Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
DECIZIE nr. 11 din 25 ianuarie 2000 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor Ordonantei Guvernului nr. 13/1998 privind modificarea si completarea Codului de procedura civila
EMITENT: CURTEA CONSTITUTIONALA PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 156 din 14 aprilie 2000
Lucian Mihai - preşedinte
Costica Bulai - judecãtor
Constantin Doldur - judecãtor
Kozsokar Gabor - judecãtor
Ioan Muraru - judecãtor
Nicolae Popa - judecãtor
Lucian Stangu - judecãtor
Florin Bucur Vasilescu - judecãtor
Romul Petru Vonica - judecãtor
Paula C. Pantea - procuror
Laurentiu Cristescu - magistrat-asistent
Pe rol se afla soluţionarea exceptiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>Ordonanţei Guvernului nr. 13/1998 privind modificarea şi completarea Codului de procedura civilã, excepţie ridicatã de Minerva Cercea în Dosarul nr. 843/1999 al Judecãtoriei Medias.
La apelul nominal lipsesc pãrţile, fata de care procedura de citare a fost legal îndeplinitã.
Reprezentantul Ministerului Public arata ca dispoziţiile <>Ordonanţei Guvernului nr. 13/1998 au mai fãcut obiectul controlului de constitutionalitate, Curtea Constituţionalã pronunţându-se constant asupra constituţionalitãţii acestui act normativ. Mai arata ca nu se poate pune în discuţie perimarea prevederilor unei ordonanţe atâta vreme cat nici legea fundamentalã şi nici o alta lege nu prevãd un termen în care acestea sa fie dezbãtute şi aprobate de Parlament. Sancţiunea perimãrii aplicatã actelor de procedura civilã nu poate fi aplicatã şi în domeniul delegarii legislative. De asemenea, nu se poate susţine ca sunt neconstituţionale dispoziţiile din ordonanta care prevãd ca instanţele nu mai sunt obligate sa îşi motiveze hotãrârile decât dacã asupra acestora se exercita o cale de atac, întrucât se constata ca nici o dispoziţie constituţionalã nu statueazã o asemenea obligaţie. În consecinta, solicita respingerea exceptiei ca fiind neîntemeiatã.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrãrile dosarului, retine urmãtoarele:
Prin Încheierea din 27 octombrie 1999 Judecãtoria Medias a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>Ordonanţei Guvernului nr. 13/1998 privind modificarea şi completarea Codului de procedura civilã, excepţie ridicatã de Minerva Cercea în Dosarul nr. 843/1999 al acelei instanţe.
În motivarea exceptiei autorul considera ca <>Ordonanta Guvernului nr. 13/1998 este neconstitutionala în întregime şi invoca în susţinerea criticii sale mai multe motive de neconstituţionalitate, astfel:
1. Codul de procedura civilã, fiind o lege organicã, nu poate fi modificat printr-o ordonanta emisã de Guvern, caz în care sunt incalcate dispoziţiile art. 72 alin. (2) din Constituţie privind domeniile ce revin reglementãrii prin lege organicã.
2. <>Ordonanta Guvernului nr. 13/1998 s-a perimat, deoarece nu a fost aprobatã de Parlament, fiind incalcate astfel dispoziţiile art. 114 din Constituţie.
3. Dispoziţia din ordonanta criticata, potrivit cãreia hotãrârile judecãtoreşti pronunţate în fond şi în apel nu se motiveaza, contravine art. 129 din Constituţie. De asemenea, întrucât nu s-au consemnat dezbaterile şi nici ratiunile ce au stat la baza soluţiei, dosarul devine astfel secret şi se incalca dreptul la informaţie statuat de art. 31 din legea fundamentalã.
4. Lipsa accesului la considerentele hotãrârii, afarã de cazul în care aceasta este atacatã, este o încãlcare a accesului liber la justiţie statuat prin art. 21 din Constituţie. Tot astfel, motivarea soluţiilor pronunţate numai în cazurile în care asupra acestora s-au exercitat cai de atac constituie o încãlcare a dreptului de petiţionare prevãzut la art. 47 din legea fundamentalã.
Exprimandu-şi opinia, instanta care a sesizat Curtea Constituţionalã considera ca se impune respingerea exceptiei de neconstituţionalitate, arãtând ca asupra constituţionalitãţii prevederilor <>Ordonanţei Guvernului nr. 13/1998 Curtea Constituţionalã s-a pronunţat prin mai multe decizii.
Potrivit prevederilor <>art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , republicatã, încheierea de sesizare a fost comunicatã preşedinţilor celor doua Camere ale Parlamentului şi Guvernului pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra exceptiei de neconstituţionalitate ridicate.
