Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
DECIZIE nr. 110 din 1 februarie 2011 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 29 alin. 3, art. 31 alin. 1 si art. 34 alin. 1 din Codul de procedura civila
EMITENT: CURTEA CONSTITUTIONALA PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 197 din 22 martie 2011
Augustin Zegrean - preşedinte
Aspazia Cojocaru - judecãtor
Acsinte Gaspar - judecãtor
Mircea Ştefan Minea - judecãtor
Iulia Antoanella Motoc - judecãtor
Ion Predescu - judecãtor
Puskas Valentin Zoltan - judecãtor
Tudorel Toader - judecãtor
Mihaela Senia Costinescu - magistrat-asistent-şef
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Simona Ricu.
Pe rol se aflã soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 29 alin. 3, art. 31 alin. 1 şi art. 34 alin. 1 din Codul de procedurã civilã, excepţie ridicatã de Kocsis Sandor în Dosarul nr. 277/1.371/2010 al Tribunalului Comercial Mureş - Falimente.
La apelul nominal lipsesc pãrţile, faţã de care procedura de citare a fost legal îndeplinitã.
Cauza fiind în stare de judecatã, preşedintele acordã cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiatã, invocând jurisprudenţa Curţii în aceastã materie.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrãrile dosarului, reţine urmãtoarele:
Prin Încheierea comercialã nr. 91C din 15 februarie 2010, pronunţatã în Dosarul nr. 277/1.371/2010, Tribunalul Comercial Mureş - Falimente a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 29 alin. 3, art. 31 alin. 1 şi art. 34 alin. 1 din Codul de procedurã civilã, excepţie ridicatã de Kocsis Sandor într-o cauzã având ca obiect o cerere de recuzare.
În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul aratã cã dispoziţiile legale criticate, chiar dacã nu vizeazã fondul cauzei, contravin prevederilor art. 21 din Constituţie, în mãsura în care judecarea cererii de recuzare nu se realizeazã în condiţii de contradictorialitate, oralitate şi publicitate. Or, respectarea principiului contradictorialitãţii în cazul cererilor de recuzare este o necesitate, întrucât judecarea recuzãrii are rol de a stabili o condiţie extrem de importantã a actului de justiţie, şi anume crearea premiselor unei judecãţi independente şi imparţiale, expresie a principiilor fundamentale ale Convenţiei pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale şi ale Constituţiei României.
Tribunalul Comercial Mureş - Falimente apreciazã excepţia de neconstituţionalitate ca fiind neîntemeiatã.
În conformitate cu dispoziţiile <>art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicatã preşedinţilor celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi formula punctele de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.
Preşedinţii celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernul şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecãtorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile de lege criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi <>Legea nr. 47/1992, reţine urmãtoarele:
Curtea Constituţionalã a fost legal sesizatã şi este competentã, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin. (2), <>art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, sã soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei îl reprezintã prevederile art. 29 alin. 3, art. 31 alin. 1 şi art. 34 alin. 1 din Codul de procedurã civilã, potrivit cãrora:
- Art. 29 alin. 3: "Judecãtorul împotriva cãruia e propusã recuzarea poate declara cã se abţine.";
- Art. 31 alin. 1: "Instanţa decide asupra recuzãrii, în camera de consiliu, fãrã prezenţa pãrţilor şi ascultând pe judecãtorul recuzat.";
- Art. 34 alin. 1: "Încheierea prin care s-a încuviinţat sau respins abţinerea, ca şi aceea prin care s-a încuviinţat recuzarea, nu este supusã la nicio cale de atac."
În opinia autorului excepţiei de neconstituţionalitate, prevederile legale criticate contravin dispoziţiilor constituţionale cuprinse în art. 1 alin. (3), art. 11 alin. (1), art. 16 alin. (1) şi (2), art. 21 alin. (3), art. 24, art. 124 alin. (2) şi (3), art. 127 şi în art. 129, precum şi prevederilor art. 6 paragraful 1 din Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constatã cã procedura de soluţionare a cererii privind recuzarea unui judecãtor a constituit în mai multe rânduri obiect al controlului de constituţionalitate în raport cu aceleaşi critici şi aceleaşi texte din Constituţie, Curtea respingând în mod constant excepţiile de neconstituţionalitate ca fiind neîntemeiate; în acest sens, pot fi amintite <>Decizia nr. 244 din 17 septembrie 2002, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 753 din 15 octombrie 2002, <>Decizia nr. 746 din 13 septembrie 2007, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 740 din 1 noiembrie 2007, sau <>Decizia nr. 914 din 16 septembrie 2008, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 720 din 23 octombrie 2008.
Curtea a reţinut, în esenţã, cã recuzarea nu constituie o acţiune de sine-stãtãtoare, având ca obiect realizarea sau recunoaşterea unui drept subiectiv al autorului cererii, ci o procedurã integratã procesului în curs de judecatã, al cãrei scop este tocmai asigurarea desfãşurãrii normale a judecãţii, iar nu împiedicarea accesului la justiţie. Tocmai în considerarea acestui principiu constituţional consacrat de prevederile art. 21 din Legea fundamentalã, legiuitorul a prevãzut posibilitatea atacãrii numai odatã cu fondul a încheierii prin care s-a respins cererea de recuzare, spre deosebire de încheierile prin care se încuviinţeazã sau se respinge abţinerea, ca şi aceea prin care se încuviinţeazã recuzarea, care nu sunt supuse niciunei cãi de atac. Curtea a observat cã dispoziţiile criticate se circumscriu domeniului de reglementare a procedurii de judecatã, care, potrivit dispoziţiilor art. 126 alin. (2) din Constituţie, este atributul exclusiv al legiuitorului. Aşa cum a statuat în mod constant Curtea Constituţionalã în jurisprudenţa sa, accesul liber la justiţie nu presupune accesul la toate instanţele judecãtoreşti şi la toate cãile de atac prevãzute de lege, legiuitorul putând institui reguli speciale în considerarea unor situaţii speciale.
Curtea apreciazã cã nu au intervenit elemente noi, de naturã sã justifice reconsiderarea jurisprudenţei în materie, astfel încât soluţiile şi considerentele deciziilor mai sus amintite îşi pãstreazã valabilitatea şi în prezenta cauzã.
Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al <>art. 29 din Legea nr. 47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge, ca neîntemeiatã, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 29 alin. 3, art. 31 alin. 1 şi art. 34 alin. 1 din Codul de procedurã civilã, excepţie ridicatã de Kocsis Sandor în Dosarul nr. 277/1.371/2010 al Tribunalului Comercial Mureş - Falimente.
Definitivã şi general obligatorie.
Pronunţatã în şedinţa publicã din data de 1 februarie 2011.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
AUGUSTIN ZEGREAN
Magistrat-asistent-şef,
Mihaela Senia Costinescu
-------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
