Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
DECIZIE nr. 11 din 15 ianuarie 2008 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 64 alin. (1) si art. 67 din Legea nr. 122/2006 privind azilul in Romania
EMITENT: CURTEA CONSTITUTIONALA PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 142 din 25 februarie 2008
Ioan Vida - preşedinte
Nicolae Cochinescu - judecãtor
Aspazia Cojocaru - judecãtor
Acsinte Gaspar - judecãtor
Ion Predescu - judecãtor
Puskas Valentin Zoltan - judecãtor
Tudorel Toader - judecãtor
Augustin Zegrean - judecãtor
Ion Tiucã - procuror
Valentina Bãrbãţeanu - magistrat-asistent
Pe rol se aflã soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor "<>art. 16 alin. (3) şi (8) din Ordonanţa Guvernului nr. 102/2000 privind statutul şi regimul refugiaţilor în România [respectiv art. 64 alin. (1) şi <>art. 67 din Legea nr. 122/2006 privind azilul în România]", excepţie ridicatã de Sabah Haj Chafik în Dosarul nr. 6.457/302/2006 al Judecãtoriei Sectorului 5 Bucureşti - Secţia a II-a civilã.
La apelul nominal se constatã lipsa pãrţilor, faţã de care procedura de citare este legal îndeplinitã.
Curtea dispune a se face apelul şi în dosarele nr. 1.236D/2007 şi nr. 1.237D/2007, având ca obiect aceeaşi excepţie, ridicatã de Waleed Khalid Subhi Al-Tikriti în Dosarul nr. 19.776/3/2007 al Tribunalului Bucureşti - Secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal şi de Mohamed Mossa Mohamed Shaqfa în Dosarul nr. 22.175/3/2007 al aceleiaşi instanţe.
La apelul nominal se constatã lipsa pãrţilor, faţã de care procedura de citare a fost legal îndeplinitã. Se prezintã domnul Dalati Bassam, interpret autorizat de limba arabã, solicitat pentru a asigura traducerea în cauzele de faţã.
Magistratul-asistent învedereazã Curţii cã, în toate aceste dosare, partea Oficiul Român pentru Imigrãri a depus note scrise prin care solicitã respingerea excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiatã.
Curtea, din oficiu, pune în discuţie conexarea dosarelor.
Reprezentantul Ministerului Public este de acord cu conexarea.
Curtea, în temeiul art. 14 şi al <>art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, raportate la art. 164 din Codul de procedurã civilã, dispune conexarea dosarelor nr. 1.236D/2007 şi nr. 1.237D/2007 la Dosarul nr. 1.085D/2007, care a fost primul înregistrat.
Cauza fiind în stare de judecatã, preşedintele acordã cuvântul reprezentantului Ministerului Public. Acesta pune concluzii de respingere ca neîntemeiatã a excepţiei de neconstituţionalitate, considerând cã textele de lege criticate sunt în deplinã concordanţã cu dispoziţiile constituţionale invocate de autorii excepţiei.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrãrile dosarelor, constatã urmãtoarele:
Prin încheierile din 1 iunie 2007, 7 iunie 2007 şi 28 iunie 2007, pronunţate de Judecãtoria Sectorului 5 Bucureşti - Secţia a II-a civilã în Dosarul nr. 6.457/302/2006 şi de Tribunalul Bucureşti - Secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal în dosarele nr. 19.776/3/2007 şi nr. 22.175/3/2007, Curtea Constituţionalã a fost sesizatã cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor "<>art. 16 alin. (3) şi (8) din Ordonanţa Guvernului nr. 102/2000 privind statutul şi regimul refugiaţilor în România [respectiv art. 64 alin. (1) şi <>art. 67 din Legea nr. 122/2006 privind azilul în România]". Excepţia a fost ridicatã de Sabah Haj Chafik, Waleed Khalid Subhi Al-Tikriti şi Mohamed Mossa Mohamed Shaqfa în cauze civile privind acordarea statutului de refugiat.
