Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
Lucian Mihai - preşedinte
Costica Bulai - judecãtor
Constantin Doldur - judecãtor
Kozsokar Gabor - judecãtor
Ioan Muraru - judecãtor
Nicolae Popa - judecãtor
Lucian Stangu - judecãtor
Florin Bucur Vasilescu - judecãtor
Romul Petru Vonica - judecãtor
Paula C. Pantea - procuror
Gabriela Dragomirescu - magistrat-asistent
Pe rol, soluţionarea exceptiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. 22 alin. 5 din Codul de procedura civilã, ridicatã de Kessler Walter în Dosarul nr. 485/1998 al Tribunalului Sibiu.
Dezbaterile au avut loc în şedinţa publica din data de 15 decembrie 1998, în prezenta avocatei Eugenia Florescu pentru Kessler Walter, a reprezentantului Ministerului Public şi în lipsa lui Damian Ilie, Bota Nicolae şi a Societãţii Comerciale "ReisenbSro Kessler" - S.R.L., legal citaţi, fiind consemnate în încheierea de la acea data, când Curtea, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunţarea pentru 21 ianuarie 1999 şi apoi pentru 26 ianuarie 1999, pentru 4 februarie 1999 şi pentru 9 februarie 1999.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrãrile dosarului, constata urmãtoarele:
Prin Încheierea din 10 martie 1998, pronunţatã în Dosarul nr. 485/1998, Tribunalul Sibiu a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 22 alin. 5 din Codul de procedura civilã, ridicatã de Kessler Walter. În motivarea exceptiei se arata ca textul criticat incalca dispoziţiile constituţionale ale art. 21 referitoare la accesul la justiţie şi ale art. 128 privind folosirea cãilor de atac, prin aceea ca soluţionarea conflictului de competenta prevãzut de acest articol are loc fãrã citarea pãrţilor, iar termenul pentru exercitarea caii de atac impotriva regulatorului de competenta curge de la pronunţarea hotãrârii. Se susţine ca necitarea pãrţilor în proces, judecarea procesului în camera de consiliu şi nepronuntarea hotãrârii în şedinţa publica echivaleaza cu o veritabila interdicţie a accesului la actul de justiţie, iar exercitarea recursului în termen de 5 zile de la pronunţare devine iluzorie. Prin notele scrise depuse la dosar se susţine, de asemenea, ca textul criticat incalca şi prevederile constituţionale ale art. 24 privind dreptul la apãrare, întrucât necitarea pãrţilor în proces inlatura exercitarea efectivã a dreptului la apãrare al pãrţilor, precum şi prevederile art. 126 referitoare la publicitatea dezbaterilor, deoarece judecata în camera de consiliu, fãrã citarea pãrţilor şi fãrã ca hotãrârea sa fie pronunţatã în şedinţa publica, ar contraveni flagrant acestui principiu. Se mai arata ca dispoziţia instituitã de art. 22 alin. 5 din Codul de procedura civilã este în contradictie şi cu art. 6 din Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale, care, printre altele, prevede ca hotãrârea trebuie pronunţatã în mod public, accesul în sala de şedinţa putând fi interzis presei şi publicului numai dacã publicitatea ar fi de natura sa aducã atingere intereselor justiţiei şi dacã tribunalul apreciazã aceasta mãsura ca fiind strict necesarã.
Exprimandu-şi opinia, instanta de judecata considera excepţia de neconstituţionalitate ridicatã ca fiind neîntemeiatã.
Potrivit <>art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , republicatã, au fost solicitate puncte de vedere preşedinţilor celor doua Camere ale Parlamentului şi Guvernului.
În punctul de vedere al Guvernului se apreciazã ca excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiatã, deoarece hotãrârea pronunţatã de instanta de judecata în temeiul art. 22 alin. 5 din Codul de procedura civilã nu rezolva fondul litigiului. Instanta se pronunţa doar asupra competentei de judecare a cauzei, iar pãrţile dispun de posibilitatea de a ataca prin recurs hotãrârea respectiva.
