Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
DECIZIE nr. 11 din 14 ianuarie 2003 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 2 din Legea nr. 133/1999 privind stimularea intreprinzatorilor privati pentru infiintarea si dezvoltarea intreprinderilor mici si mijlocii
EMITENT: CURTEA CONSTITUTIONALA PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 162 din 13 martie 2003
Nicolae Popa - preşedinte
Costica Bulai - judecãtor
Nicolae Cochinescu - judecãtor
Kozsokar Gabor - judecãtor
Petre Ninosu - judecãtor
Şerban Viorel Stanoiu - judecãtor
Lucian Stangu - judecãtor
Ioan Vida - judecãtor
Florentina Balta - procuror
Mihai Paul Cotta - magistrat-asistent
Pe rol se afla soluţionarea exceptiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 2 din Legea nr. 133/1999 , excepţie ridicatã de J. Friedmann-Nicolescu în Dosarul nr. 2.621/2001 al Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a V-a comercialã.
Dezbaterile au avut loc în şedinţa publica din 12 decembrie 2002 şi au fost consemnate în încheierea de la acea data, când Curtea a amânat pronunţarea pentru data de 14 ianuarie 2003.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrãrile dosarului, constata urmãtoarele:
Prin Încheierea din 29 martie 2002, pronunţatã în Dosarul nr. 2.621/2001, Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a V-a comercialã a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 2 din Legea nr. 133/1999 , excepţie ridicatã de J. Friedmann-Nicolescu.
În motivarea exceptiei de neconstituţionalitate se susţine ca <>art. 2 din Legea nr. 133/1999 este neconstitutional în partea referitoare la "persoana fizica autorizata" definitã ca intreprinzator.
În opinia autorului exceptiei, textul criticat contravine dispoziţiilor constituţionale ale art. 16 alin. (1) privind egalitatea în drepturi, ale art. 43 alin. (1) referitoare la obligaţia statului de a lua mãsuri de dezvoltare economicã, precum şi celor ale art. 49 alin. (1) privind restrangerea exerciţiului unor drepturi.
Se arata ca şi "avocatul este un <<intreprinzator privat>>, exercitând o profesie liberala prin excelenta, pentru a cãrui dezvoltare economicã statul este obligat sa ia mãsuri de protecţie". Ca atare, autorul exceptiei susţine ca sintagma "o persoana fizica autorizata", prevãzutã de <>art. 2 din Legea nr. 133/1999 , este contrarã dispoziţiilor constituţionale invocate.
Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a V-a comercialã, contrar dispoziţiilor <>art. 23 alin. (4) din Legea nr. 47/1992 , republicatã, nu şi-a formulat, în încheierea de sesizare, opinia asupra exceptiei de neconstituţionalitate.
Potrivit prevederilor <>art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , republicatã, încheierea de sesizare a fost comunicatã preşedinţilor celor doua Camere ale Parlamentului şi Guvernului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra exceptiei de neconstituţionalitate ridicate. De asemenea, în conformitate cu dispoziţiile <>art. 18^1 din Legea nr. 35/1997 , cu modificãrile ulterioare, s-a solicitat punctul de vedere al instituţiei Avocatul Poporului.
Preşedintele Camerei Deputaţilor considera ca excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiatã, întrucât dispoziţiile criticate ale <>Legii nr. 133/1999 "nu incalca prevederile constituţionale arãtate. Sfera persoanelor cãrora li se adreseazã aceasta lege este una vasta, excepţiile fiind expres prevãzute în cuprinsul art. 4 din lege. Includerea sau neincluderea în sfera de aplicare a acestei legi a unei categorii de persoane, de agenţi economici sau de activitãţi este expresia politicii economice a statului". Potrivit acestui punct de vedere, aplicarea sau neaplicarea unor norme juridice privind un anume intreprinzator "rãmâne, în toate situaţiile, o problema de interpretare şi nu una de constitutionalitate".
Guvernul considera ca excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiatã.