În motivãrile excepţiei de neconstituţionalitate se susţine, în esenţã, cã, potrivit <>Legii nr. 554/2004 , competenţa în materia contenciosului administrativ revine, dupã caz, tribunalelor sau curţilor de apel, iar nu şi judecãtoriilor. Se mai aratã cã pot fi exceptate de la controlul exercitat de instanţele de contencios administrativ doar acele acte administrative pentru modificarea sau desfiinţarea cãrora se prevede, prin lege organicã sau prin alte acte normative care pot reglementa în domeniul <>legii organice, o altã procedurã judiciarã. Or, Legea nr. 122/2006 este o lege ordinarã, aşa cã nu poate stabili o procedurã specialã de contestare în ceea ce priveşte actele autoritãţii competente în domeniul acordãrii azilului.
Judecãtoria Sectorului 5 Bucureşti - Secţia a II-a civilã şi Tribunalul Bucureşti - Secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal considerã cã excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiatã.
Potrivit prevederilor <>art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierile de sesizare au fost comunicate preşedinţilor celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
Guvernul considerã cã excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiatã. Aratã cã prin <>Ordonanţa Guvernului nr. 102/2000 , respectiv prin <>Legea nr. 122/2006 , a fost stabilitã o altã procedurã judiciarã în ceea ce priveşte competenţa de soluţionare a plângerilor solicitanţilor de azil, care nu nesocoteşte prevederile constituţionale invocate de autorul excepţiei.
Avocatul Poporului apreciazã cã dispoziţiile de lege criticate sunt constituţionale. Aratã cã acestea reglementeazã o procedurã specialã, care este justificat sã fie diferitã de cea a contenciosului administrativ, fiind "instituitã pentru o categorie specialã de persoane şi cu privire la o anumitã categorie de cereri ce comportã o urgenţã evidentã".
Preşedinţii celor douã Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierile de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, rapoartele întocmite de judecãtorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi <>Legea nr. 47/1992 , reţine urmãtoarele:
Curtea Constituţionalã a fost legal sesizatã şi este competentã, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin. (2), ale <>art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992 , sã soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie, potrivit încheierii de sesizare, prevederile "<>art. 16 alin. (3) şi (8) din Ordonanţa Guvernului nr. 102/2000 privind statutul şi regimul refugiaţilor în România [respectiv art. 64 alin. (1) şi <>art. 67 din Legea nr. 122/2006 privind azilul în România]".
<>Ordonanţa Guvernului nr. 102/2000 a fost abrogatã, potrivit dispoziţiilor <>art. 152 alin. (2) din Legea nr. 122/2006 , iar prevederile art. 16 alin. (3) şi (8) din ordonanţã au fost preluate în cuprinsul art. 64 alin. (1) şi art. 67 din legea menţionatã.
Ca urmare, Curtea Constituţionalã urmeazã sã se pronunţe asupra constituţionalitãţii dispoziţiilor art. 64 alin. (1) şi <>art. 67 din Legea nr. 122/2006 privind azilul în România, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 428 din 18 mai 2006, astfel cum a fost modificatã şi completatã prin <>Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 55/2007 privind înfiinţarea Oficiului Român pentru Imigrãri prin reorganizarea Autoritãţii pentru strãini şi a Oficiului Naţional pentru Refugiaţi, precum şi modificarea şi completarea unor acte normative, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 424 din 26 iunie 2007. Textele de lege criticate au urmãtorul conţinut:
- Art. 64 alin. (1): "Soluţionarea plângerii
(1) Plângerea se soluţioneazã de cãtre judecãtoria în a cãrei razã teritorialã se aflã structura specializatã pe probleme de azil a Oficiului Român pentru Imigrãri care a emis hotãrârea.";
- Art. 67: "Soluţionarea recursului
Recursul se judecã în termen de 30 de zile de la înregistrarea sa de cãtre tribunalul - secţia de contencios administrativ - în a cãrui circumscripţie se aflã judecãtoria a cãrei hotãrâre este atacatã."