Preşedinţii celor doua Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, raportul întocmit de judecãtorul-raportor, susţinerile pãrţilor şi concluziile procurorului, dispoziţiile legale
atacate, raportate la prevederile Constituţiei şi ale <>Legii nr. 47/1992 , retine urmãtoarele:
Potrivit art. 144 lit. c) din Constituţie şi <>art. 23 din Legea nr. 47/1992 , republicatã, Curtea Constituţionalã a fost legal sesizatã şi este competenta sa soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate ridicatã.
Excepţia de neconstituţionalitate priveşte art. 22 alin. 5 din Codul de procedura civilã care prevede: "Instanta competenta sa judece conflictul va hotãrî în camera de consiliu, fãrã citarea pãrţilor, cu drept de recurs în termen de 5 zile de la pronunţare."
Autorul exceptiei de neconstituţionalitate susţine ca aceasta dispoziţie legalã incalca dispoziţiile constituţionale ale art. 21 alin. (2) privind accesul la justiţie, ale art. 24 referitor la dreptul la apãrare, ale art. 126 care prevede caracterul public al dezbaterilor şi ale art. 128 care reglementeazã folosirea cãilor de atac, precum şi prevederile art. 6 din Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale, care stabilesc dreptul la un proces echitabil.
Examinând cauza, Curtea Constituţionalã constata ca excepţia de neconstituţionalitate este intemeiata şi ca art. 22 alin. 5 din Codul de procedura civilã este neconstitutional în partea care prevede ca termenul pentru exercitarea dreptului de recurs curge de la pronunţarea hotãrârii care conţine regulatorul de competenta. Conform articolului criticat, instanta competenta sa judece conflictul de competenta hotãrãşte în camera de consiliu, fãrã citarea pãrţilor. Necitarea pãrţilor pentru judecarea conflictului de competenta le priveaza de posibilitatea de a cunoaşte soluţia şi data pronunţãrii ei, astfel încât reglementarea folosirii dreptului de recurs într-un termen ce curge de la pronunţarea hotãrârii determina, cel mai adesea, imposibilitatea exercitãrii dreptului. Se inlatura în felul acesta posibilitatea exercitãrii efective a dreptului constituţional la apãrare reglementat de art. 24, şi anume prin folosirea caii de atac, conform dreptului prevãzut la art. 128 din Constituţie.
În condiţiile existenţei celor doua excepţii de la dreptul comun prevãzute la art. 22 alin. 5 din Codul de procedura civilã - şi anume, necitarea pãrţilor şi curgerea termenului de recurs de la pronunţarea hotãrârii -, exercitarea realã a dreptului de recurs şi, prin aceasta, a dreptului la apãrare se poate realiza numai prin aplicarea regulii generale stabilite de art. 301 din acelaşi cod, potrivit cãreia termenul de recurs curge de la data comunicãrii hotãrârii care este atacatã.
Pentru considerentele arãtate, în temeiul art. 144 lit. c) din Constituţie, precum şi al art. 13 alin. (1) lit. A.c), al art. 23 şi al <>art. 25 din Legea nr. 47/1992 , republicatã,
CURTEA
În numele legii
DECIDE:
Admite excepţia de neconstituţionalitate ridicatã de Kessler Walter în Dosarul nr. 485/1998 al Tribunalului Sibiu şi constata ca dispoziţia art. 22 alin. 5 din Codul de procedura civilã, conform cãreia termenul pentru exercitarea dreptului de recurs curge de la pronunţarea hotãrârii care conţine regulatorul de competenta, este neconstitutionala.
Decizia se comunica celor doua Camere ale Parlamentului şi Guvernului.
Definitiva şi obligatorie.
Pronunţatã în şedinţa publica din data de 9 februarie 1999.
PREŞEDINTELE
CURŢII CONSTITUŢIONALE,
LUCIAN MIHAI
Magistrat-asistent,
Gabriela Dragomirescu
------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