În susţinerea acestui punct de vedere se arata ca din analiza dispoziţiilor <>art. 2 din Legea nr. 133/1999 , cu modificãrile ulterioare, "se constata ca acestea definesc <<întreprinzãtorul>> ca fiind <<o persoana fizica autorizata sau o persoana juridicã care, în mod individual sau în asociere cu alte persoane fizice autorizate sau cu persoane juridice, organizeazã o societate comercialã, denumita în continuare întreprindere, în vederea desfãşurãrii unor fapte şi acte de comerţ conform prevederilor art. 3>> din aceeaşi lege". Ca atare, "legea reglementeazã o categorie specialã de întreprinzãtori, şi anume pe cei care <<desfãşoarã fapte şi acte de comerţ>>". Totodatã, se mai arata ca dispoziţiile <>Legii nr. 51/1995 pentru organizarea şi exercitarea profesiei de avocat, republicatã, cu modificãrile şi completãrile ulterioare, prevãd ca "exercitarea profesiei de avocat este incompatibilã cu exercitarea nemijlocitã de fapte materiale de comerţ".
Avocatul Poporului apreciazã ca dispoziţiile legale criticate sunt constituţionale.
În motivarea acestui punct de vedere se arata ca "textul de lege criticat nu are caracter discriminatoriu. Statutele ambelor categorii, al avocatului şi al întreprinzãtorului, sunt reglementate distinct, prin legi speciale, fãrã a îngrãdi drepturile constituţionale ale acestora".
În legatura cu susţinerea autorului exceptiei de neconstituţionalitate ca avocaţii sa fie asimilaţi categoriei întreprinzãtorilor, se apreciazã ca "trebuie avute în vedere dispoziţiile <>art. 12 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 51/1995 , potrivit cãrora exercitarea profesiei de avocat este incompatibilã cu exercitarea nemijlocitã de fapte materiale de comerţ. Or, prin definitie, calitatea de intreprinzator implica desfãşurarea unor fapte materiale de comerţ".
Preşedintele Senatului nu a comunicat punctul sau de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate ridicatã.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale preşedintelui Camerei Deputaţilor, Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecãtorul-raportor, concluziile partii prezente şi ale procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi <>Legea nr. 47/1992 , retine urmãtoarele:
Curtea Constituţionalã a fost legal sesizatã şi este competenta, potrivit dispoziţiilor art. 144 lit. c) din Constituţie, precum şi celor ale art. 1 alin. (1), ale <>art. 2, 3, 12 şi 23 din Legea nr. 47/1992 , republicatã, sa soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate ridicatã.
Obiectul exceptiei îl constituie dispoziţiile <>art. 2 din Legea nr. 133 din 20 iulie 1999 privind stimularea întreprinzãtorilor privati pentru înfiinţarea şi dezvoltarea întreprinderilor mici şi mijlocii, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 349 din 23 iulie 1999, în partea referitoare la "<<persoana fizica autorizata>> definitã ca <<intreprinzator>>", astfel cum a precizat autorul exceptiei.
Dispoziţiile <>art. 2 din Legea nr. 133/1999 au urmãtorul cuprins: "În sensul prezentei legi, întreprinzãtorul este o persoana fizica autorizata sau o persoana juridicã care, în mod individual sau în asociere cu alte persoane fizice autorizate sau cu persoane juridice, organizeazã o societate comercialã, denumita în continuare întreprindere, în vederea desfãşurãrii unor fapte şi acte de comerţ conform prevederilor art. 3."
În esenta, critica de neconstituţionalitate are în vedere ca prin dispoziţiile <>art. 2 din Legea nr. 133/1999 avocaţii sunt excluşi de la beneficiul legii, în condiţiile în care aceste dispoziţii fac referire numai la "persoana fizica autorizata", categorie din care, se considera, nu face parte şi avocatul.
Textele constituţionale invocate de autorul exceptiei în motivarea acesteia sunt art. 16 alin. (1), art. 43 alin. (1) şi art. 49 alin. (1), care au urmãtorul cuprins:
- Art. 16 alin. (1): "Cetãţenii sunt egali în fata legii şi a autoritãţilor publice, fãrã privilegii şi fãrã discriminãri.";
- Art. 43 alin. (1): "Statul este obligat sa ia mãsuri de dezvoltare economicã şi de protecţie socialã, de natura sa asigure cetãţenilor un nivel de trai decent.";
- Art. 49 alin. (1): "Exerciţiul unor drepturi sau al unor libertãţi poate fi restrâns numai prin lege şi numai dacã se impune, dupã caz, pentru: apãrarea siguranţei naţionale, a ordinii, a sãnãtãţii ori a moralei publice, a drepturilor şi a libertãţilor cetãţenilor; desfãşurarea instrucţiei penale; prevenirea consecinţelor unei calamitati naturale ori ale unui sinistru deosebit de grav."
