Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
Email RSS Trimite prin Yahoo Messenger pagina:   DECIZIE nr. 109 din 13 februarie 2007  referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 1 alin. (1), art. 4 alin. (2) si (4), art. 8 alin. (1), (2) si (5) si ale   art. 10 din Ordonanta Guvernului nr. 5/2001 privind procedura somatiei de plata    Twitter Facebook
Cautare document
Copierea de continut din prezentul site este supusa regulilor precizate in Termeni si conditii! Click aici.
Prin utilizarea siteului sunteti de acord, in mod implicit cu Termenii si conditiile! Orice abatere de la acestea constituie incalcarea dreptului nostru de autor si va angajeaza raspunderea!
X

DECIZIE nr. 109 din 13 februarie 2007 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 1 alin. (1), art. 4 alin. (2) si (4), art. 8 alin. (1), (2) si (5) si ale art. 10 din Ordonanta Guvernului nr. 5/2001 privind procedura somatiei de plata

EMITENT: CURTEA CONSTITUTIONALA
PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 155 din 5 martie 2007

Ioan Vida - preşedinte
Nicolae Cochinescu - judecãtor
Aspazia Cojocaru - judecãtor
Acsinte Gaspar - judecãtor
Kozsokar Gabor - judecãtor
Petre Ninosu - judecãtor
Ion Predescu - judecãtor
Tudorel Toader - judecãtor
Antonia Constantin - procuror
Florentina Geangu - magistrat-asistent

Pe rol se aflã soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 1 alin. (1), art. 4 alin. (2) şi (4), art. 8 alin. (1), (2) şi (5) şi ale <>art. 10 alin. (1) şi (2) din Ordonanţa Guvernului nr. 5/2001 privind procedura somaţiei de platã, excepţie ridicatã de Societatea Comercialã "Monticava Strade" - S.R.L. Italia - Sucursala Râmnicu Vâlcea în Dosarul nr. 19.981/299/2006 al Judecãtoriei Sectorului 1 Bucureşti
La apelul nominal se constatã lipsa pãrţilor, faţã de care procedura de citare a fost legal îndeplinitã.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiatã, invocând jurisprudenţa în materie a Curţii Constituţionale şi apreciind cã dispoziţiile legale criticate nu contravin prevederilor constituţionale.

