Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
DECIZIE nr. 109 din 6 iulie 1999 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 4 alin. (2) din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 32/1998 privind privatizarea societatilor comerciale din turism
EMITENT: CURTEA CONSTITUTIONALA PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 506 din 19 octombrie 1999
Ioan Muraru - preşedinte
Costica Bulai - judecãtor
Constantin Doldur - judecãtor
Kozsokar Gabor - judecãtor
Nicolae Popa - judecãtor
Lucian Stangu - judecãtor
Florin Bucur Vasilescu - judecãtor
Romul Petru Vonica - judecãtor
Paula C. Pantea - procuror
Gabriela Dragomirescu - magistrat-asistent
Pe rol se afla soluţionarea exceptiei de neconstituţionalitate a prevederilor <>art. 4 alin. (2) din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 32/1998 privind privatizarea societãţilor comerciale din turism, excepţie ridicatã de Societatea de Investiţii Financiare "Transilvania" - S.A. din Braşov în Dosarul nr. 283/1999 al Tribunalului Bucureşti - Secţia comercialã.
Dezbaterile au avut loc în şedinţa publica din data de 29 iunie 1999, în prezenta Societãţii de Investiţii Financiare "Transilvania" - S.A. din Braşov şi a reprezentantului Ministerului Public şi în lipsa Societãţii Comerciale "Biroul Turism şi Tranzacţii" - S.A. din Bucureşti, legal citata, fiind consemnate în încheierea din acea data, când Curtea, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunţarea pentru data de 6 iulie 1999.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrãrile dosarului, constata urmãtoarele:
Prin Încheierea din data de 11 martie 1999, pronunţatã în Dosarul nr. 283/1999, Tribunalul Bucureşti - Secţia comercialã a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor <>art. 4 alin. (2) din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 32/1998 , excepţie ridicatã de Societatea de Investiţii Financiare "Transilvania" - S.A. din Braşov. În motivarea exceptiei s-a susţinut ca dispoziţiile <>art. 4 alin. (2) din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 32/1998 sunt neconstituţionale, deoarece contravin prevederilor art. 49 şi 41 alin. (2) din Constituţie, prin aceea ca ele creeazã o discriminare nejustificatã între societãţile comerciale din turism şi societãţile comerciale din celelalte sectoare de activitate. În primul caz acţiunile revin în întregime Fondului Proprietãţii de Stat, pe când în cel de-al doilea caz, doar proporţional cu cota detinuta şi se ignora faptul ca pot fi situaţii în care acţionar majoritar într-o societate comercialã de turism poate fi o alta persoana juridicã de drept privat decât Fondul Proprietãţii de Stat. Aceasta reprezintã o rãpire a drepturilor actionarilor din societatea comercialã din turism şi o favorizare nejustificatã a acţionarului Fondul Proprietãţii de Stat. Se mai susţine, fãrã a se face referire la vreun text constituţional, ca prevederile criticate incalca principiul libertãţii de vointa contractualã, întrucât se creeazã posibilitatea intervenţiei pe cale administrativã în mecanismul de luare a hotãrârilor în adunãrile generale, contravenind prin aceasta dreptului celorlalţi acţionari.
Exprimandu-şi opinia, instanta de judecata considera ca dispoziţiile <>art. 4 alin. (2) din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 32/1998 , pe lângã faptul ca deroga de la norma-cadru, incalca şi principiul libertãţii de vointa contractualã, aplicat în materia societãţilor comerciale. Prin intervenţia pe cale administrativã în mecanismul de luare a hotãrârilor în adunãrile generale ale actionarilor sunt create discriminãri între diversii titulari ai dreptului de proprietate privatã, respectiv între persoanele juridice de drept privat şi persoanele fizice, pe de o parte, şi Fondul Proprietãţii de Stat, ca administrator al proprietãţii private a statului, pe de alta parte. Prin decizia luatã cu privire la majorarea capitalului social, prevãzutã de <>art. 35 alin. (2) din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 88/1997 privind privatizarea societãţilor comerciale, aprobatã prin <>Legea nr. 44/1998 , adunarea generalã a actionarilor societãţii comerciale nu a fãcut decât sa respecte regulile imperative ale <>Ordonanţei de urgenta a Guvernului nr. 32/1998 .
Potrivit <>art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, republicatã, au fost solicitate punctele de vedere ale preşedinţilor celor doua Camere ale Parlamentului şi Guvernului.
