Copierea de continut din prezentul site este supusa regulilor precizate in Termeni si conditii! Click aici.
Prin utilizarea siteului sunteti de acord, in mod implicit cu Termenii si conditiile! Orice abatere de la acestea constituie incalcarea dreptului nostru de autor si va angajeaza raspunderea!
X
DECIZIE nr. 110 din 13 martie 2003 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 34 alin. (2) si ale art. 107 din Legea nr. 8/1996 privind dreptul de autor si drepturile conexe
Pe rol se afla soluţionarea exceptiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 34 alin. (2) şi ale <>art. 107 din Legea nr. 8/1996 privind dreptul de autor şi drepturile conexe, excepţie ridicatã de Societatea Comercialã "Flanco Internaţional" - S.R.L. din Bucureşti în Dosarul nr. 7.048/2000 al Tribunalului Bucureşti - Secţia a III-a civilã. La apelul nominal se prezintã partea "Centrul Roman pentru Administrarea Drepturilor Artiştilor Interpreti" - CREDIDAM, prin consilier juridic, lipsind autorul exceptiei, fata de care procedura de citare este legal îndeplinitã. Cauza fiind în stare de judecata, partea prezenta pune concluzii de respingere a exceptiei de neconstituţionalitate, arãtând ca nu sunt incalcate dispoziţiile constituţionale referitoare la obligaţia statului de a crea condiţiile necesare pentru creşterea calitãţii vieţii, invocand în acest sens jurisprudenta Curţii Constituţionale, Decizia nr. 180/2000 şi Decizia nr. 338/2001. Partea mai arata ca, întrucât autoarea exceptiei nu justifica nici un interes legitim pentru a supune controlului de constitutionalitate textele de lege criticate, excepţia ar trebui respinsã ca fiind inadmisibila. Reprezentantul Ministerului Public considera textul de lege criticat ca fiind constituţional şi arata ca asupra exceptiei de neconstituţionalitate privind dispoziţiile art. 34 alin. (2) şi ale <>art. 107 din Legea nr. 8/1996 Curtea s-a mai pronunţat, respingând excepţia ca fiind neîntemeiatã.
CURTEA, având în vedere actele şi lucrãrile dosarului, retine urmãtoarele: Prin Încheierea din 14 martie 2002, pronunţatã în Dosarul nr. 7.048/2000, Tribunalul Bucureşti - Secţia a III-a civilã a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 34 alin. (2) şi ale <>art. 107 din Legea nr. 8/1996 privind dreptul de autor şi drepturile conexe, excepţie ridicatã de Societatea Comercialã "Flanco Internaţional" - S.R.L. din Bucureşti. În motivarea exceptiei de neconstituţionalitate se susţine ca textele de lege criticate contravin art. 134 alin. (1) şi alin. (2) lit. f) din Constituţie, întrucât, prin aplicarea dispoziţiilor <>art. 107 alin. (2) din Legea nr. 8/1996 , autoarea exceptiei, societate comercialã, este obligatã sa majoreze preţul produselor comercializate (suporturi pe care se pot realiza înregistrãri sonore sau audiovizuale, precum şi aparate ce permit reproducerea acestora, destinate cumpãrãrii de cãtre o persoana pentru uz propriu sau pentru cercul normal al unei familii) cu 5%, ceea ce limiteazã posibilitãţile persoanei de a achizitiona respectivele produse, fiind incalcate astfel prevederile constituţionale care consacra obligaţia statului de a asigura condiţiile necesare pentru creşterea calitãţii vieţii. Tribunalul Bucureşti - Secţia a III-a civilã apreciazã ca prin reglementarea mijloacelor de realizare a drepturilor patrimoniale ale titularilor drepturilor de autor sau altor drepturi conexe nu se aduce atingere obligaţiei care incumba statului de a crea condiţiile necesare pentru creşterea calitãţii vieţii. Potrivit dispoziţiilor <>art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , republicatã, încheierea de sesizare a fost comunicatã preşedinţilor celor doua Camere ale Parlamentului, precum şi Guvernului, pentru a-şi formula punctele de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate ridicatã. Guvernul arata ca textele de lege criticate reglementeazã remuneraţia compensatorie pentru copia privatã care reprezintã un drept patrimonial rezultând din dreptul de proprietate intelectualã al titularilor dreptului de autor sau al drepturilor conexe, iar nu o taxa impusa unei anumite categorii de comercianţi, de natura sa se reflecte asupra calitãţii vieţii cetãţenilor. Remuneraţia compensatorie are un caracter echitabil, întrucât aceasta are valoarea unei contraprestatii pentru activitatea creatoare a unor persoane fizice sau juridice de drept privat. În concluzie, excepţia de neconstituţionalitate este consideratã ca fiind neîntemeiatã. Preşedinţii celor doua Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctul lor de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.