CURTEA,

având în vedere actele şi lucrãrile dosarului, reţine urmãtoarele:
Prin Încheierea din 23 august 2006, pronunţatã în Dosarul nr. 19.981/299/2006, Judecãtoria Sectorului 1 Bucureşti a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 1 alin. (1), art. 4 alin. (2) şi (4), art. 8 alin. (1), (2) şi (5) şi ale <>art. 10 alin. (1) şi (2) din Ordonanţa Guvernului nr. 5/2001 privind procedura somaţiei de platã, excepţie ridicatã de Societatea Comercialã "Monticava Strade" - S.R.L. Italia - Sucursala Râmnicu Vâlcea.
În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autoarea excepţiei susţine cã prevederile art. 1 alin. (1) şi ale <>art. 4 alin. (2) şi (4) din Ordonanţa Guvernului nr. 5/2001 contravin dispoziţiilor constituţionale ale art. 1 alin. (3), ale art. 20 alin. (2), ale art. 21, ale art. 44 şi ale art. 53 alin. (2), întrucât "permit instanţei de judecatã sã soluţioneze o cauzã fãrã a-şi exercita obligaţia de aflare a adevãrului, doar pe baza susţinerilor subiective ale creditoarei, fãrã ca debitoarea sã poatã administra probe în apãrare, potrivit Codului de procedurã civilã". Mai susţine cã "posibilitatea soluţionãrii cererii creditorului numai pe baza actelor depuse şi a explicaţiilor date de pãrţi împiedicã exercitarea dreptului la apãrare şi realizarea unui proces echitabil".
Totodatã, autoarea excepţiei susţine cã art. 8 alin. (1), (2) şi (5), coroborat cu <>art. 10 alin. (1) şi (2) din Ordonanţa Guvernului nr. 5/2001 , contravine dispoziţiilor constituţionale ale art. 21 alin. (3) şi ale art. 129. De asemenea, se considerã cã sunt încãlcate şi prevederile art. 6 paragraful 1 teza întâi din Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale, precum şi cele ale art. 14 pct. 1 teza întâi din Pactul internaţional privind drepturile civile şi politice.
Autoarea excepţiei apreciazã cã dispoziţiile legale criticate "îngrãdesc nelegitim dreptul pãrţilor la un proces echitabil şi la o judecatã imparţialã, precum şi dreptul de a obţine un control judiciar real, obiectiv şi efectiv, întrucât cererea în anulare se soluţioneazã întotdeauna de cãtre aceeaşi instanţã care a soluţionat cererea de emitere a ordonanţei cu somaţia de platã". În acest sens, se susţine cã "o judecatã de cãtre o instanţã imparţialã reclamã ca efectuarea oricãrui control judiciar sã se realizeze de cãtre alte instanţe, de regulã, superioare celei care a dat o dezlegare, atât în materie necontencioasã, cât şi în materie contencioasãĂ". În consecinţã, autoarea excepţiei apreciazã cã "examinarea propriilor soluţii de cãtre aceeaşi instanţã şi pronunţarea în primã instanţã, pe fond, a unei hotãrâri irevocabile nu permit, în mod obiectiv, repararea greşelilor realizate cu ocazia primei dezlegãri".
Judecãtoria Sectorului 1 Bucureşti apreciazã cã excepţia de neconstituţionalitate invocatã este neîntemeiatã. În argumentarea acestei opinii, instanţa aratã cã, "atât în timpul examinãrii cererii pentru emiterea ordonanţei cu somaţia de platã, cât şi în cursul soluţionãrii cererii în anulare, debitorul are posibilitatea de a-şi exercita neîngrãdit dreptul la apãrare, fiind asigurate pentru toate pãrţile condiţiile ca interesele lor legitime sã fie realizate în cadrul unui proces echitabil. În plus, specificul domeniului supus reglementãrii prin procedura instituitã de <>Ordonanţa Guvernului nr. 5/2001 a impus adoptarea unor soluţii diferite faţã de cele din dreptul comun, una dintre acestea constituind-o judecarea cererii în anulare, care reprezintã evident o cale de atac împotriva ordonanţei, de cãtre aceeaşi instanţã. Împrejurarea cã legiuitorul a instituit o cale de atac diferitã de cea de drept comun nu contravine normelor constituţionale, legiuitorul fiind îndreptãţit sã opteze pentru o cale de atac cu o identitate proprie, alta decât cea de drept comun".
În conformitate cu dispoziţiile <>art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicatã preşedinţilor celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.
Avocatul Poporului aratã cã excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiatã, textele de lege criticate fiind în deplinã concordanţã cu dispoziţiile constituţionale.
Preşedinţii celor douã Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate ridicatã.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecãtorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi <>Legea nr. 47/1992 , reţine urmãtoarele:
Curtea Constituţionalã a fost legal sesizatã şi este competentã, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin. (2), ale <>art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992 , sã soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 1 alin. (1), art. 4 alin. (2) şi (4), art. 8 alin. (1), (2) şi (5) şi ale <>art. 10 alin. (1) şi (2) din Ordonanţa Guvernului nr. 5/2001 privind procedura somaţiei de platã, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 422 din 30 iulie 2001, aprobatã cu modificãri prin <>Legea nr. 295/2002 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 380 din 5 iunie 2002, cu modificãrile şi completãrile ulterioare. Textele legale menţionate au urmãtorul conţinut:
- Art. 1 alin. (1): "Procedura somaţiei de platã se desfãşoarã, la cererea creditorului, în scopul realizãrii de bunãvoie sau prin executare silitã a creanţelor certe, lichide şi exigibile ce reprezintã obligaţii de platã a unor sume de bani, asumate prin contract constatat printr-un înscris ori determinate potrivit unui statut, regulament sau altui înscris, însuşit de pãrţi prin semnãturã ori în alt mod admis de lege şi care atestã drepturi şi obligaţii privind executarea anumitor servicii, lucrãri sau orice alte prestaţii.";
- Art. 4 alin. (2) şi (4): "(2) În toate cazurile, pentru soluţionarea cererii, judecãtorul dispune citarea pãrţilor, potrivit dispoziţiilor Codului de procedurã civilã referitoare la pricinile urgente, pentru explicaţii şi lãmuriri, precum şi pentru a stãrui în efectuarea plãţii sumei datorate de debitor ori pentru înţelegerea pãrţilor asupra modalitãţilor de platã. [...]
(4) În citaţie se va face menţiunea cã pânã cel mai târziu în ziua fixatã pentru înfãţişare debitorul poate sã depunã întâmpinare, precum şi actele ce pot contribui la soluţionarea cererii.";
- Art. 8 alin. (1), (2) şi (5): "(1) Împotriva ordonanţei prevãzute la art. 6 alin. (2) debitorul poate formula cererea în anulare, în termen de 10 zile de la data înmânãrii sau comunicãrii acesteia.
(2) Cererea în anulare se soluţioneazã de cãtre instanţa competentã pentru judecarea fondului cauzei în primã instanţã. [...]
(5) Hotãrârea prin care a fost respinsã cererea în anulare este irevocabilã.";
- Art. 10: "(1) Cel interesat poate face contestaţie la executare, potrivit dispoziţiilor Codului de procedurã civilã.
(2) Prin contestaţia la executare debitorul poate invoca apãrãri de fond împotriva titlului executoriu, cu excepţia cazului în care a formulat, potrivit art. 8, cerere în anulare împotriva ordonanţei de admitere a cererii creditorului."