În punctul de vedere al Guvernului se arata:
a) Cu privire la primul aspect de neconstituţionalitate invocat se menţioneazã ca prin Decizia nr. 61 din 20 aprilie 1999, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 222 din 20 mai 1999, Curtea Constituţionalã a statuat deja cu privire la constituţionalitatea dispoziţiilor <>Ordonanţei Guvernului nr. 13/1998 . Astfel Curtea Constituţionalã a reţinut ca, potrivit sistemului Constituţiei din 1991, calificarea legilor ca fiind organice se face expres prin textele constituţionale şi nu pe cale de interpretare. Art. 72 alin. (3) din Constituţie prevede majoritatea domeniilor care sunt supuse reglementãrii prin lege organicã. Din cuprinsul prevederilor acestui text, precum şi din celelalte dispoziţii constituţionale nu rezulta ca reglementãrile referitoare la procedura civilã, în ansamblul lor, fac parte din domeniul legilor organice. De altfel, prin Decizia Curţii Constituţionale nr. 718 din 29 decembrie 1997, prin care s-a soluţionat, în condiţiile art. 144 lit. a) din Constituţie, obiecţia de neconstituţionalitate referitoare la unele prevederi ale <>Legii nr. 221/1997 privind abilitarea Guvernului de a emite ordonanţe, Curtea Constituţionalã a statuat ca "din cuprinsul prevederilor art. 72 alin. (3) din Constituţie şi al celorlalte dispoziţii constituţionale nu rezulta ca reglementãrile relative la procedura civilã, în ansamblul lor, fac parte din domeniul legilor organice". Considerarea dispoziţiilor Codului de procedura civilã ca fiind de resortul legii organice ar echivala cu o completare a Constituţiei, care reglementeazã expres şi limitativ domeniile rezervate acestei categorii de legi.
b) În ceea ce priveşte susţinerea ca ordonanţele sunt "perimate" dacã nu sunt aprobate de Parlament într-un anumit termen, se arata ca, potrivit art. 114 alin. (1) - (3) din Constituţie, ordonanţele rãmân fãrã efect numai în cazul în care acestea nu sunt supuse spre aprobare Parlamentului în cadrul termenului prevãzut de legea de abilitare a Guvernului de a emite ordonanţe. Nu exista însã nici o dispoziţie constituţionalã care sa stabileascã un anumit termen pentru dezbaterea şi aprobarea ordonanţelor de cãtre Parlament. Ca urmare, în absenta unor dispoziţii exprese, sancţiunea perimãrii, proprie actelor de procedura, nu poate fi aplicatã în nici un caz în domeniul delegarii legislative.
c) În motivarea exceptiei se mai susţine ca reglementãrile <>Ordonanţei Guvernului nr. 13/1998 nu ar respecta accesul liber la justiţie consacrat de art. 21 din Constituţie. Or, prin dispoziţii exprese ordonanta asigura exercitarea drepturilor pãrţilor în proces, prin comunicarea în anumite termene atât a soluţiei pronunţate, cat şi a motivelor hotãrârii.
Fata de cele arãtate Guvernul considera ca excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>Ordonanţei Guvernului nr. 13/1998 urmeazã sa fie respinsã ca neîntemeiatã.
Preşedinţii celor doua Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, raportul întocmit de judecãtorul-raportor, susţinerile autorului exceptiei, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi dispoziţiile <>Legii nr. 47/1992 , retine urmãtoarele:
În conformitate cu prevederile <>art. 144 lit. c) din Constituţie şi ale Legii nr. 47/1992 , Curtea Constituţionalã a fost legal sesizatã şi este competenta sa se pronunţe asupra exceptiei de neconstituţionalitate ridicate.
Excepţia de neconstituţionalitate se referã la dispoziţiile <>Ordonanţei Guvernului nr. 13/1998 privind modificarea şi completarea Codului de procedura civilã.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constata ca prin Decizia nr. 61 din 20 aprilie 1999, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 222 din 20 mai 1999, s-a respins excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>Ordonanţei Guvernului nr. 13/1998 în întregul sau, excepţia având un conţinut similar. Cu acel prilej s-a arãtat ca:
1. Potrivit sistemului Constituţiei din 1991, calificarea legilor ca fiind organice se face expres prin textele constituţionale, iar nu pe cale de interpretare.
2. Art. 72 alin. (3) din Constituţie prevede majoritatea domeniilor care sunt supuse reglementãrii prin lege organicã. Atât în acest text, cat şi în celelalte articole din Constituţie, în care se specifica necesitatea adoptãrii de legi organice, nu se prevede ca procedura civilã este supusã reglementãrii prin asemenea legi.
