Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
DECIZIE nr. 110 din 12 aprilie 2001 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 127 alin. 2 si ale art. 128 alin. 2 din Codul penal
EMITENT: CURTEA CONSTITUTIONALA PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 296 din 6 iunie 2001
Lucian Mihai - preşedinte
Costica Bulai - judecãtor
Constantin Doldur - judecãtor
Kozsokar Gabor - judecãtor
Ioan Muraru - judecãtor
Nicolae Popa - judecãtor
Lucian Stangu - judecãtor
Iuliana Nedelcu - procuror
Mihai Paul Cotta - magistrat-asistent
Pe rol se afla soluţionarea exceptiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 127 alin. 2 şi ale art. 128 alin. 2 din Codul penal, excepţie ridicatã de Aron Manea în Dosarul nr. 4.473/2000 al Curţii de Apel Oradea - Secţia penalã.
La apelul nominal lipseşte autorul exceptiei, fata de care procedura de citare a fost legal îndeplinitã.
Cauza fiind în stare de judecata, reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a exceptiei ca fiind neîntemeiatã, considerând ca dispoziţiile legale criticate nu creeazã un tratament discriminatoriu pentru categoria de condamnaţi cãreia i se aplica prevederile referitoare la întreruperea sau amânarea executãrii pedepsei pe motive medicale.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrãrile dosarului, constata urmãtoarele:
Prin Încheierea din 23 ianuarie 2001, pronunţatã în Dosarul nr. 4.473/2000, Curtea de Apel Oradea - Secţia penalã a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 127 alin. 2, raportate la art. 128 alin. 2 din Codul penal, excepţie ridicatã de Aron Manea într-un dosar penal în care are calitatea de inculpat recurent, în cauza având ca obiect judecarea contestaţiei la executare, formulatã în baza art. 461 alin. 1 lit. d) din Codul de procedura penalã.
În motivarea exceptiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine ca a fost condamnat în 1989 la o pedeapsa de 5 ani închisoare pentru sãvârşirea a 3 infracţiuni de luare de mitã şi a unei infracţiuni la regimul mijloacelor de plata strãine (<>art. 37 alin. 1 din Decretul nr. 210/1960 ), pedeapsa din care a executat 15 luni, de la 27 mai 1989 pana la 28 august 1990, când a fost eliberat prin admiterea cererii sale de întrerupere a executãrii pedepsei pe motive medicale (a suferit un infarct miocardic în timpul detentiei). Autorul exceptiei mai arata ca, datoritã agravarii stãrii sãnãtãţii, a formulat mai multe cereri de întrerupere a executãrii pedepsei, cereri ce au fost soluţionate de instanta în sensul admiterii lor. În aceste condiţii, la data de 18 mai 2000 condamnatul a sesizat Judecãtoria Oradea cu o contestaţie la executare, în baza art. 461 alin. 1 lit. d) din Codul de procedura penalã, prin care a solicitat sa se constate împlinirea termenului de prescripţie a executãrii pedepsei, contestaţie ce i-a fost respinsã prin Sentinta penalã nr. 1.292 din 3 iulie 2000. În motivarea acestei sentinţe instanta a arãtat ca, deoarece, începând din 1990 şi pana în prezent, condamnatul a beneficiat de întreruperea şi prelungirea întreruperii executãrii pedepsei, cursul prescripţiei executãrii pedepsei a fost suspendat în tot acest interval, astfel încât nu a putut opera prescripţia executãrii pedepsei. Aceeaşi soluţie a fost menţinutã şi de instanta de apel, iar impotriva deciziei tribunalului contestatorul a declarat recursul în cauza, în cadrul cãruia a ridicat excepţia de neconstituţionalitate.