CURTEA, examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, raportul întocmit de judecãtorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi dispoziţiile <>Legii nr. 47/1992 , retine urmãtoarele: Curtea Constituţionalã este competenta, potrivit dispoziţiilor art. 144 lit. c) din Constituţie, ale art. 1 alin. (1), ale <>art. 2, 3, 12 şi 23 din Legea nr. 47/1992 , republicatã, sa soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate cu care a fost sesizatã. Obiectul exceptiei de neconstituţionalitate îl constituie prevederile art. 34 alin. (2) şi ale <>art. 107 din Legea nr. 8/1996 privind dreptul de autor şi drepturile conexe, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 60 din 26 martie 1996. Textele de lege au urmãtorul conţinut: - Art. 34 alin. (2): "Pentru suporturile pe care se pot realiza înregistrãri, sonor sau audiovizual, cat şi pentru aparatele ce permit reproducerea acestora, în situaţia prevãzutã la alin. (1), se va plati o remuneraţie stabilitã conform prevederilor prezentei legi."; - Art. 107: "(1) Autorii operelor înregistrate sonor sau audiovizual, pe orice fel de suporturi, au dreptul, împreunã cu editorii şi producãtorii operelor respective şi cu artiştii interpreti sau executanti ale cãror executii sunt fixate pe aceste suporturi, la o remuneraţie compensatorie pentru copia privatã efectuatã în condiţiile art. 34 alin. (2) din prezenta lege. (2) Remuneraţia prevãzutã la alin. (1) va fi plãtitã de fabricantii sau importatorii de suporturi utilizabile pentru reproducerea operelor şi de cãtre fabricantii sau importatorii de aparate ce permit reproducerea acestora. Remuneraţia se va plati în momentul punerii în circulaţie pe teritoriul naţional a acestor suporturi şi aparate şi va reprezenta 5% din preţul de vânzare al suporturilor şi aparatelor fabricate în ţara, respectiv 5% din valoarea înscrisã în documentele organelor vamale pentru suporturile şi aparatele importate. (3) Remuneraţia prevãzutã la alin. (1) se repartizeazã, prin intermediul organismelor de gestiune colectivã a drepturilor de autor, între autori, artişti interpreti sau executanti, editori şi producãtori, dupã cum urmeazã: a) în cazul operelor înregistrate sonor pe suporturi, 40% din remuneraţie revine, în pãrţi negociabile, autorilor şi editorilor operelor înregistrate, iar restul de 60% revine, în pãrţi egale, artiştilor interpreti sau executanti, pe de o parte, şi producãtorilor de înregistrãri sonore, pe de alta parte; b) în cazul operelor înregistrate audiovizual pe suporturi, remuneraţia se împarte în mod egal între autori, artişti interpreti sau executanti şi producãtori. (4) Colectarea sumelor datorate în temeiul alin. (1) se va face de cãtre un singur organism de gestiune colectivã pentru un domeniu, desemnat de Oficiul Roman pentru Drepturile de Autor. Procedura repartizãrii acestor sume între beneficiari se va stabili printr-un protocol negociat între aceştia. (5) Organismele de gestiune colectivã care colecteazã sumele datorate în temeiul alin. (1) au dreptul sa solicite de la fabricanti şi importatori informaţii privind situaţia vânzãrilor şi, respectiv, a importurilor de suporturi şi aparate şi sa controleze exactitatea acestora. (6) Dreptul prevãzut la alin. (1) nu poate face obiectul unei renunţãri din partea autorilor şi a artiştilor interpreti sau executanti." Autorul exceptiei de neconstituţionalitate susţine ca dispoziţiile legale criticate contravin prevederilor constituţionale ale art. 134 alin. (1) şi alin. (2) lit. f), care prevãd urmãtoarele: "(1) Economia României este economie de piata. (2) Statul trebuie sa asigure: [...] f) crearea condiţiilor necesare pentru creşterea calitãţii vieţii." Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constata ca obiectul criticii îl constituie, de fapt, <>art. 107 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 8/1996 , cu raportare la art. 34 alin. (2) din aceeaşi lege, întrucât textul criticat, în alin. (1), face trimitere la acest articol. Autorul exceptiei considera ca reglementarea remuneraţiei compensatorii pentru copia privatã - în cuantum de 5% din preţul de vânzare al suporturilor şi aparatelor fabricate în ţara sau din valoarea înscrisã în documentele organelor vamale, pentru cele importate -, care se plãteşte de cãtre fabricantii sau importatorii de suporturi utilizabile pentru reproducerea operelor şi de cãtre fabricantii sau importatorii de aparate ce permit reproducerea acestora autorilor, editorilor şi producãtorilor, precum şi artiştilor interpreti sau executanti, contravine prevederilor art. 134 alin. (1) şi (2) din Constituţie. În argumentarea criticii se susţine ca, prin plata acestei remuneraţii, producãtorii şi importatorii de suporturi şi aparate destinate reproducerii operelor vor fi obligaţi sa majoreze preţurile produselor, diminuand astfel posibilitãţile de achizitionare ale acestora, ceea ce contravine prevederilor textului constituţional privind creşterea calitãţii vieţii. Dacã un atare rationament ar fi acceptat, orice majorare de impozite, taxe şi tarife, chiar impusa de ratiuni economice incontestabile, ar trebui consideratã ca venind în contradictie cu art. 134 alin. (1) şi (2) din Constituţie, ceea ce, evident, ar fi absurd. Textul constituţional de referinta are în vedere obligaţia statului de a crea condiţiile necesare pentru creşterea calitãţii vieţii, asigurând premisele, cadrul legal favorabil îmbunãtãţirii condiţiilor de trai, şi nu creşterea calitãţii vieţii, în sine. Distincţia este esenţialã şi se impune în considerarea specificului economiei de piata, în care statul nu mai este deţinãtorul exclusiv al tuturor parghiilor economice, rolul sau fiind limitat la crearea cadrului general, economic, social şi politic, necesar pentru derularea activitãţii agenţilor economici, ceea ce implica adoptarea unor reglementãri stimulatorii, dar în limitele impuse de asigurarea respectãrii drepturilor şi intereselor legitime ale tuturor. În speta, remuneraţia compensatorie pentru copia privatã este un drept patrimonial rezultând din dreptul de proprietate intelectualã al titularilor dreptului de autor sau al drepturilor conexe. <>Art. 107 din Legea nr. 8/1996 reglementeazã o remuneraţie de 5% aplicatã asupra preţului de vânzare al suporturilor şi aparatelor fabricate în ţara, respectiv asupra valorii înscrise în documentele organelor vamale pentru suporturile şi aparatele importate. Faptul ca, pe aceasta cale, are loc o majorare a preţului de vânzare a produselor respective nu indreptateste ignorarea drepturilor de proprietate intelectualã, caracterul echitabil al remuneraţiei compensatorii rezultând din faptul ca aceasta are valoarea unei contraprestatii pentru activitatea creatoare a unor persoane fizice sau juridice de drept privat, activitate pusã în slujba unor terţi, care în acest fel pot sa apara în calitate de debitori. De altfel, asupra constituţionalitãţii dispoziţiilor art. 34 alin. (2) şi ale <>art. 107 din Legea nr. 8/1996 Curtea s-a mai pronunţat, de exemplu, prin Decizia nr. 180/2000, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 642 din 8 decembrie 2000, statuand ca aceste texte nu contravin Legii fundamentale. Soluţia pronunţatã în aceasta decizie este valabilã şi în cauza de fata, neintervenind elemente noi de natura sa determine reconsiderarea jurisprudenţei Curţii Constituţionale.
Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 144 lit. c) şi al art. 145 alin. (2) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 13 alin. (1) lit. A.c), al art. 23 şi al <>art. 25 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , republicatã,
CURTEA În numele legii DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 34 alin. (2) şi ale <>art. 107 din Legea nr. 8/1996 privind dreptul de autor şi drepturile conexe, excepţie ridicatã de Societatea Comercialã "Flanco Internaţional" - S.R.L. din Bucureşti în Dosarul nr. 7.048/2000 al Tribunalului Bucureşti - Secţia a III-a civilã. Definitiva şi obligatorie. Pronunţatã în şedinţa publica din data de 13 martie 2003.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE, prof. univ. dr. NICOLAE POPA
Magistrat-asistent, Mihaela Senia Costinescu
-------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