3. Pe de alta parte, potrivit art. 125 alin. (3) din Constituţie, "Competenta şi procedura de judecata sunt stabilite de lege". În consecinta, art. 125 alin. (3) din Constituţie nu prevede domeniile procedurii de judecata şi ale competentei instanţelor printre cele supuse reglementãrii prin lege organicã şi, ca atare, este neîntemeiatã susţinerea ca au fost incalcate dispoziţiile art. 114 alin. (1) din Constituţie, care prevãd ca "Parlamentul poate adopta o lege specialã de abilitare a Guvernului pentru a emite ordonanţe în domenii care nu fac obiectul legilor organice". Curtea a constatat ca dispoziţiile art. 114 alin. (3) din Constituţie exclud posibilitatea Guvernului de a reglementa prin ordonanta, în baza unei legi de abilitare, în domeniul legilor organice.
4. Prin Decizia Curţii Constituţionale nr. 718 din 29 decembrie 1997, prin care s-a soluţionat, în condiţiile art. 144 lit. a) din Constituţie, pe calea controlului de constitutionalitate anterior promulgãrii legii, obiecţia de neconstituţionalitate referitoare la unele prevederi ale <>Legii nr. 221/1997 privind abilitarea Guvernului de a emite ordonanţe, Curtea Constituţionalã a constatat ca "din cuprinsul prevederilor art. 72 alin. (3) din Constituţie şi al celorlalte dispoziţii constituţionale nu rezulta ca reglementãrile relative la procedura civilã, în ansamblul lor, fac parte din domeniul legilor organice", retinand totodatã ca în Constituţie sunt reglementate expres şi limitativ domeniile rezervate legilor organice, între care nu figureazã dispoziţiile legale privind procedura civilã.
5. Din examinarea tuturor dispoziţiilor ordonanţei criticate nu rezulta ca aceasta ar cuprinde norme referitoare la organizarea şi funcţionarea instanţelor judecãtoreşti, care, potrivit art. 72 alin. (3) lit. h) din Constituţie, aparţin domeniului legii organice, pentru care Guvernul nu poate reglementa prin ordonanta, conform art. 114 alin. (1) din Constituţie.
În ceea ce priveşte "perimarea" ordonanţei deoarece aceasta nu a fost aprobatã de Parlament, Curtea Constituţionalã a statuat prin Decizia nr. 63 din 20 aprilie 1999, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 263 din 9 iunie 1999, ca legea de abilitare "stabileşte termenul în care ordonanta trebuie supusã aprobãrii Parlamentului, conform art. 114 alin. (3) din Constituţie, iar nu termenul în care ar trebui sa se desfãşoare dezbaterile". Textul constituţional al art. 114 alin. (3) are urmãtorul cuprins: "Dacã legea de abilitare o cere, ordonanţele se supun aprobãrii Parlamentului, potrivit procedurii legislative, pana la împlinirea termenului de abilitare. Nerespectarea termenului atrage încetarea efectelor ordonanţei." Prin decizia menţionatã s-a constatat ca art. 114 alin. (3) din Constituţie se referã la supunerea spre aprobare a ordonanţei, ca obligaţie a Guvernului, iar nu la aprobarea propriu-zisa a acesteia de cãtre Parlament, care nu este condiţionatã în timp.
Referitor la susţinerea autorului exceptiei ca dispoziţiile <>Ordonanţei Guvernului nr. 13/1998 sunt neconstituţionale, deoarece nu mai obliga la motivarea hotãrârii judecãtoreşti în anumite faze procesuale, urmeazã sa se observe ca nici un text constituţional nu cuprinde o asemenea obligaţie, iar invocarea tuturor celorlalte texte constituţionale este forţatã.
De altfel prin Decizia nr. 135 din 5 octombrie 1999, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 532 din 1 noiembrie 1999, Curtea Constituţionalã a stabilit ca modificãrile procedurale aduse de <>Ordonanta Guvernului nr. 13/1998 "nu ingradesc nici dreptul la exercitarea cãilor de atac, oricare dintre pãrţile în proces, nemultumita de soluţia instanţei de judecata, putând exercita cãile de atac dupã comunicarea hotãrârii instanţei, motivele apelului sau ale recursului putând fi redactate dupã motivarea acesteia".
Întrucât nu au intervenit elemente noi care sa determine schimbarea jurisprudenţei Curţii Constituţionale, prezenta excepţie de neconstituţionalitate urmeazã sa fie respinsã.
Fata de cele de mai sus, în temeiul art. 144 lit. c) şi al art. 145 alin. (2) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 13 alin. (1) lit. A.c), al art. 23 şi al <>art. 25 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , republicatã,
CURTEA
În numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>Ordonanţei Guvernului nr. 13/1998 privind modificarea şi completarea Codului de procedura civilã, ridicatã de Minerva Cercea în Dosarul nr. 843/1999 al Judecãtoriei Medias.
Definitiva şi obligatorie.
Pronunţatã în şedinţa publica din data de 25 ianuarie 2000.
PREŞEDINTELE CURŢII
CONSTITUŢIONALE,
LUCIAN MIHAI
Magistrat-asistent,
Laurentiu Cristescu
-----
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