În punctul de vedere al Guvernului se considera ca excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 4 alin. (2) din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 32/1998 este neîntemeiatã. Se arata ca, potrivit sustinerii autoarei exceptiei, textul criticat - care prevede ca, în situaţia în care o societate comercialã din turism deţine titlu de proprietate asupra terenurilor, capitalul social se va majorã, iar pachetul de acţiuni aferent majorãrii revine integral Fondului Proprietãţii de Stat - ar constitui o încãlcare a dispoziţiilor art. 49 şi, respectiv, ale art. 41 alin. (2) din Constituţie. Se apreciazã ca art. 49 din Constituţie nu are legatura cu rezolvarea cauzei, deoarece nu ne aflam în prezenta unei restrangeri prin lege a unor drepturi şi libertãţi ale cetãţenilor, ci a stabilirii unor mãsuri, reclamate de o situaţie exceptionala, în sensul dispoziţiilor art. 114 alin. (4) din Constituţie. Invocarea prevederilor art. 41 alin. (2) din Constituţie are relevanta cu privire la titularul dreptului de proprietate, în speta statul, şi nicidecum cu privire la actionarii privati ai societãţilor comerciale, ca deţinãtori de acţiuni, cu atât mai mult cu cat nu este vorba de vreun aport la capitalul social, asa încât, prin dispoziţiile <>art. 4 alin. (2) din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 32/1998 , se apara dreptul de proprietate privatã al statului, deci nu se incalca nici dispoziţiile art. 41 alin. (2) din Constituţie. De altfel titularii dreptului de proprietate asupra acţiunilor societãţii comerciale au drepturile şi obligaţiile prevãzute expres prin dispoziţiile <>Legii nr. 31/1990 privind societãţile comerciale, republicatã, acestor titulari nefiindu-le conferite drepturi cu privire la proprietatea asupra bunurilor aflate în patrimoniul societãţilor comerciale. Se mai arata ca în cauza nu poate fi vorba nici despre violarea egalitãţii dintre titularii dreptului de proprietate, în sensul ocrotirii preferenţiale a unora dintre ei, întrucât aceste dispoziţii au stabilit reguli şi soluţii diferite în raport cu persoane aflate în situaţii juridice deosebite.
Preşedinţii celor doua Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, raportul întocmit de judecãtorul-raportor, susţinerile partii prezente şi ale procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi <>Legea nr. 47/1992 , retine urmãtoarele:
Potrivit dispoziţiilor art. 144 lit. c) din Constituţie şi ale <>art. 23 din Legea nr. 47/1992 , republicatã, Curtea Constituţionalã a fost legal sesizatã şi este competenta sa soluţioneze excepţia ridicatã.
Excepţia de neconstituţionalitate priveşte dispoziţiile <>art. 4 alin. (2) din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 32/1998 , potrivit cãrora: "Premergãtor acestei etape se va majorã capitalul social al societãţii comerciale cu valoarea terenurilor pentru care aceasta deţine titlu de proprietate, iar pachetul de acţiuni aferent majorãrii revine integral Fondului Proprietãţii de Stat; înregistrarea la oficiul registrului comerţului a majorãrii capitalului social se va face pe baza unei cereri de înscriere de menţiuni, depusa de cãtre direcţia teritorialã a Fondului Proprietãţii de Stat sau de cãtre direcţia de specialitate a Fondului Proprietãţii de Stat Bucureşti."
În ceea ce priveşte susţinerea autoarei exceptiei, potrivit cãreia textul criticat incalca libertatea contractualã, prin aceea ca se creeazã posibilitatea intervenţiei pe cale administrativã în mecanismul de luare a hotãrârilor adunãrii generale a actionarilor, Curtea Constituţionalã constata ca aceasta nu este o problema de constitutionalitate, ci una de legalitate. Instanta de judecata are competenta sa examineze în ce mãsura s-au respectat dispoziţiile legii atunci când s-a majorat capitalul social cu valoarea terenurilor constituite aport la capitalul social şi eliberarea acţiunilor corespunzãtoare acţionarului proprietar al acestor terenuri. În consecinta, sub acest aspect excepţia de neconstituţionalitate urmeazã a fi respinsã.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constata ca aceasta este neîntemeiatã şi urmeazã a fi respinsã. Titularul dreptului de proprietate asupra terenurilor pentru care se elibereazã pachetul de acţiuni aferent majorãrii capitalului social este statul şi nu societatea de investiţii financiare sau actionarii privati, terenurile în cauza fiind un aport în natura, în condiţiile prevederilor <>art. 8 lit. e) din Legea nr. 31/1990 , republicatã, pentru care numai statul, în calitate de acţionar, are dreptul la un numãr de acţiuni în condiţiile prevederilor <>art. 4 alin. (2) din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 32/1998 şi ale <>art. 210 alin. (4) din Legea nr. 31/1990 .