Textele constituţionale invocate în susţinerea excepţiei sunt cele ale art. 1 alin. (3), referitoare la "Statul român", ale art. 20 alin. (2), referitoare la "Tratatele internaţionale privind drepturile omului", ale art. 21, referitoare la "Accesul liber la justiţie", ale art. 44, care statueazã cu privire la "Dreptul de proprietate privatã", ale art. 53 alin. (2) privind "Restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertãţi" şi ale art. 129, referitoare la "Folosirea cãilor de atac". Totodatã, în susţinerea excepţiei sunt invocate şi prevederile art. 6 paragraful 1 teza întâi din Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale, precum şi ale art. 14 pct. 1 teza întâi din Pactul internaţional privind drepturile civile şi politice, care se referã la dreptul la un proces echitabil.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate, se constatã cã procedura somaţiei de platã, reglementatã prin <>Ordonanţa Guvernului nr. 5/2001 , este o procedurã specialã, simplificatã şi acceleratã în materia executãrii creanţelor, derogatorie de la dreptul comun, prin intermediul cãreia se urmãreşte recuperarea într-un timp cât mai scurt a creanţelor certe, lichide şi exigibile.
Astfel, în ceea ce priveşte critica potrivit cãreia dispoziţiile art. 1 alin. (1) şi cele ale art. 4 alin. (2) şi (4) din ordonanţã sunt neconstituţionale, deoarece permit instanţei sã soluţioneze cauza doar pe baza susţinerilor creditoarei şi pe baza înscrisurilor depuse la dosar, se constatã cã aceasta este neîntemeiatã. Limitarea mijloacelor de probã doar la înscrisuri completate cu explicaţii şi lãmuriri date de pãrţi a fost determinatã tocmai de caracterul special al procedurii, ce se aplicã, potrivit art. 1 alin. (1), doar "creanţelor certe, lichide şi exigibile ce reprezintã obligaţii de platã a unor sume de bani, asumate prin contract constatat printr-un înscris ori determinate potrivit unui statut, regulament sau altui înscris, însuşit de pãrţi prin semnãturã ori în alt mod admis de lege [...]". Întrucât ordonanţa privind somaţia de platã, ce urmeazã a fi emisã de judecãtor, se va referi doar la obligaţii de platã a unor sume de bani rezultate din înscrisuri însuşite de pãrţi, este justificatã cerinţa ca dovada acestora sã se facã prin înscrisuri. Celelalte aspecte ale raporturilor juridice dintre pãrţi urmeazã sã fie rezolvate conform reglementãrilor din dreptul comun. Limitarea este deopotrivã valabilã pentru ambele pãrţi, ele având condiţii identice pentru exercitarea dreptului la apãrare, fãrã a se încãlca prin aceasta egalitatea în drepturi sau accesul liber la justiţie şi la un proces echitabil.
În acest sens s-a pronunţat Curtea prin <>Decizia nr. 348 din 18 septembrie 2003 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 847 din 27 noiembrie 2003, şi prin <>Decizia nr. 434 din 18 noiembrie 2003 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 77 din 29 ianuarie 2004.
De asemenea, se constatã cã prin <>Decizia nr. 72 din 5 martie 2002 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 266 din 22 aprilie 2002, şi prin <>Decizia nr. 332 din 11 septembrie 2003 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 803 din 14 noiembrie 2003, Curtea a statuat cã în timpul examinãrii cererii pentru emiterea ordonanţei cu somaţia de platã, în termenul prevãzut pentru introducerea cererii în anulare, precum şi în tot cursul soluţionãrii cererii în anulare debitorul are posibilitatea de a-şi exercita neîngrãdit dreptul la apãrare, fiind asigurate pentru toate pãrţile condiţii ca interesele lor legitime sã fie realizate în cadrul unui proces echitabil. Posibilitatea exercitãrii dreptului la apãrare de cãtre debitor este asiguratã şi prin reglementarea, în <>art. 8 din Ordonanţa Guvernului nr. 5/2001 , a posibilitãţii de a formula cerere în anulare împotriva ordonanţei prin care judecãtorul a admis, integral sau în parte, cererea creditorului.
Referitor la critica de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 8 alin. (1), (2) şi (5), coroborate cu cele ale <>art. 10 alin. (1) şi (2) din Ordonanţa Guvernului nr. 5/2001 , Curtea, prin <>Decizia nr. 447 din 26 octombrie 2004 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 12 din 5 ianuarie 2005, a stabilit cã "specificul domeniului supus reglementãrii a impus adoptarea unor soluţii diferite faţã de cele din dreptul comun, una dintre acestea constituindu-o consacrarea cererii în anulare, care reprezintã evident o cale de atac împotriva ordonanţei; împrejurarea cã legiuitorul a instituit o cale de atac cu o fizionomie juridicã diferitã de aceea a cãilor de atac de drept comun nu relevã niciun aspect de neconstituţionalitate, fiind în deplinã concordanţã cu prevederile art. 129 din Constituţie. Legiuitorul ordinar este deplin îndreptãţit ca, în considerarea anumitor particularitãţi, sã opteze pentru o cale de atac cu o identitate proprie, alta decât cea de drept comun, o asemenea concluzie rezultând, de altfel, şi din redactarea adoptatã de legiuitorul constituţional, potrivit cãreia stabilirea regimului juridic al cãilor de atac este de competenţa exclusivã a legiuitorului ordinar, care, potrivit atribuţiilor prevãzute de art. 126 alin. (3) din Constituţie, stabileşte competenţa şi procedura de judecatã, evident, cu condiţia ca nicio normã de procedurã sã nu contravinã vreunei dispoziţii constituţionale".
Totodatã, Curtea, prin <>Decizia nr. 505 din 16 noiembrie 2004 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 44 din 13 ianuarie 2005, a statuat cã "modul de reglementare a competenţei instanţelor în materia soluţionãrii cererilor de emitere a ordonanţelor care conţin somaţia de platã cãtre creditor şi în materia soluţionãrii cererilor în anulare a unor asemenea ordonanţe face posibil ca aceeaşi instanţã, judecãtoria, în materie civilã, sau tribunalul, în materie comercialã, sã fie competentã sã judece atât cererea, cât şi calea de atac formulatã împotriva acesteia. O asemenea împrejurare nu este însã de naturã sã confere caracter neconstituţional textului de lege dedus controlului, legiuitorul putând institui, în considerarea unor situaţii deosebite, reguli speciale de procedurã, precum şi modalitãţi particulare de exercitare a drepturilor procedurale, astfel încât accesul liber la justiţie nu înseamnã accesul, în toate cazurile, la toate structurile judecãtoreşti. [...]
Departe de a îngrãdi drepturi consacrate constituţional, reglementarea legalã dedusã controlului instanţei de contencios constituţional constituie o garanţie a aplicãrii principiului prevãzut de art. 6 paragraful 1 din Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale privind judecarea unei cauze în mod echitabil şi într-un termen rezonabil, în scopul înlãturãrii oricãror abuzuri din partea pãrţilor, prin care s-ar tinde la tergiversarea nejustificatã a soluţionãrii unui proces".
Neexistând elemente noi, de naturã a determina schimbarea jurisprudenţei Curţii, considerentele şi soluţiile deciziilor menţionate îşi pãstreazã valabilitatea şi în prezenta cauzã.
Totodatã, Curtea reţine cã prevederile art. 1 alin. (3) şi ale art. 53 alin. (2) din Constituţie, invocate în susţinerea excepţiei, nu au incidenţã în cauzã.

