Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
Vasile Gionea - preşedinte
Viorel Mihai Ciobanu - judecãtor
Mihai Constantinescu - judecãtor
Miklos Fazakas - judecãtor
Ioan Muraru - judecãtor
Ioan Griga - procuror
Gabriela Dragomirescu - magistrat-asistent
Pe rol soluţionarea recursului declarat de Ministerul Public impotriva <>Deciziei Curţii Constituţionale nr. 24 din 14 martie 1994 prin care a fost admisã în parte excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 229 din Codul penal, ridicatã de Nicola Nina Bebi în Dosarul nr. 3102/1993 al Judecãtoriei Tulcea.
La apelul nominal fãcut de magistratul-asistent se constata ca pãrţile sunt lipsa.
Procedura este completa.
Magistratul-asistent face referatul cauzei.
Dosarul fiind în stare de judecata, preşedintele completului pune în discuţia pãrţilor problema tardivitatii recursului declarat de cãtre Ministerul Public impotriva <>Deciziei Curţii Constituţionale nr. 24 din 14 martie 1994 .
Avînd cuvintul, procurorul pune concluzii de admitere a recursului pentru motivele arãtate în cererea de recurs.
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ,
avînd în vedere actele şi lucrãrile dosarului, retine urmãtoarele:
În Dosarul nr. 3102/1993 al Judecãtoriei Tulcea, inculpata Nicola Nina Bebi a ridicat excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 229 din Codul penal, cu motivarea ca diferenţa de regim sanctionator între proprietatea publica şi cea privatã, prevãzute de Codul penal, nu mai este compatibila cu prevederile Constituţiei, care apara în mod egal cele doua forme de proprietate. Prin Decizia nr. 24 din 14 martie 1994, Curtea Constituţionalã a admis în parte excepţia de neconstituţionalitate ridicatã de inculpata Nicola Nina Bebi şi a constatat ca dispoziţiile art. 229 din Codul penal sunt parţial abrogate potrivit art. 150 alin. (1) din Constituţie, acestea urmînd a se aplica numai cu privire la bunurile prevãzute în art. 135 alin. (4) din Constituţie, bunuri ce formeazã obiectul exclusiv al proprietãţii publice.
Impotriva acestei decizii Ministerul Public a declarat recurs, pentru urmãtoarele motive:
- sesizarea Curţii Constituţionale cu excepţia de neconstituţionalitate, în situaţia în care opinia instanţei de judecata este în acord cu a partii care a invocat excepţia, în sensul constatãrii ca textul de lege atacat contravine Constituţiei, este superfluu şi, drept urmare, soluţia este de respingere a exceptiei ca vadit nefondata;
- nemotivarea deciziei şi deci încãlcarea dispoziţiilor art. 13 şi ale art. 16 din Legea nr. 47/1992 şi ale art. 261 din Codul de procedura civilã;
- pe fond, excepţia invocatã priveşte sume de bani sustrase din patrimoniul unei instituţii bugetare, deci au regimul juridic de bunuri publice şi ca atare excepţia trebuia respinsã ca neîntemeiatã.
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ,
examinînd încheierea de sesizare, decizia atacatã, cererea de recurs, raportul întocmit de judecãtorul-raportor, concluziile recurentului - Ministerul Public -, dispoziţiile legale atacate ca neconstituţionale raportate la prevederile Constituţiei, ale Legii nr. 47/1992 şi ale Regulamentului de organizare şi funcţionare a Curţii Constituţionale, retine:
Potrivit art. 25 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, "Decizia poate fi atacatã de pãrţi numai cu recurs, în termen de 10 zile de la comunicare".
Termenul de 10 zile se determina conform art. 101 din Codul de procedura civilã, pe zile libere, neintrind în calcul nici ziua cînd a început, nici ziua cînd s-a sfîrşit termenul.
Din dovada de primire şi procesul-verbal de predare a <>Deciziei Curţii Constituţionale nr. 24 din 14 martie 1994 cãtre Ministerul Public rezulta ca aceasta a fost comunicatã la data de 14 mai 1994 şi deci data de 25 mai 1994 era ziua implinirii termenului de recurs. Cererea de recurs a fost înregistratã la Ministerul Public - Parchetul General de pe lîngã Curtea Suprema de Justiţie - Secţia judiciarã - cu nr. 8700/2010/P/1994 din 26 mai 1994 şi depus la Curtea Constituţionalã la aceeaşi data.
În consecinta, fata de dispoziţiile din Codul de procedura civilã menţionate, rezulta ca la data de 26 mai 1994 dreptul de recurs al Ministerului Public s-a stins datoritã expirãrii termenului de recurs şi, ca atare, acesta urmeazã a fi respins ca tardiv.
Curtea Constituţionalã retine însã ca prin Decizia sa nr. 56 din 18 mai 1994, rãmasã definitiva şi publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 156 din 22 iunie 1994, s-a constatat ca dispoziţiile art. 229 din Codul penal sunt abrogate parţial conform art. 150 alin. (1) din Constituţie şi, în consecinta, urmeazã a se aplica numai cu privire la bunurile prevãzute în art. 135 alin. (4) din Constituţie, bunuri care fac obiectul exclusiv al proprietãţii publice.
Pentru motivele arãtate, în temeiul art. 144 lit. c) din Constituţie, precum şi al art. 1, art. 3, art. 13 alin. (1) lit. A.c), art. 25 şi art. 26 din Legea nr. 47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ,
În numele legii
DECIDE:
Respinge recursul declarat de Ministerul Public impotriva <>Deciziei Curţii Constituţionale nr. 24 din 14 martie 1994 , ca tardiv.
Definitiva.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. dr. VASILE GIONEA
Magistrat-asistent,
Gabriela Dragomirescu
----------------------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
