederile Constituţiei, astfel încît ea constituie nu numai o consecinta a aplicãrii legii în timp, ci şi o problema de constitutionalitate, ca urmare a supremaţiei legii fundamentale în cadrul sistemului juridic.
Nici cel de-al doilea motiv de recurs, potrivit cãruia excepţia de neconstituţionalitate trebuia respinsã ca vadit nefondata, deoarece opinia exprimatã de instanta a fost în acord cu punctul de vedere al inculpaţilor, nu poate fi reţinut, motivul invocat fiind contrar literei şi spiritului <>Legii nr. 47/1992 .
Pe de o parte, faptul ca în materia avutului obştesc, opinia instanţei, în speta Judecãtoria Tulcea, a fost în acord cu punctul de vedere al inculpaţilor, nu este de natura sa atragã necompetentã Curţii, de vreme ce instanta de judecata nu a statuat aceasta prin dispozitivul Încheierii din 7 septembrie 1993 şi a sesizat Curtea Constituţionalã.
În consecinta, sub acest aspect, Judecãtoria Tulcea s-a desesizat de soluţionarea exceptiei de neconstituţionalitate şi, singura în drept sa se pronunţe este Curtea Constituţionalã care, prin deciziile sale obligatorii, asigura o practica unitarã în domeniul controlului constituţionalitãţii legii.
Pe de alta parte, critica referitoare la necesitatea respingerii exceptiei de neconstituţionalitate ca "vadit nefondata" nu este intemeiata, deoarece, potrivit <>art. 24 alin. (2) din Legea nr. 47/1992 , soluţia respingerii fãrã citarea pãrţilor pe acest temei este condiţionatã de unanimitatea opiniei membrilor completului de judecata în aprecierea exceptiei. Aceasta regula, care impune doua aspecte - unul de fond, în sensul ca excepţia este neîntemeiatã în mod vadit, şi unul de procedura - se aplica numai dacã acestea coincid, în caz negativ, prevederile <>art. 24 alin. (2) din Legea nr. 47/1992 nefiind operante.
Cel de-al treilea motiv de recurs, referitor la soluţia respingerii exceptiei de neconstituţionalitate intemeiata pe caracterul obligatoriu al <>Deciziei Curţii Constituţionale nr. 33 din 26 mai 1993 , definitiva, care închide astfel calea sesizãrii Curţii cu orice alta excepţie, chiar şi atunci cînd aceasta priveşte un bun public dintre cele nominalizate în art. 135 alin. (4) din Constituţie, urmeazã, de asemenea, a fi respins ca nefondat.
Potrivit art. 29 din regulamentul sau de organizare şi funcţionare, Curtea Constituţionalã statueazã numai asupra problemelor de drept. Constatind în drept ca art. 224 din Codul penal este abrogat parţial şi ca urmeazã sa se aplice numai cu privire la bunurile prevãzute în art. 135 alin. (4) din Constituţie, bunuri ce fac obiectul exclusiv al proprietãţii publice, rãmîne ca fiecare instanta de judecata sa stabileascã dacã este vorba sau nu de astfel de bunuri şi sa decidã dacã textele referitoare la infracţiunile privind avutul obştesc sunt sau nu aplicabile.
Şi cel de-al patrulea motiv de recurs, privitor la nemotivarea deciziei şi deci încãlcarea prevederilor art. 13 şi <>art. 16 din Legea nr. 47/1992 şi ale art. 261 din Codul de procedura civilã privind conţinutul deciziei, urmeazã a fi respins ca nefondat. Din moment ce decizia Plenului Curţii Constituţionale, pronunţatã în temeiul art. 29 din Regulamentul de organizare şi funcţionare a Curţii, este obligatorie pentru completele de judecata, acestea nu se pot îndepãrta de la motivarea ei şi deci invocarea acesteia semnifica motivarea deciziei pronunţate într-o excepţie concretã. Cu toate acestea, existenta deciziei Plenului Curţii Constituţionale nu are drept consecinta inutilitatea judecãrii excepţiilor în cadrul cãrora s-ar putea ridica noi probleme şi noi interpretãri în mãsura sa determine, eventual, schimbarea practicii Curţii Constituţionale.
Pentru motivele arãtate, recursul declarat de Ministerul Public impotriva <>Deciziei Curţii Constituţionale nr. 58 din 18 mai 1994 urmeazã a fi respins.
În temeiul art. 144 lit. c) din Constituţie, precum şi al art. 1, art. 3, art. 13 alin. (1) lit. A. c), art. 25 şi <>art. 26 din Legea nr. 47/1992 ,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge recursul declarat de Ministerul Public impotriva <>Deciziei Curţii Constituţionale nr. 58 din 18 mai 1994 , pronunţatã în Dosarul nr. 82C/1993.
Definitiva.
Pronunţatã în şedinţa publica din 16 noiembrie 1994.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. dr. VASILE GIONEA
Magistrat-asistent,
Gabriela Dragomirescu
----------------------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