Faţã de cele arãtate, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al <>art. 29 alin. (1) şi (6) din Legea nr. 47/1992 ,

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
În numele legii
DECIDE:

Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 1 alin. (1), art. 4 alin. (2) şi (4), art. 8 alin. (1), (2) şi (5) şi ale <>art. 10 alin. (1) şi (2) din Ordonanţa Guvernului nr. 5/2001 privind procedura somaţiei de platã, excepţie ridicatã de Societatea Comercialã "Monticava Strade" - S.R.L. Italia - Sucursala Râmnicu Vâlcea în Dosarul nr. 19.981/299/2006 al Judecãtoriei Sectorului 1 Bucureşti.
Definitivã şi general obligatorie.
Pronunţatã în şedinţa publicã din data de 13 februarie 2007.

PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA

Magistrat-asistent,
Florentina Geangu

--------
Da, vreau informatii despre produsele Rentrop&Straton. Sunt de acord ca datele personale sa fie prelucrate conform Regulamentul UE 679/2016

Comentarii


Maximum 3000 caractere.
Da, doresc sa primesc informatii despre produsele, serviciile etc. oferite de Rentrop & Straton.

Cod de securitate


Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
Rentrop & Straton
Banner5

Atentie, Juristi!

5 modele Contracte Civile si Acte Comerciale - conforme cu Noul Cod civil si GDPR

Legea GDPR a modificat Contractele, Cererile sau Notificarile obligatorii

Va oferim Modele de Documente conform GDPR + Clauze speciale

Descarcati GRATUIT Raportul Special "5 modele Contracte Civile si Acte Comerciale - conforme cu Noul Cod civil si GDPR"


Da, vreau informatii despre produsele Rentrop&Straton. Sunt de acord ca datele personale sa fie prelucrate conform Regulamentul UE 679/2016