În esenta, autorul exceptiei considera ca, în comparatie cu prevederile art. 127 alin. 2 din Codul penal, potrivit cãrora cei ce se sustrag de la executarea pedepsei beneficiazã de efectele prescripţiei, "dispoziţiile lacunare" ale art. 128 alin. 2, în sensul cãrora termenul de prescripţie prevãzut la art. 126 este suspendat în cazurile şi în condiţiile prevãzute în Codul de procedura penalã, lasa loc la interpretãri, creandu-se o situaţie discriminatorie. Astfel, fata de persoanele care beneficiazã de întreruperea sau amânarea executãrii pedepsei pe motive sociale sau medicale cursul prescripţiei este suspendat, fiind în felul acesta foarte dificil, dacã nu chiar imposibil ca aceste categorii de persoane sa beneficieze de prescripţia executãrii pedepsei, prevãzutã la art. 125 din Codul penal.
Curtea de Apel Oradea - Secţia penalã, exprimandu-şi opinia, considera ca excepţia de neconstituţionalitate ridicatã este nefondata. Dispoziţiile legale criticate nu contravin prevederilor art. 16 alin. (1) şi (2) din Constituţie, deoarece ele nu creeazã o situaţie discriminatorie pentru persoanele care beneficiazã de întreruperea sau amânarea executãrii pedepsei, în sensul ca acestea nu ar putea beneficia de prescripţia executãrii pedepsei.
Potrivit prevederilor <>art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , republicatã, încheierea de sesizare a fost comunicatã preşedinţilor celor doua Camere ale Parlamentului şi Guvernului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra exceptiei de neconstituţionalitate ridicate.
Preşedintele Camerei Deputaţilor, în punctul sau de vedere, arata ca dispoziţiile art. 127 alin. 2, raportate la art. 128 alin. 2 din Codul penal, sunt constituţionale şi se propune respingerea exceptiei de neconstituţionalitate. Aceste prevederi legale nu incalca dispoziţiile art. 16 din Constituţie prin faptul ca, în cazul persoanelor condamnate, beneficiare de întreruperea sau amânarea executãrii pedepsei pe motive sociale sau medicale, cursul prescripţiei se suspenda.
Guvernul, în punctul sau de vedere, arata ca excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiatã. Se apreciazã ca în mod eronat autorul exceptiei a raportat dispoziţiile art. 127 alin. 2 la cele ale art. 128 alin. 2 din Codul penal, deoarece cele doua dispoziţii reglementeazã situaţii distincte, primele referindu-se la cazurile care întrerup cursul termenului prescripţiei executãrii pedepsei, iar celelalte se referã la cazurile şi condiţiile care determina suspendarea cursului prescripţiei executãrii. Prin dispoziţiile legale criticate nu se incalca prevederile art. 16 alin. (1) şi (2) din Constituţie şi nu se creeazã un tratament discriminatoriu condamnaţilor care beneficiazã de întreruperea sau amânarea executãrii pedepsei pe motive sociale sau medicale. Totodatã Guvernul considera ca prevederile art. 128 alin. 2 din Codul penal sunt constituţionale, deoarece reglementeazã cazuri de suspendare a cursului prescripţiei executãrii pedepsei, cum ar fi amânarea sau întreruperea executãrii pedepsei ori suspendarea executãrii pedepsei în cazul judecãrii cãilor extraordinare de atac.
Preşedintele Senatului nu a comunicat punctul sau de vedere.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale preşedintelui Camerei Deputaţilor şi Guvernului, raportul întocmit de judecãtorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi <>Legea nr. 47/1992 , retine urmãtoarele:
Curtea Constituţionalã a fost legal sesizatã şi este competenta, potrivit dispoziţiilor art. 144 lit. c) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (1), ale <>art. 2, 3, 12 şi 23 din Legea nr. 47/1992 , republicatã, sa soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate ridicatã.
Obiectul exceptiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 127 alin. 2 şi ale art. 128 alin. 2 din Codul penal, referitoare la întreruperea şi, respectiv, la suspendarea cursului prescripţiei executãrii pedepsei, texte având urmãtorul conţinut:
- Art. 127 alin. 2: "Sustragerea de la executare, dupã începerea executãrii pedepsei, face sa curgã un nou termen de prescripţie de la data sustragerii.";
- Art. 128 alin. 2: "Cursul termenului prescripţiei prevãzute în art. 126 este suspendat în cazurile şi condiţiile prevãzute în Codul de procedura penalã."