<>Art. 4 alin. (2) din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 32/1998 exprima opţiunea legiuitorului cu privire la privatizarea societãţilor din turism, în sensul ca pachetul de acţiuni aferent majorãrii capitalului social revine integral Fondului Proprietãţii de Stat. Aceasta opţiune a legiuitorului nu contravine dispoziţiilor art. 41 din Constituţie, deoarece bunul constituit ca aport în natura, respectiv terenurile, fiind ale statului în calitatea sa de acţionar, numai acesta îşi poate manifesta acordul, în calitate de proprietar al terenurilor, de a vinde sau de a ceda în alt mod o parte din aceste acţiuni celorlalţi acţionari.
Potrivit dispoziţiilor <>art. 65 alin. (1) din Legea nr. 31/1990 , republicatã, numai în lipsa de stipulaţie contrarã bunurile constituite aport în societatea comercialã devin proprietatea acesteia. Terenurile la care se referã textul criticat, fiind un aport al statului, în condiţiile speciale ale <>art. 4 din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 32/1998 , nici autorul exceptiei şi nici alţi acţionari nu pot pretinde vreun drept asupra acţiunilor acordate în schimbul terenurilor, astfel încât susţinerile privind încãlcarea prevederilor art. 41 alin. (2) din Constituţie care ocrotesc dreptul de proprietate privatã şi ale art. 49 din Constituţie referitoare la restrangerea exerciţiului unor drepturi sau libertãţi sunt neintemeiate.
<>Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 32/1998 stabileşte la art. 4 alin. (2) o procedura prealabilã privatizãrii, astfel încât nu se poate vorbi nici de o discriminare între societãţile comerciale din turism şi societãţile comerciale din celelalte sectoare de activitate, ci de situaţii diferite pentru care se aplica reguli deosebite în considerarea drepturilor legale ale acestora asupra unor bunuri imobile constituite ca aport în societatea comercialã în schimbul acţiunilor ce le primesc.
Trebuie arãtat ca <>art. 35 alin. (2) din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 88/1997 , evocat de cãtre instanta de judecata în opinia exprimatã cu privire la prezenta excepţie de neconstituţionalitate, a fost abrogat expres prin <>Legea nr. 99 din 26 mai 1999 privind unele mãsuri pentru accelerarea reformei economice, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 236 din 27 mai 1999. Aceasta lege cuprinde la art. 32^2 dispoziţii similare cu cele prevãzute la <>art. 4 alin. (2) din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 32/1998 , iar art. 32^3 conferã celorlalţi acţionari un drept de opţiune la cumpãrarea de acţiuni, ceea ce nu are relevanta în rezolvarea cauzei.
Fata de cele arãtate Curtea Constituţionalã constata ca soluţionarea litigiului dintre pãrţi nu depinde de textul de lege criticat, astfel ca excepţia ridicatã urmeazã a fi respinsã ca inadmisibila, în temeiul <>art. 23 alin. (1) şi (6) din Legea nr. 47/1992 , republicatã.
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 144 lit. c) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 13 alin. (1) lit. A.c) şi al <>art. 23 din Legea nr. 47/1992 , republicatã, cu majoritate de voturi,
CURTEA
În numele legii
DECIDE:
Respinge ca inadmisibila excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 4 alin. (2) din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 32/1998 privind privatizarea societãţilor comerciale din turism, excepţie ridicatã de Societatea de Investiţii Financiare "Transilvania" - S.A. din Braşov în Dosarul nr. 283/1999 al Tribunalului Bucureşti - Secţia comercialã.
Definitiva.
Pronunţatã în şedinţa publica din data de 6 iulie 1999.
PREŞEDINTE,
prof. univ. dr. Ioan Muraru
Magistrat-asistent,
Gabriela Dragomirescu
----------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
