Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
DECIZIE nr. 110 din 9 februarie 2010 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 302^1 alin. 1 lit. c) si art. 303 alin. 1 din Codul de procedura civila
EMITENT: CURTEA CONSTITUTIONALA PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 112 din 19 februarie 2010
Ioan Vida - preşedinte
Nicolae Cochinescu - judecãtor
Aspazia Cojocaru - judecãtor
Acsinte Gaspar - judecãtor
Petre Lãzãroiu - judecãtor
Puskas Valentin Zoltan - judecãtor
Augustin Zegrean - judecãtor
Carmen-Cãtãlina Gliga - procuror
Doina Suliman - magistrat-asistent-şef
Pe rol se aflã soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 302^1 alin. 1 lit. c) şi art. 303 alin. 1 din Codul de procedurã civilã, excepţie ridicatã de Societatea Comercialã "Faur" - S.A. din Bucureşti în Dosarul nr. 652/300/2008 al Tribunalului Bucureşti - Secţia a IV-a civilã.
La apelul nominal lipsesc pãrţile, faţã de care procedura de citare este legal îndeplinitã.
Cauza este în stare de judecatã.
Preşedintele acordã cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiatã, având în vedere jurisprudenţa în materie a Curţii Constituţionale.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrãrile dosarului, reţine urmãtoarele:
Prin Încheierea din 1 aprilie 2009, pronunţatã în Dosarul nr. 652/300/2008, Tribunalul Bucureşti - Secţia a IV-a civilã a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 302^1 alin. 1 lit. c) şi art. 303 alin. 1 din Codul de procedurã civilã.
Excepţia a fost ridicatã de Societatea Comercialã "Faur" S.A. din Bucureşti cu ocazia soluţionãrii apelului formulat împotriva Sentinţei civile nr. 5.671 din 13 iunie 2008, pronunţatã de Judecãtoria Sectorului 2 Bucureşti.
În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine cã textele de lege criticate contravin prevederilor constituţionale ale art. 16 alin. (1) şi (2) şi art. 21 alin. (1), (2) şi (3), deoarece, "ca urmare a recalificãrii, partea care a atacat cu apel hotãrârea nu numai cã este privatã de calea de atac a apelului, cât şi de cea a recursului, ceea ce conduce la irevocabilitatea hotãrârii instanţei de fond, fãrã a exista posibilitatea cenzurãrii acesteia de cãtre o instanţã superioarã". Considerã cã este posibilã "o analizã a neconstituţionalitãţii unui text de lege, doar cu privire la aplicabilitatea acestuia la anumite situaţii din practicã". De aceea, solicitã sã se constate cã, prin aplicarea dispoziţiilor de lege criticate "la situaţiile în care instanţa de apel calificã calea de atac din apel în recurs, se încalcã dreptul de a avea acces liber la justiţie, drept de care poate beneficia orice cetãţean".
Instanţa de judecatã apreciazã cã excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiatã.
Potrivit prevederilor <>art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicatã preşedinţilor celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
Guvernul apreciazã cã excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiatã.
Avocatul Poporului considerã cã textele de lege criticate sunt constituţionale.
Preşedinţii celor douã Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecãtorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile de lege criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi <>Legea nr. 47/1992 , reţine urmãtoarele:
Curtea Constituţionalã a fost legal sesizatã şi este competentã, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, republicatã, ale art. 1 alin. (2), ale <>art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992 , sã soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 302^1 alin. 1 lit. c) şi art. 303 alin. 1 din Codul de procedurã civilã, cu urmãtorul cuprins:
- Art. 302^1 alin. 1 lit. c): "Cererea de recurs va cuprinde, sub sancţiunea nulitãţii, urmãtoarele menţiuni: [...]
c) motivele de nelegalitate pe care se întemeiazã recursul şi dezvoltarea lor, sau, dupã caz, menţiunea cã motivele vor fi depuse printr-un memoriu separat;";
- Art. 303 alin.1: "Recursul se va motiva prin însãşi cererea de recurs sau înãuntrul termenului de recurs."
În susţinerea neconstituţionalitãţii acestor dispoziţii legale, autorul excepţiei invocã încãlcarea prevederilor constituţionale ale art. 16 alin. (1) şi (2) - egalitatea în drepturi şi art. 21 alin. (1), (2) şi (3) - accesul liber la justiţie.
Analizând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constatã cã asupra unei critici identice, formulate de acelaşi autor, s-a pronunţat prin <>Decizia nr. 769 din 12 mai 2009 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 419 din 18 iunie 2009.
Cu acel prilej, Curtea a statuat cã, în privinţa condiţiilor de exercitare a cãilor de atac, legiuitorul poate sã reglementeze termenele de declarare a acestora, forma în care trebuie sã fie fãcutã declaraţia, conţinutul sãu, instanţa la care se depune, competenţa şi modul de judecare, soluţiile ce pot fi adoptate şi altele de acelaşi gen, fãrã ca prin aceasta sã se aducã atingere dreptului în substanţa sa sau principiilor şi textelor constituţionale de referinţã.
Nici reglementãrile internaţionale nu impun în materia exercitãrii cãilor de atac, Curtea de la Strasbourg constatând cã dreptul de acces la un tribunal nu este absolut şi se preteazã la limitãri implicit admise, în special în ceea ce priveşte condiţiile de admisibilitate a unui recurs, având în vedere cã presupune reglementarea din partea statului, care se bucurã, în aceastã privinţã, de o anumitã marjã de apreciere.
De asemenea, Curtea a constatat cã recalificarea cãii de atac din apel în recurs şi, în consecinţã, respingerea recursului ca fiind lovit de nulitate din cauza nemotivãrii acestuia în termenul prevãzut de lege constituie o problemã de interpretare şi de aplicare a legii, ce ţine de resortul instanţelor judecãtoreşti, iar nu de cel al instanţei de contencios constituţional.
Întrucât nu au intervenit elemente noi, de naturã sã determine schimbarea acestei jurisprudenţe, atât considerentele, cât şi soluţia deciziei menţionate îşi pãstreazã valabilitatea şi în prezenta cauzã.
Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al <>art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
În numele legii
DECIDE
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 302^1 alin. 1 lit. c) şi art. 303 alin. 1 din Codul de procedurã civilã, excepţie ridicatã de Societatea Comercialã "Faur" - S.A. din Bucureşti în Dosarul nr. 652/300/2008 al Tribunalului Bucureşti Secţia a IV-a civilã.
Definitivã şi general obligatorie.
Pronunţatã în şedinţa publicã din data de 9 februarie 2010.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent-şef,
Doina Suliman
-------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