Analizând excepţia de neconstituţionalitate, astfel cum a fost formulatã, Curtea constata ca este neîntemeiatã.
Dispoziţiile legale criticate de cãtre autorul exceptiei se referã la "întreprinderi", notiune definitã la art. 3, prin care se înţelege "orice forma de organizare a unei activitãţi economice, autonomã patrimonial şi autorizata potrivit legilor în vigoare sa facã acte şi fapte de comerţ, în scopul obţinerii de profit prin realizarea de bunuri materiale, respectiv prestãri de servicii, din vânzarea acestora pe piata, în condiţii de concurenta". Or, potrivit <>art. 1 al Legii nr. 51/1995 , republicatã, care reglementeazã organizarea şi exercitarea profesiei de avocat, profesia de avocat este libera şi independenta, având un conţinut precizat la art. 3 din aceeaşi lege, care exclude ideea ca ar consta din efectuarea de acte de comerţ.
Curtea constata ca prevederile cuprinse la <>art. 2 din Legea nr. 133/1999 nu incalca dispoziţiile art. 16 alin. (1) din Constituţie, întrucât nu instituie un tratament inegal între anumite categorii de întreprinzãtori sau între întreprinderile mici şi mijlocii a cãror activitate o stimuleaza; faptul ca avocaţii nu sunt incluşi în aceste dispoziţii constituie vointa legiuitorului, care tine seama de statutul profesional al acestora.
În ceea ce priveşte pretinsa încãlcare a dispoziţiilor art. 43 alin. (1) din Constituţie, Curtea observa ca acest text, care reglementeazã nivelul de trai, nu este incident în cauza. De altfel, <>Legea nr. 51/1995 , republicatã, prevede mãsuri specifice pentru sprijinirea avocaţilor în obţinerea de sedii, precum şi pentru respectarea statutului lor profesional.
Nici invocarea dispoziţiilor art. 49 alin. (1) din Constituţie nu poate fi reţinutã, în condiţiile în care autorului exceptiei nu i s-a restrâns, prin prevederile legale criticate, exerciţiul vreunuia dintre drepturile sau libertãţile înscrise în Constituţie.
De altfel, autorul exceptiei, criticand opţiunea legiuitorului, considera prea restrânsã noţiunea de "intreprinzator", în care nu se pot, astfel, încadra şi avocaţii, pentru a putea beneficia de înlesnirile acordate prin <>Legea nr. 133/1999 .
Curtea nu poate retine aceasta critica ce neagã legislatorului pozitiv dreptul de a opta asupra soluţiilor adoptate prin reglementãrile pe care le emite. Potrivit <>art. 2 alin. (3) din Legea nr. 47/1992 , republicatã, Curtea Constituţionalã, în calitate de legislator negativ, nu poate modifica sau completa prevederea legalã supusã controlului şi nici nu se poate pronunţa asupra modului de interpretare şi aplicare a legii, ci numai asupra intelesului sau contrar Constituţiei.
Fata de cele de mai sus, în temeiul art. 144 lit. c) şi al art. 145 alin. (2) din Constituţie, precum şi al art. 13 alin. (1) lit. A.c), al art. 23 şi al <>art. 25 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , republicatã,
CURTEA
În numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 2 din Legea nr. 133/1999 privind stimularea întreprinzãtorilor privati pentru înfiinţarea şi dezvoltarea întreprinderilor mici şi mijlocii, excepţie ridicatã de J. Friedmann-Nicolescu în Dosarul nr. 2.621/2001 al Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a V-a comercialã.
Definitiva şi obligatorie.
Pronunţatã în şedinţa publica din data de 14 ianuarie 2003.
PREŞEDINTELE
CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. NICOLAE POPA
Magistrat-asistent,
Mihai Paul Cotta
--------------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