Autorul exceptiei considera ca aceste prevederi legale instituie un tratament diferit, în ceea ce priveşte prescripţia executãrii pedepsei, pentru condamnaţii care se sustrag de la executarea pedepsei dupã începerea executãrii acesteia, în raport cu cei care beneficiazã de întreruperi sau amânãri ale executãrii pedepsei. În primul caz, prevãzut la art. 127 alin. 2 din Codul penal, de la data sustragerii de la executare se întrerupe executarea şi începe sa curgã un nou termen de prescripţie, care, dacã se desfãşoarã fãrã întrerupere sau suspendare, face sa opereze prescripţia. Dimpotriva, în cea de-a doua situaţie, prevãzutã la art. 128 alin. 2 din acelaşi cod, pe timpul cat condamnatul beneficiazã de întrerupere a executãrii pe motive medicale, precum în speta, cursul termenului prescripţiei se suspenda, astfel încât condamnatul nu poate beneficia de prescripţie.
În felul acesta, potrivit susţinerilor autorului exceptiei de neconstituţionalitate, sunt incalcate dispoziţiile art. 16 alin. (1) şi (2) din Constituţie, care prevãd: "(1) Cetãţenii sunt egali în fata legii şi a autoritãţilor publice, fãrã privilegii şi fãrã discriminãri.
(2) Nimeni nu este mai presus de lege."
Analizând prevederile legale criticate, Curtea Constituţionalã constata ca acestea nu contravin dispoziţiilor art. 16 alin. (1) şi (2) din Constituţie. Situaţia persoanelor care se afla în executarea pedepsei închisorii şi care se sustrag de la executarea ei dupã începerea executãrii este, evident, diferita în comparatie cu situaţia persoanelor fata de care executarea pedepsei a fost amânatã sau întreruptã în cazurile şi în condiţiile prevãzute în Codul de procedura penalã. Or, tocmai situaţia diferita în care se afla cele doua categorii de condamnaţi justifica tratamentul juridic diferenţiat în ceea ce priveşte prescripţia executãrii pedepsei, fãrã a se incalca prin aceasta principiul constituţional al egalitãţii în drepturi. Din acest punct de vedere normele procedurii penale sunt deopotrivã valabile pentru toţi cetãţenii aflaţi într-o situaţie identicã.
În ceea ce priveşte existenta unor reguli referitoare la cazurile de amânare sau de întrerupere a executãrii pedepsei închisorii, la întreruperea ori la suspendarea cursului prescripţiei, acestea constituie norme procedurale a cãror stabilire revine exclusiv în competenta legiuitorului, conform dispoziţiilor art. 125 alin. (3) din Constituţie, potrivit cãrora "Competenta şi procedura de judecata sunt stabilite de lege".
În legatura cu susţinerea autorului exceptiei în sensul ca art. 128 alin. 2 din Codul penal ar face trimitere la dispoziţii referitoare la cazuri de suspendare a cursului prescripţiei, inexistente în Codul de procedura penalã, Curtea Constituţionalã constata ca aceasta este, de asemenea, neîntemeiatã, deoarece trimiterile se fac la dispoziţiile privitoare la întreruperea executãrii pedepsei închisorii sau a detenţiunii pe viata (art. 455-457 din Codul de procedura penalã) ori la suspendarea executãrii pedepsei în timpul soluţionãrii cãilor extraordinare de atac (art. 390, 400 şi 412 din Codul de procedura penalã).
Fata de cele de mai sus, în temeiul art. 144 lit. c) şi al art. 145 alin. (2) din Constituţie, precum şi al art. 13 alin. (1) lit. A.c), al art. 23 şi al <>art. 25 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , republicatã,
CURTEA
În numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 127 alin. 2 şi ale art. 128 alin. 2 din Codul penal, excepţie ridicatã de Aron Manea în Dosarul nr. 4.473/2000 al Curţii de Apel Oradea - Secţia penalã.
Definitiva şi obligatorie.
Pronunţatã în şedinţa publica din data de 12 aprilie 2001.
PREŞEDINTELE
CURŢII CONSTITUŢIONALE,
LUCIAN MIHAI
Magistrat-asistent,
Mihai Paul Cotta
-------------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