În opinia autorilor excepţiei de neconstituţionalitate, textele de lege criticate contravin dispoziţiilor constituţionale ale art. 73 alin. (3) lit. k), potrivit cãrora contenciosul administrativ se reglementeazã prin lege organicã, şi celor ale art. 126 alin. (6), care garanteazã, cu anumite excepţii, controlul judecãtoresc al actelor autoritãţilor publice pe calea contenciosului administrativ.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea reţine cã, potrivit art. 126 alin. (2) din Legea fundamentalã, "competenţa instanţelor judecãtoreşti şi procedura de judecatã sunt stabilite numai prin lege". Prin urmare, legiuitorul este liber ca, prin lege, sã atribuie instanţelor judecãtoreşti anumite competenţe. Constituţia nu face însã niciun fel de circumstanţiere în ceea ce priveşte caracterul organic sau ordinar al legii prin care se stabilesc aceste competenţe de judecatã.
Autorii excepţiei susţin cã este neconstituţional ca printr-un act normativ care nu are caracter organic sã se legifereze în domeniul contenciosului administrativ, argumentând cã, potrivit art. 73 alin. (3) lit. k) din Constituţie, contenciosul administrativ, deci, implicit, competenţa instanţelor de a soluţiona cererile în domeniul contenciosului administrativ, se reglementeazã prin lege organicã.
Curtea constatã cã autorii excepţiei extrapoleazã în mod eronat reglementãrile constituţionale referitoare la contenciosul administrativ la materia recunoaşterii statutului de refugiat în România pentru cetãţenii strãini sau apatrizi. Or, <>Legea nr. 122/2006 privind azilul în România este o lege specialã, care reglementeazã o materie distinctã de cea a contenciosului administrativ. Fiind ea însãşi o lege specialã, nu i se pot aplica prin analogie dispoziţiile unei alte legi speciale. Este un principiu consacrat în teoria generalã a dreptului cã, acolo unde legea specialã nu prevede, dispoziţiile acesteia se completeazã cu cele ale dreptului comun, în niciun caz nu cu cele ale legii speciale celei mai apropiate ca materie de reglementare. Or, dreptul comun îl constituie, atât în ceea ce priveşte materia azilului, cât şi în cea a contenciosului administrativ, prevederile Codului de procedurã civilã.
Aşadar, dispoziţiile din <>Legea nr. 122/2006 , care prevãd cã judecãtoriile şi tribunalele sunt instanţele competente sã soluţioneze în fond şi, respectiv, în recurs plângerile împotriva hotãrârilor Oficiului Român pentru Imigrãri de respingere a cererilor de acordare a statutului de refugiat ori a altei forme de protecţie în România, nu contravin dispoziţiilor constituţionale invocate de autorii excepţiei.
Dincolo de aceste consideraţii, Curtea observã cã instanţa de fond urmeazã sã decidã asupra propriei sale competenţe, fie din oficiu, fie soluţionând excepţia lipsei de competenţã materialã ridicatã, eventual, de partea interesatã, aceasta nefiind o problemã de constituţionalitate, ci una de stabilire a legii aplicabile şi de interpretare a acesteia.
Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al <>art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 64 alin. (1) şi <>art. 67 din Legea nr. 122/2006 privind azilul în România, excepţie ridicatã de Sabah Haj Chafik în Dosarul nr. 6.457/302/2006 al Judecãtoriei Sectorului 5 Bucureşti - Secţia a II-a civilã şi de Waleed Khalid Subhi Al-Tikriti şi Mohamed Mossa Mohamed Shaqfa în dosarele nr. 19.776/3/2007 şi, respectiv, nr. 22.175/3/2007 ale Tribunalului Bucureşti - Secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal.
Definitivã şi general obligatorie.
Pronunţatã în şedinţa publicã din data de 15 ianuarie 2008.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Valentina Bãrbãţeanu
-----
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
